Evanghelia după Pavel: Corinteni

În tim­pul aces­tui tri­mes­tru, stu­den­ții Școlii de Sabat din întrea­ga lume vor stu­dia des­pre evan­ghe­lie con­form apos­to­lu­lui Pavel, așa cum este ea reve­la­tă în epis­tolele sale către cei din Corint.

Uneori, Pavel lucra sin­gur în călă­to­ri­i­le sale misio­na­re. După vizi­ta sa la Atena, apro­xi­ma­tiv în anul 51 d.Hr., el a ajuns în Corint, cen­trul pros­per de guver­na­re și comerț al pro­vin­ci­ei roma­ne Ahaia. Acest oraș plin de frea­măt era pe atunci de cinci ori mai mare decât Atena. Străzile sale aglo­me­ra­te erau pli­ne de greci, iudei, ro­mani și călă­tori intens pre­o­cu­pați de afa­ceri și plă­ce­re, cu prea puți­ne gân­duri sau pre­o­cu­pări din­co­lo de afa­ce­ri­le vie­ții curen­te. Orașul era aproa­pe cu totul pre­dat ido­la­tri­ei, în spe­cial plă­ce­ri­lor simțurilor.

În timp ce era în aceas­tă ceta­te de stră­ini, Pavel s‑a între­ți­nut prin mun­că ma­nuală, pen­tru ca nimeni să nu repre­zin­te greșit moti­ve­le sale în pre­di­ca­rea evan­gheliei. Acolo a întâl­nit doi creș­tini, Acuila și Priscilla, colegi de brea­slă cu el, la care a locu­it (Fapte 18:1–3). El lucra toa­tă ziua și pre­di­ca sea­ra, și „dis­cu­ta în sina­go­gă în fie­ca­re Sabat, și îi con­vin­gea pe evrei și pe greci” (Fapte 18:4).

Ce tip de rațio­na­ment a folo­sit Pavel pen­tru a câști­ga sufle­te în Corint? În Ate­na, el folo­si­se argu­men­te ela­bo­ra­te cu logi­că și ști­in­ță, pen­tru a ape­la la gân­di­rea inte­lec­tu­a­lă a ace­lui cen­tru sofis­ti­cat de artă și învățătură—totuși fără atât de mult efect, pe cât și-ar fi dorit. Ca urma­re, în con­trast, expli­când modul de abor­dare folo­sit pen­tru a ajun­ge la corin­te­ni, el a măr­tu­ri­sit: „Cât des­pre mine, fra­ți­lor, când am venit la voi, n‑am venit să vă ves­tesc tai­na lui Dumnezeu cu o vor­bi­re sau înțe­lep­ciu­ne stră­lu­ci­tă. Căci n‑am avut de gând să știu între voi alt­ce­va decât pe Isus Hristos și pe El răs­tig­nit. Eu însumi, când am venit în mij­lo­cul vos­tru, am fost slab, fri­cos și plin de cutre­mur. Și învă­ță­tu­ra și pro­po­vă­du­i­rea mea nu stă­teau în vorbiri­le îndu­ple­că­toa­re ale înțe­lep­ciu­nii (engl.: „cuvin­te­le ade­me­ni­toa­re ale înțe­lep­ciu­nii oame­ni­lor”), ci într‑o dova­dă dată de Duhul și de pute­re, pen­tru ca cre­din­ța voas­tră să fie înte­me­ia­tă nu pe înțe­lep­ciu­nea oame­ni­lor, ci pe pute­rea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 2:1–5).

De ce ar fi util pen­tru noi astăzi acest subiect? În mod inte­re­sant, filo­zo­fi­i­le și sti­lul de via­ță al celor din Corint pre­zen­tau o mare ase­mă­na­re cu cele de care este pătrun­să soci­e­ta­tea noas­tră. Nu sunt astăzi oame­nii „iubi­tori de sine… iubi­tori de plă­ceri mai mult decât iubi­tori de Dumnezeu; având doar o for­mă de evla­vie, dar tăgăduindu‑i pute­rea” (2 Timotei 3:2, 4, 5)? În Corint, obi­ce­iu­ri­le și practici­le din cul­tu­ra grea­că s‑au infil­trat în gân­di­re, și prac­tici pro­fund imo­ra­le, con­tra­re stan­dar­de­lor iudeo-creș­ti­ne de com­por­ta­ment erau cu totul neres­trân­se. Oamenii aveau nevo­ie să fie edu­cați și pe deplin înte­me­iați în ade­vă­ru­ri­le pure, necompro­mise ale lui Hristos și El răstignit,—la fel cum e cazul cu noi toți astăzi.

Cu aces­te gân­duri în min­te, este rugă­ciu­nea noas­tră ca stu­den­ții de pretutin­deni ai Școlii de Sabat să fie întă­riți și bine­cu­vân­tați prin stu­di­ul aces­tor lec­ții vitale.

Departamentul Școlii de Sabat al Conferinței Generale

DESCARCĂ LECȚIA ÎN PDF