Pelerinajul rămășiței

Prelegere pen­tru săp­tămâna de rugă­ciune 5–14 decem­brie 2014

Pelerinajul rămășiței

Cântărind pelerinajul

Un alt an aproa­pe a tre­cut, şi cu el o ani­ver­sa­re impor­tan­tă. Aceasta mar­chea­ză cel de-al o sută­lea an de la cri­za din 1914, când pele­rini cre­din­cioși au refu­zat să cal­ce Cele zece porunci, chiar în ciu­da răz­bo­i­u­lui mondi­al.

Ce s-a întâm­plat de atunci? Ce a carac­te­ri­zat călă­to­ria noas­tră? Suntem noi încă pele­ri­nii care merg spre cer, aşa cum au fost stră­moşii noş­tri? Este gene­ra­ţia noas­tră carac­te­ri­za­tă de o mai mare con­sa­cra­re şi de devoţiu­ne faţă de cau­za refor­mei – de a recon­strui vechi­le dărâ­mă­turi, de a repa­ra spăr­tu­ra (spăr­tu­ri­le) făcu­te în legea mora­lă a lui Dumnezeu, şi de a sta în apă­ra­rea ade­vă­ru­lui pre­zent cu ori­ce preţ?

Acestea sunt între­bări solem­ne la care să reflec­tăm în tim­pul aces­tei Săptămâni de Rugăciune, un timp în care să ne cer­ce­tăm ini­ma şi să ne reîn­no­im legămân­tul cu Domnul – recon­si­de­rând în mod pro­fund tot ce este impli­cat în dorinţa noas­tră de a fi în rămă­şi­ţa fina­lă pen­tru a-L întâl­ni în pace.

Vă rugăm încer­ca­ţi să împăr­tă­şi­ţi şi alto­ra aces­te pre­le­geri, poa­te prin­tr-o vizi­tă per­so­na­lă făcu­tă cre­din­cioşi­lor izo­la­ţi sau imo­bi­li­za­ţi aca­să – şi să reţi­nem urmă­toa­re­le date:

  • Rugăciune cu post: Sabat, 13 decem­brie
  • Daruri pen­tru misiuni: Duminică, 14 decem­brie

Fie ca Domnul să revi­ta­li­ze­ze expe­rienţa noas­tră în tim­pul aces­tei Săptămâni de Rugăciune! Să fim cu ade­vă­rat pe deplin umplu­ţi de Duhul Său cel Sfânt pen­tru a urma pele­ri­na­jul până la înche­ie­rea sa, tră­ind cu ade­vă­rat via­ţa rămă­şi­ţei.

Download pre­le­geri: Pelerinajul rămă­și­ței

Pentru a citi Pelerinajul rămă­și­ței aveți nevo­ie de Adobe Reader sau un pro­gram ase­mă­nă­tor care afi­șea­ză fiși­e­re PDF.

Cuprins:

  • Editorial
    Un pele­ri­naj înde­lun­gat.
  • Înalta che­ma­re a rămă­și­ței
    Este tim­pul să stră­lu­cim în aceas­tă lume prin iubi­rea lui Hristos.
  • Misiunea rămă­și­ței
    Reconciliere, res­ta­u­ra­re, vin­de­ca­re şi evan­ghe­li­za­re.
  • Rămășița – isto­rie și lec­ții
    Învăţând din tre­cut, pre­gă­tin­du-ne pen­tru vii­tor.
  • Provocările din fața rămă­și­ței
    Fiind conş­ti­enţi de lucru­ri­le care sunt în joc.
  • Caracteristicile rămă­și­ței
    Calităţile spe­ci­a­le ale oame­ni­lor con­ver­ti­ţi.
  • Doctrina rămă­și­ței
    Adevărul curat, nemân­jit, rezis­tă.
  • Iubiți-vă vră­j­ma­șii
    O dato­rie impo­si­bi­lă din punct de vede­re ome­nesc făcu­tă posi­bi­lă de către un Salvator care iar­tă într-un mod divin.
  • Triumful rămă­și­ței
    Victoria fina­lă a celor cre­din­cioşi.
  • Poezie
    Pelerinajul rămă­și­ței

Pelerinajul rămășiței

Un pele­ri­naj înde­lun­gat

Ce este un pele­ri­naj? Este mai mult decât doar o călă­to­rie. În mod nor­mal aces­ta impli­că o călă­to­rie pe jos, pli­nă de ardoa­re, tăgă­du­i­re de sine, cu mul­te efor­turi, menţinând un scop sacru în min­te. Apostolul Ioan vor­beş­te des­pre expe­rienţa ace­lo­ra care sunt impre­sio­na­ţi să mear­gă spre Canaanul ceresc: „Ştim că ori­ci­ne este năs­cut din Dumnezeu nu păcă­tu­ieş­te; ci Cel năs­cut din Dumnezeu îl păzeş­te, şi cel rău nu se atin­ge de el. Ştim că sun­tem din Dumnezeu şi că toa­tă lumea zace în cel rău. Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pri­ce­pe­re să cunoa­ş­tem pe Cel ce este ade­vă­rat. Şi noi sun­tem în Cel ce este ade­vă­rat, adi­că în Isus Hristos, Fiul Lui” (1 Ioan 5:18–20).

