În timpul primului război mondial, o mare parte din Adventiștii de Ziua a Șaptea s‑au dezis faptic de credința lor, acceptând să participe la război, ceea ce contravenea poruncilor a IV‑a și a VI‑a din legea lui Dumnezeu și poziției lor istorice de necombatanță.
Cum au apărut Adventiștii Reformiști (AZS-MR)? Scurt istoric
Acei care au protestat împotriva participării la război au fost în cele din urmă excluși din biserică în țările implicate în război și după mai multe încercări zadarnice de reconciliere au constituit în anul 1925 organizația ce avea să se numească Mișcarea de Reformă a Adventiștilor de Ziua a Șaptea.
Justețea protestului lor a fost confirmată de cel de-al doilea război mondial, în care, în țările implicate în război, biserica din care ieșiseră a repetat greșelile comise în primul, alegând calea compromisului pe care n‑a mai părăsit‑o niciodată de atunci. Acest lucru s‑a dovedit și în anii de mai târziu, când, pentru a nu-și pierde privilegiile și recunoașterea de către autorități, biserica adventistă din țările cu regimuri totalitare a acceptat ca membrii ei să meargă la serviciu sâmbăta, și copiii să frecventeze cursurile școlilor în ziua Sabatului, iar cei ajunși la vârsta încorporării, să presteze serviciul militar.
Toate aceste concesii făcute autorităților contravin vădit poruncilor lui Dumnezeu, care ar fi trebuit să fie temelia crezului și practicii membrilor.
În țara noastră Asociația Adventiștilor de Ziua a Șaptea – Mișcarea de Reformă a fost interzisă după cel de-al doilea război mondial și a funcționat în ilegalitate, urmărită și persecutată până la Revoluția din 1989, în urma căreia i s‑a recunoscut existența și a căpătat statutul de asociație religioasă.
Puteți afla mai multe informații despre AZS-MR urmărind: Documentar Vis de libertate
Site-ul internațional al AZS-MR: Seventh Day Adventist Reform Movement
