Pelerinajul prin pustie (2) — LECŢII BIBLICE PENTRU SABAT

„Dumnezeu doreș­te ca popo­rul Său din aces­te zile să reva­dă cu o ini­mă umi­lă și cu un spi­rit care se lasă învă­țat încer­că­ri­le prin care a tre­cut vechiul Israel, ca să poa­tă fi instru­iți în pre­gă­ti­rea lor pen­tru Canaanul ceresc.”—Patriarhi și pro­feți, p. 293 engl. (cap. 26, De la Marea Roșie la Sinai).

În con­ti­nu­a­rea stu­di­u­lui nos­tru cu cea de‑a doua par­te din seria for­ma­tă din două păr­ți refe­ri­toa­re la „Pelerinajul prin pus­tie”, vom stu­dia prin­ci­pa­le­le eve­ni­men­te care au avut loc de la legămân­tul de la Sinai până la moar­tea lui Moise, folo­sind refe­rin­țe din căr­ți­le Numeri și Deuteronom. „Cartea Deuteronom ar tre­bui stu­di­ată cu aten­ție de cei care tră­iesc pe pământ astăzi.”— Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [Comentariile E.G.White], vol. 1, p.1117 (cap. refe­ri­tor la Deuteronom 1).

„Istoria vechiu­lui Israel este o ilus­tra­ție uimi­toa­re a expe­rien­ței tre­cu­te a gru­pu­lui adven­tiș­ti­lor. Dumnezeu Și‑a con­dus popo­rul în miș­ca­rea adven­tă, la fel cum i‑a con­dus pe copi­ii lui Israel din Egipt. În marea dez­a­mă­gi­re, cre­din­ța lor a fost tes­ta­tă la fel cum a fost tes­ta­tă cea a evre­i­lor la Marea Roșie. Dacă ei s‑ar fi încre­zut în con­ti­nu­a­re în mâna călă­u­zi­toa­re care fuse­se cu ei în expe­rien­ța lor tre­cu­tă, ei ar fi văzut mân­tu­i­rea lui Dumnezeu. Dacă toți care lucra­se­ră uniți în lucra­rea din 1844 ar fi pri­mit solia pri­mu­lui înger și ar fi proclamat‑o în pute­rea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu pute­re împre­u­nă cu efor­tu­ri­le lor. Un potop de lumi­nă ar fi fost revăr­sat asu­pra lumii. Cu ani în urmă, locu­i­to­rii lumii ar fi fost aver­ti­zați, lucra­rea ar fi fost înche­ia­tă, și Hristos ar fi venit pen­tru a‑Și răs­cum­pă­ra popo­rul.

Nu a fost voia lui Dumnezeu ca Israel să pri­be­geas­că prin pus­tie patru­zeci de ani; El dorea să îi con­du­că direct în țara Canaanului și să îi așe­ze aco­lo, ca un popor sfânt, feri­cit. Însă ei nu au putut intra din pri­ci­na necre­din­ței’ (Evrei 3:19). Din cau­za rămâ­ne­ri­lor lor în urmă și a apos­ta­zi­ei, ei au pie­rit în pus­tie, și alții au fost ridi­cați și edu­cați pen­tru a intra în Țara Promisă. Întrun mod ase­mă­nă­tor, nu a fost voia lui Dumnezeu ca veni­rea lui Hristos să fie atât de mult amâ­na­tă și ca popo­rul Său să rămâ­nă atâ­ția ani în aceas­tă lume de păcat și dure­re. Însă necre­din­ța i‑a sepa­rat de Dumnezeu.” – Marea lup­tă, p. 457, 458 (engl.) (cap. 26, O lucra­re de Reformă).

Domnul să ne aju­te să ne prin­dem de Isus ca Salvator al nos­tru per­so­nal și să pără­sim acest păcat grav al necre­din­ței. Să ne încre­dem în mâna care ne‑a călă­u­zit în tre­cut și să mer­gem îna­in­te pen­tru a da cu pute­re solia celui de-al tre­i­lea înger. Dacă dăm greș în înde­pli­ni­rea lucră­rii pe care ne‑a desem­nat- o Dumnezeu, alții vor fi ridi­cați și edu­cați să ia locul nos­tru.

 

                                              Departamentul Școlii de Sabat al Conferinței Generale

Descarcă lec­ția în for­mat PDF