Lecția școlii de Sabat — Rugăciunea
Ce mare privilegiu avem de a veni în rugăciune înaintea lui Dumnezeu,
Tatăl nostru. Uneori se poate să nu fim capabili să ne punem jos pe genunchi
pentru a ne ruga Lui în mod formal, totuși chiar și așa putem comunica cu
El. Cel care știe cum să îngrijească de noi într-un mod atât de abundent încât
întrece tot ce putem cere sau gândi noi, va auzi și va răspunde la rugăciunile
noastre, nu întotdeauna după cum dorim noi, ci după cum vede El că e cel
mai bine. Când facem rugăciunea o prioritate și un obicei regulat, noi ne vom
îndrepta spre El pentru călăuzire într-un mod la fel de natural precum planta
se întoarce spre soare. „Nicio rugăciune sinceră nu este pierdută. În mijlocul
imnurilor corului ceresc, Dumnezeu aude strigătele celei mai slabe ființe umane.
Noi ne revărsăm dorința inimii în cămăruțele noastre, șoptim o rugăciune
mergând pe drum și cuvintele noastre ajung la tronul Monarhului universului.
Ele pot fi neauzite de vreo ureche omenească, însă nu se pot stinge în tăcere,
nici nu pot fi pierdute între activitățile de afaceri care se desfășoară. Nimic
nu poate îneca dorința sufletului. Ea se ridică peste gălăgia străzii, deasupra
confuziei mulțimii, spre curțile cerești. Dumnezeu este Cel căruia îi vorbim,
și rugăciunea noastră este auzită.”—Parabolele Domnului, p. 174 (engl.) (rom.
cap. 14, „Nu va face Dumnezeu dreptate alor Săi?”).
Pentru a descărca Lecția, dă click pe imagine!