Preşedintele AZȘ-MR explică despărţirea din cadrul Bisericii în secolul trecut
Preşedintele Adventiştilor de Ziua a Şaptea Mişcarea de Reformă explică despărţirea din cadrul Bisericii în secolul trecut
Într-un interviu exclusiv cu revista Spectrum, Preşedintele Mişcării de Reformă, Davi P. Silva, vorbeşte despre asemănările şi diferenţele noastre, despre convingerile pacifiste care au fost în spatele rupturii din Primul Război Mondial.
Întrebare: Adventiştii de Ziua a Şaptea Mişcarea de Reformă s‑au despărţit de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea în timpul Primului Război Mondial, când Biserica oficială din Germania a votat pentru permiterea membrilor de a participa în armată, de a purta arme şi a lupta în ziua de Sabat. O mică minoritate (2% din membri) a refuzat, ajungând astfel exclusă. Percepţia asupra împotrivirii conştiente de a lupta într‑o armată încă este principala diferenţă dintre cele două biserici, corect?
Răspuns: Participarea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea în timpul Primului Război Mondial (incluzând toate activităţile de război în timpul zilei de Sabat) a fost principala problemă care a provocat separarea, pentru că a fost o adevarată schimbare faţă de poziţia anterioară a bisericii. În orice caz, aceasta nu este singura diferenţă dintre Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea (AZŞ) şi Adventiştii de Ziua a Şaptea — Mişcarea de Reformă (AZŞ-MR).
În timpul întrunirilor ţinute la Friedensau, Germania, între 21–23 iulie 1920, au fost puse următoarele întrebări de către reprezentanţii procentului de 2% (aşa cum erau cunoscuţi):
- Ce poziţie ia Conferinţa Generală referitor la decizia luată de către liderii germani în 1914 cu privire la poruncile a patra şi a şasea?
- Ce poziţie iau astăzi fraţii din Conferinţa Generală Americană privitor la scrierile sorei White? În primul rând: Sunt inspirate de Dumnezeu sau nu? În al doilea rând: Ar trebui să proclamăm în continuare reforma sanitară (pe care ea ne‑a adus‑o) ca braţul drept al soliei sau nu?
- Potrivit cu Apocalipsa 14:6–12, mesajul nostru este naţional sau internaţional?
Aceste trei întrebari, într‑o ordine uşor diferită, se găsesc în “Protocolul Negocierilor cu Mişcarea de Opoziţie.” ( Protokoll of the Negotiations with the Opposition Movement - engl.)
Mai mult, după cum am menţionat, punctul principal de dezacord care a condus la despărţire, a fost participarea activă a bisericii în Primul Război Mondial şi excluderea celor care au refuzat o asemenea participare.
Astăzi sunt şi alte puncte importante ale doctrinei pe care noi le vedem diferit, în special privind recăsătoria după divorţ. Noi credem că instituţia căsătoriei, înfiinţată în ziua a şasea din săptămâna creaţiei (Genesa 2:21–24) este una din principalele instituţii divine, pe care rămăşiţa bisericii trebuie să‑o restaureze în “vremurile aşezarii din nou a tuturor lucrurilor.”(Faptele Apostolilor 3:19–21) “În timpul sfârşitului fiecare instituţie divină trebuie restaurată.”- Profeţi şi Regi, pg. 678 engl. (ro. cap. 57 — “Reforma”). Prin urmare, noi nu efectuăm recăsătorii cu persoane divorţate în timp ce partenerul este încă în viaţă. (Maleahi 2:15, 16; Matei 5:32; 19: 3–9; Romani 7:1–3; 1 Corinteni 7:10, 11).
În Genesa 1:29, găsim dieta originală care, de asemenea, trebuie restaurată, precum şi respectarea cuvenită a Sabatului zilei a şaptea din Genesa 2:1–3. Noi învăţăm poporul nostru să practice o dietă fără carne, în armonie cu ce scrie în Îndrumarea Copilului, pg.383 (engl.); Dietă şi Hrană, pg.64 (engl.); Genesa 1:29; Psalmi 78:16–18; Isaia 22:12–14.
