Săptămâna de rugăciune

      Într‑o călă­to­rie lun­gă este ușor să obo­sim în dorin­ța noas­tră pen­tru des­ti­na­ția fina­lă. Uneori, des­ti­na­ția pare să fie atât de depar­te încât noi avem ten­din­ța să ne gân­dim doar la alte lucruri. Totuși, pe măsu­ră ce ne apro­pi­em de țin­tă, exis­tă o nouă hotă­râre și un mai puter­nic sen­ti­ment de gra­bă – și de spe­ran­ță.

      Poporul lui Dumnezeu este astăzi într‑o călă­to­rie spi­ri­tu­a­lă de o impor­tan­ță mult mai mare decât ori­ce călă­to­rie de pe pământ. Noi sun­tem de fapt în pra­gul veș­ni­ci­ei. Semnele tim­pu­lui se împli­nesc rapid în jurul nos­tru și în curând Domnul va cobo­rî cu un stri­găt, cu gla­sul unui arhan­ghel și cu trâm­bi­ța lui Dumnezeu.

      Îndurătorul nos­tru Domn și Mântuitor a con­si­de­rat potri­vit să ne mai sus­ți­nă încă un an ca să par­ti­ci­păm la aceas­tă săp­tămâ­nă de rugă­ciu­ne. Va avea aceas­ta un impact asu­pra noas­tră? „Căci El zice: La vre­mea potri­vi­tă, te-am ascul­tat, în ziua mân­tu­i­rii, te-am aju­tat. Iată că acum este vre­mea potri­vi­tă; iată că acum este ziua mân­tu­i­rii.” (2 Corinteni 6:2).

       Învățăturile din acest an „În pra­gul veș­ni­ci­ei”, vor să ne inspi­re și să ne amin­teas­că de pri­vi­le­gi­ul extra­or­di­nar pe care îl avem de a mer­ge cu Creatorul pămân­tu­lui, al mării și al ceru­lui îna­in­te ca peri­oa­da de pro­bă să se înche­ie pen­tru pla­ne­ta noas­tră decă­zu­tă.

      Fie ca fie­ca­re din­tre noi să luăm în con­si­de­ra­re, cu rugă­ciu­ne, aces­te învă­ță­turi, împăr­tă­șin­du-le și cu cei care poa­te sunt izo­lați sau imo­bi­li­zați aca­să, și să ne amin­tim urmă­toa­re­le date:

Post cu rugă­ciu­ne: Sâmbătă, 14 decem­brie

Daruri pen­tru misiu­ne: Duminică, 15 decem­brie

 

      Este rugă­ciu­nea noas­tră ca Duhul lui Dumnezeu să ne înzes­tre­ze cu o nouă vita­li­ta­te în aștep­ta­rea cu nerăb­da­re a întoar­ce­rii Domnului nos­tru – și să ne întă­reas­că ini­mi­le ca în curând să putem fi în sta­re să Îl întâm­pi­năm și să spu­nem din toa­tă ini­ma: „Iată, aces­ta este Dumnezeul nos­tru, pe care L‑am aștep­tat, în care aveam încre­de­re că ne va mân­tui. Acesta este Domnul, în care ne încre­deam, acum să ne vese­lim, și să ne bucu­răm de mân­tu­i­rea Lui!” (Isaia 25:9, trad. engl.). Amin!

 

Descarcă pre­le­ge­rea în for­mat PDF!