Trăind în Ziua Ispășirii — LECŢIILE ŞCOLII DE SABAT
Trăim în ziua antitipică a ispășirii. Ce înseamnă aceasta? Este un simplu detaliu sau are acum acest lucru într-adevăr scopul de a avea impact asupra vieții zilnice, asupra planurilor de viitor și chiar asupra tiparelor de gândire ale fiecăruia dintre noi?
Mulți nu conștientizează că, prin natura sa, fiecare ființă umană este păcătoasă. Suntem înclinați spre egoism și tindem să violăm legea morală sfântă a celor Zece Porunci, care a fost proiectată personalizat, cu drag, pentru fericirea noastră.
Cu toate acestea, „pe când noi eram încă păcătoși, Fiul lui Dumnezeu a murit pentru noi. Lăsând deoparte mantia regească și cununa împărătească și îmbrăcând divinitatea cu umanitate, El S‑a coborât la nivelul nostru pentru a ne salva din robia păcatului. De dragul nostru El a devenit sărac, pentru ca prin sărăcia Lui noi să putem fi făcuți bogați. El a venit pe acest pământ pentru a‑Și ocupa poziția de cap al omenirii. El a primit în locul nostru lovitura dreptății divine.” – Australasian Union Conference Record, 2 aprilie 1901.
„Hristos Se află în sanctuarul ceresc și El este acolo pentru a face ispășire pentru poporul Lui. El este acolo pentru a‑I prezenta Tatălui Său coasta rănită și mâinile Lui pironite. El este acolo pentru a pleda pentru Biserica Lui care se află pe pământ. El curăță sanctuarul de păcatele poporului. Care este lucrarea noastră? – Este datoria noastră de a fi în armonie cu lucrarea lui Hristos. Prin credință trebuie să lucrăm cu El, să fim în unire cu El.
Tot cerul este interesat de lucrarea care se desfășoară în această lume. Se are în vedere pregătirea unui popor pentru ziua mare a lui Dumnezeu care este aproape; și nu ne putem permite să‑l lăsăm pe Satan să-și arunce umbra asupra căii noastre și să ascundă din fața privirii noastre pe Isus și iubirea Lui infinită. Trebuie să obținem de la Hristos exact ajutorul de care avem nevoie.” – The Review and Herald, 28 january 1890.
„Hristos S‑a angajat personal să fie înlocuitorul și garantul nostru și El nu neglijează pe nimeni. El, Cel care nu putea privi ființele umane expuse la ruină veșnică fără să-Și dea sufletul la moarte în dreptul lor, va privi cu milă și compasiune fiecare suflet care conștientizează că nu se poate salva singur.
El nu va privi asupra niciunei persoane care se roagă tremurând, fără să o ridice. El, Cel care prin jertfa proprie a oferit omului o rezervă infinită de putere morală, nu va da greș în a‑Și manifesta puterea în dreptul nostru. Putem să aducem păcatele și întristările noastre la picioarele Lui; pentru că El ne iubește. Fiecare privire și fiecare cuvânt al Lui solicită încrederea noastră. El va forma și va modela caracterele noastre după voința Lui.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 157, cap. 13: Doi închinători.
În timp ce studiem aceste lecții pentru următoarele trei luni, vom coopera cu Duhul Lui Sfânt, permițându‑I să facă aceasta?
Departamentul Școlii de Sabat al Conferinței Generale