De asemenea, înţelesul originl al sigilării celor 144.000, trebuie restaurat. Este un punct foarte esenţial, pentru că noi “trebuie să ne străduim cu toata puterea pe care ne‑a oferit‑o Dumnezeu să fim printre cei 144.000.”- Comentarii Biblice - Ellen G. White, vol. 7A, pg. 970 engl. (Apocalipsa 7:3; 14:13; Experienţe şi Viziuni, pg. 43 engl.; Marturii, vol. 5, pg. 207–216 engl.; Marea Luptă, pg. 637 engl.; Experienţe şi Viziuni, pg. 15 engl.).
Deci, pe lângă principala diferenţă privind serviciul militar şi participarea la război, s‑ar include şi punctele mentionate mai sus.
Întrebare: Adventiştii de Ziua a Șaptea Mişcarea de Reformă este organizată pe aceeaşi structură ca şi Biserica Adventistă, făcându-şi prezenţa în 114 ţări şi având sediul Conferintei Generale în Roanoke, Virginia. Câţi membri aparţin Mişcării de Reformă? Care sunt ţările cu cele mai multe biserici? Aveţi câmpuri reprezentative, uniuni şi conferinţe? Alegerile slujbaşilor bisericii se desfăşoară la fel? În ce diferă organizaţiile noastre?
Raspuns: În principiu suntem organizaţi în linii asemanatoare cu Biserica AZŞ, cu diferenţa că noi nu avem o împărţire formală. Unităţile sunt organizate după convenienţa noastră, care uneori se pot asemana cu organizarea bisericii AZŞ, dar nu neapărat la fel.
În schimb, pe lângă bisericile locale, Conferinţă de Stat, Uniuni şi Conferinţă Generală, noi am divizat lumea în regiuni care sunt supervizate de Secretari Regionali (America de Nord, America Centrală, America de Sud, Africa, Europa, Eurasia, Asia şi Pacific).
Deşi creşterea numărului de membri este un aspect important ca fapt în sine, nu este principalul punct de concentrare în biserica noastră. Asigurându-ne că un potenţial membru şi‑a oferit cu adevărat inima lui Isus ca Mântuitor personal, este principalul obiectiv al nostru.
La sfârşitul lunii decembrie 2014, rapoartele statistice au arătat un numar de aproximativ 40.000 de membri. Asemănător Bisericii AZŞ, Brazilia deţine cel mai mare numar de membri dintre toate ţările lumii, urmată de România pe locul doi, apoi Peru şi Congo.
Întrucât nu suntem atât de familiari cu modul în care se desfăşoară alegerile în biserica adventistă, nu prea putem să le comparăm.
Întrebare: Mişcarea de Reformă deţine aceleaşi convingeri fundamentale cu Biserica AZŞ, incluzând convingerile despre starea celor morţi, judecata de cercetare, inspiraţia scrierilor Ellen G. White, botezul prin scufundare, importanţa Evanghelizarii înainte de a doua venire şi Sabatul ca ziua a şaptea. Puteţi să punctaţi care sunt diferenţele pe domenii ale doctrinei?
Răspuns: Da, împărtăşim aceleaşi convingeri fundamentale cu Biserica AZŞ. Unele dintre cele mai importante diferenţe în principiile de astăzi le-am menţionat în primul răspuns de mai sus.
Pentru mai multe informaţii despre toate convingerile noastre, vă recomandăm cartea “Fundamental Christian Beliefs of the Seventh Day Adventist Reform Movement” publicată de Reformation Herald Publishing Association (ro. „Adevăr Biblic pentru azi — Doctrine Biblice Fundamentale ale Adventiştilor de Ziua a Şaptea – Mişcarea de Reformă”).
Întrebare: Este Biserica Reformistă mai conservatoare în problemele stilului de viaţă? Sunt şi alte diferenţe?
Răspuns: Când o persoană Îl acceptă cu adevărat pe Hristos în viaţa ei, se produce o schimbare drastică în modul în care el/ea abordează viaţa. Ca rezultat, o adevarată schimbare se produce în modul de gândire, vorbire şi trăire al acesteia. Din aceasta cauză, noi învăţăm poporul nostru principiile reformei în îmbrăcăminte, care sunt dezvăluite în Biblie şi Spiritul Profetic. (Deuteronomul 22:5; 1 Timotei 2:9; Mărturii, vol.6, p.96 engl.)
Întrebare: Are Mişcarea de Reformă propriile şcoli pretutindeni – învăţământ primar, liceal sau universitar? Îi încurajaţi pe membrii voştri să îşi trimită copiii la şcoli particulare?
