Mi‑e sete — Ultimul tren

Tema 6: Mi‑e sete
Seria: Ultimul tren — Conferințe de sănă­ta­te și orien­ta­re spi­ri­tu­a­lă sus­ți­nu­te la Cluj-Napoca între 14–28 apri­lie 2013.
Prezintă: Liviu Tudoroiu

Sinopsis:

Mi‑e sete

„Eu sunt apa vieții”

• El s‑a făcut sărac ca noi să deve­nim bogați
• Lui I‑a fost sete ca să nu ne fie nouă
• El a flămân­zit ca să nu flămân­zim noi
• El a fost sin­gur ca să nu fim noi
• El a îndu­rat ruși­nea ca să n‑o îndu­răm noi
• El a sufe­rit cru­cea ca să n‑o sufe­rim noi
• El a murit ca să nu murim noi

În lumea noas­tră există:

• Setea de cunoaștere
• Setea de informare
• Setea după câștig
• Setea după pute­re (con­trol)
• Setea după plă­ce­rea instantanee
• Setea după fericire

„Oamenii aceștia sunt niș­te fân­tâni fără apă, niș­te nori alun­gați de furt­u­nă; lor le este păs­tra­tă negu­ra întu­ne­ri­cu­lui. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S‑au arun­cat în rătă­ci­rea lui Balaam, din dorin­ța de câștig! Au pie­rit într‑o răscoa­lă ca a lui Core!” 2 Petru 2 :17

„Sunt niș­te stânci ascun­se la mese­le voas­tre de dra­gos­te, unde se ospă­tea­ză fără ruși­ne împre­u­nă cu voi și se îndoa­pă de‑a bine­lea; niș­te nori fără apă, mânați încoa­ce și înco­lo de vân­turi, niș­te pomi tomna­tici fără rod, de două ori morți, dez­ră­dă­ci­nați; niș­te valuri înfu­ri­a­te ale mării, care își spu­me­gă ruși­ni­le lor; niș­te ste­le rătă­ci­toa­re, căro­ra le este păs­tra­tă negu­ra întu­ne­ri­cu­lui pen­tru vecie.” Iuda 11–13

„A venit o feme­ie din Samaria să scoa­tă apă. „Dă-Mi să beau”, i‑a zis Isus. Căci uce­ni­cii Lui se duse­se­ră în ceta­te să cum­pe­re de ale mân­că­rii. Femeia sama­ri­tea­nă I‑a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, feme­ie sama­ri­tea­nă?” – Iudeii, în ade­văr, n‑au legă­turi cu sama­ri­te­nii. – Drept răs­puns, Isus i‑a zis: „Dacă ai fi cunos­cut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!”, tu sin­gu­ră ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” „Doamne”, I‑a zis feme­ia, „n‑ai cu ce să scoți apă, și fân­tâ­na este adân­că; de unde ai putea să ai, dar, aceas­tă apă vie?” Ioan 4:7–11

ASANO NAGAKOTO HIROSHIMA, JAPAN

„Dacă a fost din întâm­pla­re sau nu, dacă a fost pro­vi­den­ți­al sau nu, nu știu! Un sin­gur lucru știu, că aici am în fața mea dova­da con­cre­tă și tan­gi­bi­lă a sin­gu­ru­lui obiect care a rezis­tat bom­bei ato­mi­ce. Este Cuvântul lui Dumnezeu. Din mii­le de volu­me a aces­tor enor­me Biblioteci, sin­gu­rul lucru care a supra­vie­țu­it este evan­ghe­lia lui Cristos.

“Printre lucru­ri­le care au supra­vie­țu­it la Pentagon, în mor­ma­ne­le de dărâ­mă­turi și oțe­lul topit, s‑a găsit o Biblie care era nea­tin­să de foc…”

Matematica Bibliei

Cel mai scurt capi­tol al Bibliei: Psalmul 117

„Lăudați pe Domnul, toa­te nea­mu­ri­le, lăudați‑L, toa­te popoa­re­le! Căci mare este bună­ta­tea Lui față de noi, și cre­din­cio­șia Lui ține în veci. Lăudați pe Domnul!”

Cel mai lung capi­tol al Bibliei: Psalmii 119

„Să-mi tră­i­as­că sufle­tul și să Te lau­de, și jude­că­ți­le Tale să mă spri­ji­ne! Rătăcesc ca o oaie pier­du­tă: cau­tă pe robul Tău, căci nu uit porun­ci­le Tale.”

594+594=1118

Versetul cen­tral al Bibliei: Psalmii 118.8

„Mai bine este să cauți un adă­post în Domnul, decât să te încrezi în om;”

Dacă dra­gos­tea lui Dumnezeu nu este apre­cia­tă și nu devi­ne un prin­ci­piu activ de a înmu­ia ini­ma și a supu­ne sufle­tul, sun­tem cu desă­vâr­și­re pierduți.

Dumnezeu nu poa­te să ne ofe­re o mai mare dova­dă a iubi­rii Sale decât cea pe care ne‑a oferit‑o la cruce.