Pelerinajul rămășiței
Prelegere pentru săptămâna de rugăciune 5–14 decembrie 2014
Cântărind pelerinajul
Un alt an aproape a trecut, şi cu el o aniversare importantă. Aceasta marchează cel de-al o sutălea an de la criza din 1914, când pelerini credincioși au refuzat să calce Cele zece porunci, chiar în ciuda războiului mondial.
Ce s‑a întâmplat de atunci? Ce a caracterizat călătoria noastră? Suntem noi încă pelerinii care merg spre cer, aşa cum au fost strămoşii noştri? Este generaţia noastră caracterizată de o mai mare consacrare şi de devoţiune faţă de cauza reformei – de a reconstrui vechile dărâmături, de a repara spărtura (spărturile) făcute în legea morală a lui Dumnezeu, şi de a sta în apărarea adevărului prezent cu orice preţ?
Acestea sunt întrebări solemne la care să reflectăm în timpul acestei Săptămâni de Rugăciune, un timp în care să ne cercetăm inima şi să ne reînnoim legământul cu Domnul – reconsiderând în mod profund tot ce este implicat în dorinţa noastră de a fi în rămăşiţa finală pentru a‑L întâlni în pace.
Vă rugăm încercaţi să împărtăşiţi şi altora aceste prelegeri, poate printr‑o vizită personală făcută credincioşilor izolaţi sau imobilizaţi acasă – şi să reţinem următoarele date:
- Rugăciune cu post: Sabat, 13 decembrie
- Daruri pentru misiuni: Duminică, 14 decembrie
Fie ca Domnul să revitalizeze experienţa noastră în timpul acestei Săptămâni de Rugăciune! Să fim cu adevărat pe deplin umpluţi de Duhul Său cel Sfânt pentru a urma pelerinajul până la încheierea sa, trăind cu adevărat viaţa rămăşiţei.
Download prelegeri: Pelerinajul rămășiței
Pentru a citi Pelerinajul rămășiței aveți nevoie de Adobe Reader sau un program asemănător care afișează fișiere PDF.
Cuprins:
- Editorial
Un pelerinaj îndelungat. - Înalta chemare a rămășiței
Este timpul să strălucim în această lume prin iubirea lui Hristos. - Misiunea rămășiței
Reconciliere, restaurare, vindecare şi evanghelizare. - Rămășița – istorie și lecții
Învăţând din trecut, pregătindu-ne pentru viitor. - Provocările din fața rămășiței
Fiind conştienţi de lucrurile care sunt în joc. - Caracteristicile rămășiței
Calităţile speciale ale oamenilor convertiţi. - Doctrina rămășiței
Adevărul curat, nemânjit, rezistă. - Iubiți-vă vrăjmașii
O datorie imposibilă din punct de vedere omenesc făcută posibilă de către un Salvator care iartă într-un mod divin. - Triumful rămășiței
Victoria finală a celor credincioşi. - Poezie
Pelerinajul rămășiței
Pelerinajul rămășiței
Un pelerinaj îndelungat
Ce este un pelerinaj? Este mai mult decât doar o călătorie. În mod normal acesta implică o călătorie pe jos, plină de ardoare, tăgăduire de sine, cu multe eforturi, menţinând un scop sacru în minte. Apostolul Ioan vorbeşte despre experienţa acelora care sunt impresionaţi să meargă spre Canaanul ceresc: „Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne‑a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui” (1 Ioan 5:18–20).
Fiind cei care aşteaptă a doua venire a lui Hristos în timpul acestui ceas final al timpului de probă a omenirii, experienţa noastră din aceste ultime zile implică o cunoaştere a lui Hristos – şi cooperarea cu Duhul Său Sfânt într‑o lucrare de curăţire. „Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s‑a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta se curăţeşte, după cum El însuşi este curat” (1 Ioan 3:2, 3). Domnul nu ne promite o cale uşoară, însă ne promite o cale sigură.
Timp de 100 de ani Dumnezeu ne‑a cerut să împărtăşim lumii lumina Sa. El ne‑a cerut să fim mâinile Sale, picioarele Sale şi vocea Sa pentru a împărtăşi iubirea Sa unei lumi care se auto-distruge.
Cum ne-am îndeplinit noi responsabilitatea? Am manifestat punctele tari şi slăbiciunile naturii umane. În unele momente ne-am bazat pe Dumnezeu şi am cerut harul Său. Am distribuit mii de exemplare din volumele Spiritului Profetic în ţări unde a face aceasta presupunea a risca să mori. Am dus evanghelia la triburile canibale din India şi Brazilia. Am vorbit despre iubirea lui Dumnezeu când era convenabil şi când nu era convenabil.
Însă suntem de asemenea oameni. Nu am făcut nimic atunci când Dumnezeu ne cerea să facem ceva. Am fost timizi când Dumnezeu ne cerea să fim curajoşi. Am argumentat unii cu alţii când Dumnezeu ne cerea să prezentăm argumente în favoarea Sa înaintea lumii. Nu am fost de acord unii cu alţii când Dumnezeu ne cerea să nu fim de acord cu păcatul.
De‑a lungul unui secol de triumfuri şi greşeli, victorii şi eşecuri, Dumnezeu ne‑a ferit de abandonarea adevărurilor pe care ni le‑a dat. Când păcatul ne‑a ispitit, invitându-ne să micşorăm cerinţele lui Dumnezeu, să sacrificăm Legea Sa, şi să reducem orice aşteptare pe care o are El de a încheia lucrarea Sa în noi, am stat fermi, până într-acolo încât să ne jertfim viaţa mai degrabă decât să jertfim Cuvântul lui Dumnezeu. Când ispitele au venit să ne facă să modificăm credinţa dată odată sfinţilor, pentru a spune bun venit raţiunii omeneşti şi egoismului uman, Dumnezeu ne‑a dat puterea de a spune „Nu”. În devotamentul nostru pentru Sabatul zilei a şaptea şi pentru pacifism, în devotamentul nostru faţă de căsnicie şi în îmbrăcămintea noastră, în exclusivitatea de la serviciile noastre de Sfântă Cină, în loialitatea noastră faţă de lucrarea profetei Domnului, şi în multe alte chestiuni importante, am fost îndemnaţi să Îl abandonăm pe Dumnezeu şi să acceptăm în schimb standarde omeneşti. Mereu şi mereu, Dumnezeu ne‑a dat harul de a spune „Nu”.
Fie ca Domnul să ne ierte unde am greşit faţă de El şi să ne dea harul de a împărtăşi lumii din jurul nostru adevărurile Sale prin acţiune şi, unde este necesar, de asemenea, prin cuvinte.
Într-adevăr, suntem într-un pelerinaj şi încă nu am ajuns la destinaţie. Însă, acum şi aici, prin harul lui Dumnezeu, avem încă o ocazie de a ne face sigure chemarea şi alegerea noastră. Foarte puţini vor păşi pe calea îngustă pentru a intra pe poarta cea strâmtă împreună cu umilul Nazarinean. Să ne menţinem ochii aţintiţi asupra Salvatorului nostru şi să ne hotărâm să fim în mijlocul acelei rămăşiţe care va face astfel. „Chiar dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, o rămăşiţă va fi mântuită; căci El va încheia lucrarea şi o va scurta în neprihănire” (Romani 9:27, 28 engl.KJV.)