Răspuns: Avem şcoli în unele ţări precum: Peru, Bolivia, Filipine, Brazilia, Columbia şi în alte câteva locuri. Noi încurajam învăţământul la domiciliu dacă este posibil.
Acolo unde găsim şcoli creştine bune, ne trimitem copiii.
Condiţia morală a celor mai multe şcoli publice este o provocare imensă pentru noi. Chiar avem nevoie de harul divin pentru a oferi o educaţie adecvată din cămin copiilor noştri.
Întrebare: Mişcarea de Reformă a încercat să se alăture din nou Bisericii mari după Primul Război Mondial, dar a fost respinsă. Este corect? De ce?
Răspuns: În Friedensau, Germania, între 21–23 iulie 1920, la doi ani dupa terminarea Primului Război Mondial, s‑a ţinut o întrunire specială între reprezentanţii Conferinţei Generale (Preşedintele A. G. Daniells şi alţii, precum L. H. Christian, F. M. Wilcox şi M. E. Kern), reprezentanţii celor trei comitete ale Uniunii Germane din Olanda, Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria – 51 membri adunaţi în total sub preşedinţia fratelui L. R. Conradi – şi 16 reprezentanţi ai “Mişcării de Opoziţie” (aşa cum erau numiţi cei 2%). Din păcate, efortul de reconciliere nu a fost un succes. Mai târziu, alte eforturi au fost făcute în aceeaşi măsură, dar fără succes.
Cel mai probabil, motivul pentru care o reunificare nu a avut loc este pentru că Biserica AZŞ în cele din urmă a deviat de la unele principii, precum am menţionat în primul punct. Totuşi, lucrurile ar fi stat altfel dacă rugămintea noastră de la Conferinţa Generală din San Francisco, California, în 1922, ar fi fost acceptată şi fraţii noştri lasaţi să se implice în acele probleme mai direct – dar aceasta este doar o presupunere. Nu am fost înştiinţaţi de motivul interzicerii unui asemenea apel important.
Un fapt foarte interesant despre L. R. Conradi este că a fost prezent la Sesiunea Conferinţei Generale din Minneapolis, 1888, unde a pledat ca unul din cei mai îndârjiţi opozanţi ai Spiritului Profetic şi mesajului Neprihănirii prin Credinţă (vezi Mişcarea Destinului – L. E. Froom). El a fost, de asemenea, principalul responsabil pentru implicarea Bisericii AZŞ în Primul Război Modial în Europa.
Întrebare: La conferinţa din Germania, anul trecut în mai, cele doua Uniuni Germane AZŞ au cerut scuze Mişcării de Reformă pentru acţiunile lor din urmă cu un secol, de a‑i exclude pe pacifiştii care au început mişcarea. Ce a însemnat această scuză pentru dumneavoastră şi Mişcarea de Reformă?
Răspuns: Declaratia celor două Uniuni Germane din mai 2014 a fost foarte bine primită de noi şi un pas în direcţia cea bună. S‑a clarificat că principala cauză de separare între cele două biserici a fost serviciul militar şi participarea la Primul Război Mondial.
Întrebare: Ar putea scuzele şi declaraţia Uniunilor Germane să indice o reconciliere care să ducă la reunificarea bisericilor?
Răspuns: De când criza dintre 1914–1918 a devenit o problemă între Conferinţa Generală şi reprezentanţii fraţilor excluşi, ar fi încurajator pentru mulţi dacă fraţii Conferinţei Generale AZŞ ar lua în considerare poziţia oficială privitoare la serviciul militar şi participarea la război.
Întrebare: Cum vede Mişcarea de Reformă Biserica AZŞ? Cum este vazută, percepută şi dezbătută de către membrii Mişcării de Reformă?
Răspuns: Noi vedem Biserica AZŞ ca un corp foarte bine organizat cu potenţial de a face o mare lucrare în lume. Apelul fratelui Ted Wilson, Preşedintele, la redeşteptare şi reformă printre adventişti, ar trebui luat în serios. Aceşti doi factori – redeşteptarea şi reforma, nu pot fi separaţi. Dacă acest scop ar fi împlinit, ar fi un criteriu important în reconcilierea dintre cele două organizaţii, precum a fost şi chemarea la o redeşteptare însoţită de reformă care a dus la separarea iniţială.
