Raze de lumină mai strălucitoare/ Comori de adevăr (II) — Școala de Sabat

Pe măsu­ră ce pro­ble­ma păca­tu­lui ia amploa­re pe pla­ne­ta Pământ, determi­nând soci­e­ta­tea să se degra­de­ze chiar îna­in­te de veni­rea lui Hristos, cât de impor­tant este pen­tru popo­rul lui Dumnezeu să se uite țin­tă la Isus — nu la lucru­ri­le care se văd, ci la lucru­ri­le care nu se văd, rea­li­tăți veș­ni­ce. Prin urma­re, în acest tri­mes­tru, ele­vii Școlii de Sabat din întrea­ga lume vor con­ti­nua cu par­tea a doua din seria Comori de ade­văr, „Raze de lumi­nă mai strălucitoare”.

Nelegiuirea și con­fu­zia sunt pes­te tot, așa că avem cu ade­vă­rat nevo­ie de aju­to­rul lui Dumnezeu pen­tru a ști înco­tro să ne îndrep­tăm în via­ță. Avem ne­voie de o buso­lă mora­lă. „Un scri­i­tor a ase­mă­nat încer­ca­rea de a schim­ba Legea lui Dumnezeu cu un obi­cei vechi, rău inten­țio­nat, de a îndrep­ta într‑o direc­ție greși­tă un indi­ca­tor așe­zat la o răs­cru­ce impor­tan­tă de dru­muri. Încurcătura și neca­zu­ri­le pro­vo­ca­te ade­sea de aceas­tă prac­ti­că au fost mari.

„Un indi­ca­tor a fost înăl­țat de Dumnezeu pen­tru cei care călă­to­resc prin aceas­tă lume. Un braț al aces­tui indi­ca­tor ara­tă către ascul­ta­rea de bună­vo­ie de Creator, ca fiind o cale către desfă­ta­re și via­ță, în timp ce bra­țul celă­lalt îndru­mă către neas­cul­ta­re, ca fiind calea spre sufe­rin­ță și moar­te. Calea către feri­ci­re a fost la fel de clar defi­ni­tă ca și dru­mu­ri­le către ceta­tea de scă­pa­re din dis­pen­sa­țiu­nea iudai­că. Dar într-un moment nefe­ri­cit pen­tru nea­mul ome­nesc, mare­le vră­j­maș al ori­că­rui bine a schim­bat indi­ca­to­rul, și mul­țimi de oameni au greșit dru­mul.” — Profeți și regi, p. 179 (cap. 14 — „În duhul și pute­rea lui Ilie”)

Isus Hristos este sin­gu­rul Mântuitor al ome­ni­rii — și studiindu‑L îndeaproa­pe și tră­ind legea Sa prin pute­rea pe care El ne‑o ofe­ră, sun­tem trans­for­mați. „El a tră­it Legea lui Dumnezeu și, prin exem­plul Său, ne‑a ară­tat cum să ascul­tăm de ea.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 649 (cap. 71 — Un serv al servilor)

S‑a luat fie­ca­re măsu­ră pen­tru a ne pre­găti pen­tru veș­ni­cie, dacă coope­răm cu Duhul Său în vede­rea pri­mi­rii unei inimi noi — a unei minți noi. Prin deta­șa­rea afec­țiu­ni­lor noas­tre de aceas­tă lume și fixa­rea lor asu­pra Domnului Isus în ceruri, dezvol­tăm un nou scop în via­ță, având în vede­re veșnicia.

„Dumnezeu, care urăș­te păca­tul, îi chea­mă pe cei care măr­tu­ri­sesc a păzi Legea Sa să se des­par­tă de ori­ce nele­giu­i­re. Neglijența de a se pocăi și a ascul­ta de Cuvântul Lui va avea urmări seri­oa­se asu­pra popo­ru­lui lui Dumnezeu de astăzi, întoc­mai cum a avut ace­lași păcat asu­pra vechiu­lui Israel.” — The Signs of the Times, 12 febru­a­rie, 1880, Art. B

„Satan a lucrat în mod con­ti­nuu pen­tru a eclip­sa sla­va lumii vii­toa­re și pen­tru a atra­ge toa­tă aten­ția la lucru­ri­le aces­tei vieți. El s‑a lup­tat să aran­je­ze în așa fel lucru­ri­le, încât gân­du­ri­le, pre­o­cu­pă­ri­le și efor­tul nos­tru să fie atât de mult angre­na­te în lucru­ri­le vre­mel­ni­ce, încât noi să nu vedem sau să rea­li­zăm valoa­rea rea­li­tă­ți­lor veș­ni­ce. În gân­du­ri­le și sim­ță­min­te­le noas­tre, lumea și gri­ji­le ei ocu­pă prea mult spa­țiu, în timp ce Domnul Isus și lucru­ri­le cerești prea puțin. Ar tre­bui să ne înde­pli­nim cu con­ști­in­cio­zi­ta­te toa­te dato­ri­i­le vie­ții noas­tre de zi cu zi, însă este de ase­me­nea esen­ți­al să cul­ti­văm, mai pre­sus de ori­ce alt­ce­va, un devo­ta­ment sfânt pen­tru Domnul nos­tru Isus Hristos.” — Căminul adven­tist, pp. 404, 405 (cap. 66 — Căile de acces asu­pra căro­ra tre­bu­ie să veghem)

Departamentul Școlii de Sabat al Conferinței Generale

DESCARCĂ LECȚIA ÎN FORMAT PDF