Fiind cei care aşteap­tă a doua veni­re a lui Hristos în tim­pul aces­tui ceas final al tim­pu­lui de pro­bă a ome­ni­rii, expe­rienţa noas­tră din aces­te ulti­me zile impli­că o cunoa­ş­te­re a lui Hristos – şi coo­pe­ra­rea cu Duhul Său Sfânt într-o lucra­re de cură­ţi­re. „Prea iubi­ţi­lor, acum sun­tem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a ară­tat încă. Dar ştim că atunci când se va ară­ta El, vom fi ca El; pen­tru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădej­dea aceas­ta se cură­ţeş­te, după cum El însu­şi este curat” (1 Ioan 3:2, 3). Domnul nu ne pro­mi­te o cale uşoa­ră, însă ne pro­mi­te o cale sigu­ră.

Timp de 100 de ani Dumnezeu ne-a cerut să împăr­tă­şim lumii lumi­na Sa. El ne-a cerut să fim mâi­ni­le Sale, picioa­re­le Sale şi vocea Sa pen­tru a împăr­tă­şi iubi­rea Sa unei lumi care se auto-dis­tru­ge.

Cum ne-am înde­pli­nit noi res­pon­sa­bi­li­ta­tea? Am mani­fes­tat punc­te­le tari şi slă­bi­ciu­ni­le natu­rii uma­ne. În une­le momen­te ne-am bazat pe Dumnezeu şi am cerut harul Său. Am dis­tri­bu­it mii de exem­pla­re din volu­me­le Spiritului Profetic în ţări unde a face aceas­ta pre­su­pu­nea a ris­ca să mori. Am dus evan­ghe­lia la tri­bu­ri­le cani­ba­le din India şi Brazilia. Am vor­bit des­pre iubi­rea lui Dumnezeu când era con­ve­na­bil şi când nu era con­ve­na­bil.

Însă sun­tem de ase­me­nea oameni. Nu am făcut nimic atunci când Dumnezeu ne cerea să facem ceva. Am fost timizi când Dumnezeu ne cerea să fim cura­joşi. Am argu­men­tat unii cu alţii când Dumnezeu ne cerea să pre­zen­tăm argu­men­te în favoa­rea Sa îna­in­tea lumii. Nu am fost de acord unii cu alţii când Dumnezeu ne cerea să nu fim de acord cu păca­tul.

De-a lun­gul unui secol de tri­um­furi şi greşeli, vic­to­rii şi eşe­curi, Dumnezeu ne-a ferit de aban­do­na­rea ade­vă­ru­ri­lor pe care ni le-a dat. Când păca­tul ne-a ispi­tit, invi­tân­du-ne să micşo­răm cerinţe­le lui Dumnezeu, să sacri­fi­căm Legea Sa, şi să redu­cem ori­ce aştep­ta­re pe care o are El de a înche­ia lucra­rea Sa în noi, am stat fermi, până într-aco­lo încât să ne jert­fim via­ţa mai degra­bă decât să jert­fim Cuvântul lui Dumnezeu. Când ispi­te­le au venit să ne facă să modi­fi­căm cre­dinţa dată oda­tă sfinţi­lor, pen­tru a spu­ne bun venit raţiu­nii ome­neşti şi ego­is­mu­lui uman, Dumnezeu ne-a dat pute­rea de a spu­ne „Nu”. În devo­ta­men­tul nos­tru pen­tru Sabatul zilei a şap­tea şi pen­tru paci­fism, în devo­ta­men­tul nos­tru faţă de căs­ni­cie şi în îmbră­că­min­tea noas­tră, în exclu­si­vi­ta­tea de la ser­vi­ci­i­le noas­tre de Sfântă Cină, în loia­li­ta­tea noas­tră faţă de lucra­rea pro­fe­tei Domnului, şi în mul­te alte ches­tiuni impor­tan­te, am fost îndem­na­ţi să Îl aban­do­năm pe Dumnezeu şi să accep­tăm în schimb stan­dar­de ome­neşti. Mereu şi mereu, Dumnezeu ne-a dat harul de a spu­ne „Nu”.

Fie ca Domnul să ne ier­te unde am greşit faţă de El şi să ne dea harul de a împăr­tă­şi lumii din jurul nos­tru ade­vă­ru­ri­le Sale prin acţiu­ne şi, unde este nece­sar, de ase­me­nea, prin cuvin­te.

Într-ade­văr, sun­tem într-un pele­ri­naj şi încă nu am ajuns la des­ti­na­ţie. Însă, acum şi aici, prin harul lui Dumnezeu, avem încă o oca­zie de a ne face sigu­re che­ma­rea şi ale­ge­rea noas­tră. Foarte puţini vor păşi pe calea îngus­tă pen­tru a intra pe poar­ta cea strâm­tă împre­u­nă cu umi­lul Nazarinean. Să ne menţi­nem ochii aţin­ti­ţi asu­pra Salvatorului nos­tru şi să ne hotă­râm să fim în mij­lo­cul ace­lei rămă­şi­ţe care va face ast­fel. „Chiar dacă numă­rul copi­i­lor lui Israel ar fi ca nisi­pul mării, o rămă­şi­ţă va fi mân­tu­i­tă; căci El va înche­ia lucra­rea şi o va scur­ta în nepri­hă­ni­re” (Romani 9:27, 28 engl.KJV.)