LECŢII BIBLICE PENTRU SABAT \ Evanghelia după Pavel: Romani

Lecțiile Școlii de Sabat din acest tri­mes­tru se bazea­ză pe epis­to­la lui Pavel către creș­ti­nii din Roma. De ce este atât de esen­ți­al stu­di­ul aces­tei epis­to­le astăzi?

„În epis­to­la sa către Romani, Pavel a pre­zen­tat mari­le prin­ci­pii ale Evangheliei. El a expus pozi­ția sa cu pri­vi­re la între­bă­ri­le care frămân­tau bise­ri­ci­le iudai­ce, pre­cum și Neamurile și a ară­tat că spe­ran­țe­le și făgă­du­in­țe­le, care cân­d­va apar­ți­nu­se­ră în mod deo­se­bit iude­i­lor, erau acum ofe­ri­te și Neamurilor. Cu o mare cla­ri­ta­te și pute­re, apos­to­lul a pre­zen­tat doc­tri­na îndrep­tă­ți­rii prin cre­din­ța în Hristos. El spe­ra ca și alte bise­rici să poa­tă fi aju­ta­te prin învă­ță­tu­ri­le tri­mi­se creș­ti­ni­lor din Roma; dar cât de vag putea pre­ve­de influ­en­ța nespus de întin­să a cuvin­te­lor sale! În decur­sul tutu­ror vea­cu­ri­lor, mare­le ade­văr al îndrep­tă­ți­rii prin cre­din­ță a stat ca un far puter­nic, spre a‑i călă­uzi pe păcă­to­șii pocă­iți pe calea vie­ții. Aceasta a fost lumi­na care a risi­pit întu­ne­ri­cul ce învă­lu­i­se min­tea lui Luther și i‑a dez­vă­lu­it pute­rea sân­ge­lui lui Hristos de a curăți de păcat. Aceeași lumi­nă a călă­u­zit mii de sufle­te împo­vă­ra­te de păcat către ade­vă­ra­tul Izvor de ier­ta­re și pace. Fiecare creș­tin are motiv să‑I mul­țu­meas­că lui Dumnezeu pen­tru epis­to­la către bise­ri­ca din Roma.” — Faptele Apostolilor, pp. 373, 374 (Cap. 35 – Mântuirea pen­tru iudei)

Care a fost con­di­ția spi­ri­tu­a­lă a între­gii rase uma­ne de la căde­re? Care este sco­pul legii mora­le a lui Dumnezeu în pla­nul de mân­tu­i­re? Care este sta­rea noas­tră indi­vi­du­a­lă în fața lui Dumnezeu? Ce rol are cre­din­ța în răs­cum­pă­ra­rea noas­tră? Suntem îndrep­tă­țiți prin cre­din­ță sau prin fap­te? Există vre­un merit în cre­din­ță? Se anu­lea­ză legea prin cre­din­ță sau se con­fir­mă? Putem birui păca­tul prin cele mai bune efor­turi pro­prii de a păzi legea? Care este rolul Duhului Sfânt în tot pro­ce­sul res­ta­u­ră­rii noas­tre? Care ar tre­bui să fie ati­tu­di­nea noas­tră îna­in­tea auto­ri­tă­ți­lor civile?

În intro­du­ce­rea comen­ta­ri­u­lui scris cu pri­vi­re la car­tea Romanilor, Martin Luther a decla­rat: „Această epis­to­lă este, într-ade­văr, mie­zul Noului Testament, cea mai pură Evanghelie. Ar fi des­tul de potri­vit pen­tru un creș­tin, nu numai să o știe pe de rost, dar și să o stu­die­ze zil­nic, întru­cât este pâi­nea cea de toa­te zile­le a sufle­tu­lui. Nu poa­te fi nici­o­da­tă citi­tă sau stu­di­ată prea mult sau prea bine. Cu cât este abor­da­tă mai minuțios/temeinic, cu atât devi­ne mai pre­ți­oa­să, având un gust mai bun.”

Fără îndo­ia­lă, aceas­tă epis­to­lă a jucat un rol vital în Reforma din sec. XVI. Și acum, ca par­te a miș­că­rii fina­le a Reformei, avem nevo­ie de o înțe­le­ge­re a aces­tei „cele mai pre­ți­oa­se solii”. — Mărturii pen­tru pas­tori și slu­ji­to­rii Evangheliei, p. 91.

Domnul să‑i bine­cu­vân­te­ze din bel­șug pe toți instruc­to­rii și stu­den­ții aces­tei solii prețioase!

                                                                                                  Departamentul Școlii de Sabat al Conferinței Generale

DESCARCĂ LECȚIA ÎN FORMAT PDF!