Evanghelia după Pavel: Corinteni
În timpul acestui trimestru, studenții Școlii de Sabat din întreaga lume vor studia despre evanghelie conform apostolului Pavel, așa cum este ea revelată în epistolele sale către cei din Corint.
Uneori, Pavel lucra singur în călătoriile sale misionare. După vizita sa la Atena, aproximativ în anul 51 d.Hr., el a ajuns în Corint, centrul prosper de guvernare și comerț al provinciei romane Ahaia. Acest oraș plin de freamăt era pe atunci de cinci ori mai mare decât Atena. Străzile sale aglomerate erau pline de greci, iudei, romani și călători intens preocupați de afaceri și plăcere, cu prea puține gânduri sau preocupări dincolo de afacerile vieții curente. Orașul era aproape cu totul predat idolatriei, în special plăcerilor simțurilor.
În timp ce era în această cetate de străini, Pavel s‑a întreținut prin muncă manuală, pentru ca nimeni să nu reprezinte greșit motivele sale în predicarea evangheliei. Acolo a întâlnit doi creștini, Acuila și Priscilla, colegi de breaslă cu el, la care a locuit (Fapte 18:1–3). El lucra toată ziua și predica seara, și „discuta în sinagogă în fiecare Sabat, și îi convingea pe evrei și pe greci” (Fapte 18:4).
Ce tip de raționament a folosit Pavel pentru a câștiga suflete în Corint? În Atena, el folosise argumente elaborate cu logică și știință, pentru a apela la gândirea intelectuală a acelui centru sofisticat de artă și învățătură—totuși fără atât de mult efect, pe cât și-ar fi dorit. Ca urmare, în contrast, explicând modul de abordare folosit pentru a ajunge la corinteni, el a mărturisit: „Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n‑am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. Căci n‑am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur. Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii (engl.: „cuvintele ademenitoare ale înțelepciunii oamenilor”), ci într‑o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 2:1–5).
De ce ar fi util pentru noi astăzi acest subiect? În mod interesant, filozofiile și stilul de viață al celor din Corint prezentau o mare asemănare cu cele de care este pătrunsă societatea noastră. Nu sunt astăzi oamenii „iubitori de sine… iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu‑i puterea” (2 Timotei 3:2, 4, 5)? În Corint, obiceiurile și practicile din cultura greacă s‑au infiltrat în gândire, și practici profund imorale, contrare standardelor iudeo-creștine de comportament erau cu totul nerestrânse. Oamenii aveau nevoie să fie educați și pe deplin întemeiați în adevărurile pure, necompromise ale lui Hristos și El răstignit,—la fel cum e cazul cu noi toți astăzi.
Cu aceste gânduri în minte, este rugăciunea noastră ca studenții de pretutindeni ai Școlii de Sabat să fie întăriți și binecuvântați prin studiul acestor lecții vitale.
Departamentul Școlii de Sabat al Conferinței Generale