LECŢII BIBLICE PENTRU SABAT / octombrie — decembrie 2024

Epistola lui Iacov e direc­tă. Cât de mare nevo­ie avem acum de mesa­je­le con­ți­nu­te în ea! Ca urma­re, pen­tru urmă­toa­re­le trei luni, stu­den­ții Școlii de Sabat din întrea­ga lume vor apro­fun­da Studii din Epistola lui Iacov. Puncte vita­le pri­vi­toa­re la influ­en­ța (spre bine sau spre rău) a lim­bii, la ascul­ta­rea de Dumnezeu prin cre­din­ță, la pute­rea rugă­ciu­nii, și exem­plul lui Ilie sunt doar câte­va subiec­te che­ie. De ce sunt toa­te aces­tea atât de rele­van­te astăzi?

„Păcatul aces­tui secol este des­con­si­de­ra­rea porun­ci­lor expre­se ale lui Dumnezeu. Puterea influ­en­ței într‑o direc­ție greși­tă este foar­te mare.”—Mărturii pen­tru comu­ni­ta­te, vol. 3, p. 483 (42, Încumetarea).

„Nimeni să nu se înșe­le, cre­zând că poa­te deve­ni sfânt în timp ce încal­că în mod voit una din­tre cerin­țe­le lui Dumnezeu. Comiterea unui păcat cunos­cut redu­ce la tăce­re vocea măr­tu­ri­si­toa­re a Duhului și sepa­ră sufle­tul de Hristos. ‚Păcatul este fără­de­le­ge (engl. ‚căl­ca­rea legii’).’ Și ‚ori­ci­ne păcă­tu­ieș­te [încal­că legea] nu L‑a văzut, nici nu Îl cunoaș­te.’ (1 Ioan 3:16).” – Marea lup­tă, p. 472 engl. (cap. 27, Redeșteptări moderne).

„Astăzi este nevo­ie de vocea unei mus­trări aspre; pen­tru că păca­te cum­pli­te au sepa­rat popo­rul de Dumnezeu. Necredința devi­ne cu repe­zi­ciu­ne ‚la modă’. ‚Nu vrem ca omul aces­ta să domneas­că pes­te noi,’ este lim­ba­jul a mii. (Luca 19:14). Predicile gin­ga­șe atât de ade­sea pre­di­ca­te nu fac nicio impre­sie de dura­tă; trâm­bi­ța nu dă un sunet clar. Oamenii nu sunt stră­pu­nși în ini­mă de ade­vă­ru­ri­le sim­ple, tăi­oa­se, ale cuvân­tu­lui lui Dumnezeu.

Sunt mulți pre­tinși creș­tini care, dacă și-ar expri­ma sen­ti­men­te­le rea­le, ar spu­ne: ‚De ce este nevo­ie să vor­bim atât de direct?’ Ei ar putea la fel de bine să între­be: ‚De ce era nevo­ie să spu­nă Ioan Botezătorul fari­se­i­lor: ‚O, neam de năpârci, cine v‑a aver­ti­zat să fugiți de mânia care va veni?’ (Luca 3:7)’. De ce era nevo­ie să pro­voa­ce mânia lui Irod, spunându‑i că era nele­gi­tim ca el să tră­i­as­că cu soția fra­te­lui său? Premergătorul lui Hristos și‑a pier­dut via­ța prin vor­bi­rea sa direc­tă. De ce nu ar fi putut să con­ti­nue fără să își atra­gă neplă­ce­rea celor care tră­iau în păcat?

Așa au argu­men­tat băr­bați care ar tre­bui să stea ca san­ti­ne­le cre­din­cioa­se ale legii lui Dumnezeu, până când diplo­ma­ția a luat locul cre­din­cio­și­ei, și păca­tu­lui i s‑a per­mis să trea­că nemus­trat. Când se va mai auzi din nou în bise­ri­că vocea mus­tră­rii credincioase?”—Profeți și regi, p.140, 141 engl. (cap. 10, Vocea unei mus­trări aspre).

„S‑au luat măsuri ample ca fie­ca­re fiu și fie­ca­re fii­că a lui Adam să obți­nă în mod indi­vi­du­al o cunoaș­te­re a voii divi­ne, pen­tru a desă­vârși un carac­ter creș­tin și a fi cură­țit prin adevăr.”—Mărturii pen­tru comu­ni­ta­te, vol. 2, p. 644 engl. (cap. 78, Cauza în Vermont).

Cu ade­vă­rat avem nevo­ie de aju­to­rul lui Dumnezeu și sun­tem asi­gu­rați în mod clar că „pen­tru fie­ca­re rugă­ciu­ne înăl­ța­tă prin cre­din­ță, cerând vre­un lucru, vor veni răs­pun­suri. Acestea s‑ar putea să nu vină așa cum am aștep­tat; dar vor veni, pro­ba­bil nu cum am plă­nu­it noi, ci chiar la tim­pul când avem nevo­ie de ele cel mai mult.’—Ibid., vol. 3, p. 209 engl. (cap. 22, Lucrarea misionară).

DESCARCĂ LECȚIA ÎN FORMAT PDF!