Trăind în Ziua Ispășirii — LECŢIILE ŞCOLII DE SABAT

Trăim în ziua anti­ti­pi­că a ispă­și­rii. Ce înseam­nă aceas­ta? Este un sim­plu deta­liu sau are acum acest lucru într-ade­văr sco­pul de a avea impact asu­pra vie­ții zil­ni­ce, asu­pra pla­nu­ri­lor de vii­tor și chiar asu­pra tipa­re­lor de gân­di­re ale fie­că­ru­ia din­tre noi?

Mulți nu con­ști­en­ti­zea­ză că, prin natu­ra sa, fie­ca­re fiin­ță uma­nă este păcă­toa­să. Suntem încli­nați spre ego­ism și tin­dem să vio­lăm legea mora­lă sfân­tă a celor Zece Porunci, care a fost pro­iec­ta­tă per­so­na­li­zat, cu drag, pen­tru feri­ci­rea noas­tră.

 Cu toa­te aces­tea, „pe când noi eram încă păcă­toși, Fiul lui Dumnezeu a murit pen­tru noi. Lăsând deo­par­te man­tia regeas­că și cunu­na împă­ră­teas­că și îmbră­când divi­ni­ta­tea cu uma­ni­ta­te, El S‑a cobo­rât la nive­lul nos­tru pen­tru a ne sal­va din robia păca­tu­lui. De dra­gul nos­tru El a deve­nit sărac, pen­tru ca prin sără­cia Lui noi să putem fi făcuți bogați. El a venit pe acest pământ pen­tru a‑Și ocu­pa pozi­ția de cap al ome­ni­rii. El a pri­mit în locul nos­tru lovi­tu­ra drep­tă­ții divi­ne.” – Australasian Union Conference Record, 2 apri­lie 1901.

 „Hristos Se află în sanc­tu­a­rul ceresc și El este aco­lo pen­tru a face ispă­și­re pen­tru popo­rul Lui. El este aco­lo pen­tru a‑I pre­zen­ta Tatălui Său coas­ta răni­tă și mâi­ni­le Lui piro­ni­te. El este aco­lo pen­tru a ple­da pen­tru Biserica Lui care se află pe pământ. El cură­ță sanc­tu­a­rul de păca­te­le popo­ru­lui. Care este lucra­rea noas­tră? – Este dato­ria noas­tră de a fi în armo­nie cu lucra­rea lui Hristos. Prin cre­din­ță tre­bu­ie să lucrăm cu El, să fim în uni­re cu El.

Tot cerul este inte­re­sat de lucra­rea  care se des­fă­șoa­ră în aceas­tă lume. Se are în vede­re pre­gă­ti­rea unui popor pen­tru ziua mare a lui Dumnezeu care este aproa­pe; și nu ne putem per­mi­te să‑l lăsăm pe Satan să-și arun­ce umbra asu­pra căii noas­tre și să ascun­dă din fața pri­vi­rii noas­tre pe Isus și iubi­rea Lui infi­ni­tă. Trebuie să obți­nem de la Hristos exact aju­to­rul de care avem nevo­ie.” – The Review and Herald, 28 janu­a­ry 1890.

„Hristos S‑a anga­jat per­so­nal să fie înlo­cu­i­to­rul și garan­tul nos­tru și El nu negli­jea­ză pe nimeni. El, Cel care nu putea pri­vi fiin­țe­le uma­ne expu­se la rui­nă veș­ni­că fără să-Și dea sufle­tul la moar­te în drep­tul lor, va pri­vi cu milă și com­pa­siu­ne fie­ca­re suflet care con­ști­en­ti­zea­ză că nu se poa­te sal­va sin­gur.

 El nu va pri­vi asu­pra niciu­nei per­soa­ne care se roa­gă tre­mu­rând, fără să o ridi­ce. El, Cel care prin jert­fa pro­prie a ofe­rit omu­lui o rezer­vă infi­ni­tă de pute­re mora­lă, nu va da greș în a‑Și mani­fes­ta pute­rea în drep­tul nos­tru. Putem să adu­cem păca­te­le și întris­tă­ri­le noas­tre la picioa­re­le Lui; pen­tru că El ne iubeș­te. Fiecare pri­vi­re și fie­ca­re cuvânt al Lui soli­ci­tă încre­de­rea noas­tră. El va for­ma și va mode­la carac­te­re­le noas­tre după voin­ța Lui.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 157, cap. 13: Doi închi­nă­tori.

În timp ce stu­di­em aces­te lec­ții pen­tru urmă­toa­re­le trei luni, vom coo­pe­ra cu Duhul Lui Sfânt, permițându‑I să facă aceas­ta?

Departamentul Școlii de Sabat al Conferinței Generale