Întrebare: Acum planificaţi urmatoarea sesiune a Conferinţei Generale în Virginia, în septembrie 2015. Care vor fi principalele teme de discuţie? Aceasta întrunire se ţine la fiecare cinci ani? Cine va participa?
Răspuns: Următoarea sesiune de delegaţi a Conferinţei Generale va avea loc la Roanoke, Virginia, între 25 august – 12 septembrie 2015. Sesiunile noastre de delegaţi au loc la fiecare patru ani. Aşteptăm aproximativ 200 de reprezentanţi din toate continentele.
Principalele teme ale agendei vor fi: donarea de organe, eutanasia, clarificarea rolului diaconilor, căsătoriile tribale şi escatologia. Sunt multe planificări care vor avea loc după ce delegaţii vor auzi rapoartele actualilor slujbaşi şi vor face sugestii importante în vederea îmbunătăţirii lucrării.
Adunările publice vor avea loc la Salem Civic Center, langă Roanoke, Virginia, între 10–13 septembrie 2015 şi toţi sunt bineveniţi să participe. Pentru mai multe informatii, accesaţi pagina noastră de web.
Întrebare: Este hirotonirea femeilor o problemă în discuţie la Conferinţa Generală printre conducătorii Mişcării de Reformă şi în bisericile reformiste?
Răspuns: Noi nu avem opinii diferite în privinţa hirotonirii femeilor. Întrucât membrii noştri sunt în armonie reciprocă în această consideraţie, tema nu va fi în agenda noastră de discuţii.
Suntem în mod unanim împotriva acestui act. Nu găsim o baza biblică pentru el.
Întrebare: Aţi remarcat unele tendinţe care indică faptul că unii membrii ai bisericii AZŞ se alatură Mişcării de Reformă sau că membrii ai Mişcării de Reformă se alatură bisericii AZŞ?
Răspuns: Din când în când unii membri ai bisericii AZŞ se alătură bisericii AZŞ-MR şi invers. Totuşi, nu se produce un număr mare de transfer din partea niciunei părţi.
Întrebare: Când aţi fost ales Preşedinte al Bisericii Reformiste? Care sunt principalele obiective ca preşedinte? Care sunt cele mai mari provocări?
Raspuns: Am fost ales preşedinte în august 2011, în România. Sunt originar din Brazilia.
Scopurile principale sunt să pregătim oamenii să primească botezul Duhului Sfânt, ca apoi să răspândim Evanghelia împreună cu marea putere a Ploii Târzii şi să terminăm lucrarea de evanghelizare a lumii.
Cele mai mari provocări sunt de a rămâne într‑o unitate perfectă cu Hristos şi lucrarea de propovăduire a celor trei solii îngereşti (Apocalipsa 14:6–13), accentuând mesajul “Domnul, Neprihănirea Noastră!”
Întrebare: Care este trecutul dumneavoastră în cadrul Mişcării de Reformă? Aţi fost crescut în Mişcare sau aţi fost convertit?
Răspuns: Tatăl meu a fost romano-catolic. După ce a studiat Biblia, a devenit membru al Bisericii Metodiste. În 1942, trei colportori reformişti au vizitat orăşelul nostru, Tres Rios, din Rio de Janeiro, Brazilia. După ce a citit o carte profetică, tatăl meu a devenit membru al Mişcării de Reformă.
Eu am fost născut într-un mediu creştin şi am devenit membru al bisericii în 1961. După ce am urmat cursurile Şcolii Misionare din Brazilia, am intrat în lucrarea de colportaj, fiind ceva ce am făcut bucuros timp de opt ani. Apoi am devenit lider colportor, lucrator biblic şi lider al Departamentului de Tineret. Am avut diverse responsabilităţi în toate nivelurile bisericii (în biserica locală, Conferința de Stat, Uniunea de Conferinţe şi Conferinţa Generală). Am fost hirotonit ca predicator în 1977.
Am fost ales Secretar Regional al Conferinţei Generale în America de Sud (timp de opt ani), apoi Secretar în cadrul Conferinţei Generale, şi din nou Secretar Regional în America de Nord, Vicepreşedinte al Conferinţei Generale şi acum Preşedinte.
Sperăm că poporul lui Dumnezeu se va pregăti cât mai curând pentru ca următoarea sesiune de Conferinţă Generală să o ţinem împreună cu Domnul şi Mântuitorul nostru în gloria cerească.
