Lecții din cartea lui Marcu — SECŢIUNEA ADULŢI

    Cartea lui Marcu a fost scri­să de Marcu Ioan, care a călă­to­rit cu Pavel și
Barnaba. „Barnaba însuși era ‘de neam din Cipru‘ (Fapte 4:36); și acum, el
și Pavel, înso­țiți de Ioan Marcu, o rudă a lui Barnaba, vizi­tau acest câmp din
insulă.

„Mama lui Marcu era con­ver­ti­tă la reli­gia creș­ti­nă și locu­in­ța ei de la
Ierusalim era un refu­giu pen­tru uce­nici. Acolo ei erau mereu siguri că sunt
bine­ve­niți și că puteau avea un timp de odih­nă. În tim­pul unei ast­fel de vizite
a apos­to­li­lor la casa mamei sale, Marcu le‑a pro­pus lui Pavel și Barnaba
să‑i înso­țeas­că în călă­to­ria lor misio­na­ră. El sim­țea în ini­ma lui privilegiul
ofe­rit de Dumnezeu și tân­jea să se dedi­ce în între­gi­me lucră­rii de slu­ji­re a
Evangheliei.” — Istoria fap­te­lor apos­to­li­lor, pp. 166, 167.

Când Marcu a înce­put pen­tru pri­ma dată călă­to­ri­i­le cu Barnaba și Pavel,
a des­co­pe­rit că lucra­rea era prea grea pen­tru el și s‑a întors aca­să. Când a
reve­nit să încer­ce din nou, Pavel a refu­zat să lucre­ze cu el. Totuși, Pavel și‑a
schim­bat mai târ­ziu păre­rea des­pre Marcu, văzând că este de un așa ajutor,
încât i‑a spus lui Timotei: „Ia‑l pe Marcu și adu‑l cu tine: pen­tru că îmi este
de folos pen­tru slu­j­bă.” (2 Timotei 4:11).

Marcu de ase­me­nea a lucrat într‑o foar­te strân­să legă­tu­ră cu Petru.
(1 Petru 5:13). Se cre­de că Petru i‑ar fi poves­tit lui Marcu expe­rien­țe­le lui
per­so­na­le. Marcu, nefi­ind mar­tor ocu­lar el însuși, a înre­gis­trat mai târziu
amin­ti­ri­le lui Petru des­pre Isus. Prezentarea lui Marcu des­pre Evanghelie
este mult mai conci­să decât cele­lal­te trei. Marcu își înce­pe isto­ri­si­rea cu
„înce­pu­tul Evangheliei lui Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu” (Marcu 1:1). El
măr­tu­ri­seș­te ime­di­at cre­din­ța sa în Isus ca Fiu al lui Dumnezeu.

„Mântuitorul ome­ni­rii S‑a năs­cut din niș­te părinți umili, într‑o lume rea
și bles­te­ma­tă de păcat. El a fost cres­cut în ano­ni­mat în Nazaret, un oraș micuț
din Galileea. El Și‑a înce­put lucra­rea în sără­cie și fără bogă­ție lumeas­că. El
nu a cău­tat admi­ra­ția sau apla­u­ze­le lumii. El a locu­it prin­tre cei umili. După
toa­te apa­ren­țe­le era doar un om umil, cu puțini pri­e­te­ni. Astfel Dumnezeu
a intro­dus Evanghelia într-un mod cu totul dife­rit de modul în care mulți
con­si­de­ră că este înțe­lept să ves­teas­că ace­eași Evanghelie în acest veac…
„Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să izbeas­că privirile”.
Evanghelia haru­lui lui Dumnezeu, cu spi­ri­tul ei de renun­ța­re la sine, nu
poa­te fi nici­o­da­tă în armo­nie cu spi­ri­tul lumii.” — The Review and Herald, 18
ianu­a­rie 1906.

Fie ca Domnul să ne aju­te să accep­tăm o mai mare măsu­ră din această
Evanghelie a haru­lui în ini­mi­le și vie­ți­le noas­tre astăzi, pe măsu­ră ce studiem
lec­ți­i­le din acest trimestru.

Departamentul Școlii de Sabat al Conferinței Generale

Descarcă lec­ția în for­mat PDF