Reînnoindu-mi căminul — Conferință de familie
Reînnoindu-mi căminul
Seria: Conferință de familie – ce a avut loc la Campus AZS-MR Porumbacu, între 1–4 ianuarie 2015.
Prezintă: Duraisamy Sureshkumar
Sinopsis:
Reînnoindu-mi căminul
Mai mult de 1.000.000 copii fug de acasă în fiecare an. De ce? Evident fug de ceva. Fugind, ei spun că ar prefera să fie altundeva. S‑ar putea ca unele calități esențiale să lipsească din căminul lor?
Un constructor de case mobile folosește sloganul: „Noi construim cămine.” Cuvântul „cămin” este folosit probabil pentru că este cel mai cald cuvânt pentru a descrie produsul.
Noi știm că nu se poate cumpăra un cămin cu bani — nici măcar cu mulți bani.
Peste tot în lume sunt case cu prețuri mari, mobilate costisitor, care nu au devenit niciodată cămine. Care este diferența între „un cămin” și „o casă”?
„Cămin” – locul unde locuiește o persoană sau o familie; locul unde oamenii se pot odihni și pot fi în siguranță; este un loc prietenos sau o condiție familiară; comod; confortabil.
„Casă” – O clădire în care locuiesc oameni; domiciliu; locuință; o clădire care să cuprindă orice.
Un băiețel îi spunea noului său prieten că serviciul tatălui său făcea necesar ca familia să se mute frecvent. Prietenul său a remarcat că era destul de rău că nu avea un cămin ca alți copii. Băiețelul a răspuns: „Noi avem un cămin. Doar că nu avem o casă în care să îl punem.”
Dintre toate căminele, cele creștine nu pot fi produse în serie sau prefabricate. Ele trebuie clădite cărămidă cu cărămidă, cu răbdare și grijă tandră, iubitoare. Însă odată ce e întemeiat căminul creștin, nimic din lume nu este mai frumos, mai atractiv și mai rentabil. Ce anume este un cămin creștin?
Căminul creștin este locul unde locuiește iubirea — AH 94
Relațiile de familie ar trebui să fie sfințitoare în influența lor. Căminele creștine, întemeiate și conduse în acord cu planul lui Dumnezeu, sunt un ajutor minunat în formarea caracterului creștin. — AH 19
Fiecare familie creștină ar trebui să ilustreze lumii puterea și excelența influențelor creștine. — ML 124.2
O familie bine-ordonată, bine-disciplinată, vorbește mai mult în favoarea creștinismului decât toate predicile care s‑ar putea predica. — ML 124.4
Fiecare familie creștină este o biserică ea însăși. Membrii familiei trebuie să fie asemănători cu Hristos în fiecare acțiune. — 3 SM 209
The London Observer a tipărit un articol cu ceva timp în urmă, în care întreba: „Suntem noi ultima generație căsătorită?”
„Iată, vă voi trimite pe profetul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. Și el va întoarce inima părinților spre copii, și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem!” — Maleahi 4:5–6
În orice cămin vor fi diferențe de opinii, care trebuie discutate. Este o regulă bună aceea de a nu merge niciodată la culcare seara, până când nu au fost rezolvate toate neînțelegerile. Efeseni 4:26 „Mâniați-vă și nu păcătuiți. Să n‑apună soarele peste mânia voastră…”
Câte familii fac suiciduri maritale? Cât de multe cupluri își distrug pacea și propria lor fericire? Tandrețea, înțelegerea, simpatia, și toate calitățile plăcute ale unui cămin frumos – noi toți tânjim după acest ideal edenic, totuși natura noastră umană impulsivă, egoistă, produce dureri și mâhnire chiar celor pe care îi iubim; la rândul lor acestea se întorc din nou asupra capului nostru pentru a distruge exact lucrurile pe care le iubim și le dorim. Este atât de adevărată zicala că tocmai cei pe care îi iubim mai mult sunt cei pe care tindem să îi rănim cel mai mult.
Idealul lui Dumnezeu în căsnicie — cel mai bun pentru noi
„Când principiile divine sunt recunoscute și ascultate în această relație, căsătoria este o binecuvântare; ea păzește puritatea și fericirea rasei umane, împlinește nevoile sociale ale omului, înalță natura fizică, intelectuală și morală.” — PP 46
Idealul lui Dumnezeu a fost pervertit
„În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până… când a venit potopul…” — Matei 24:38
Dumnezeu nu a condamnat antediluvienii pentru că mâncau și beau; El le dăduse roadele pământului din abundență pentru a le împlini nevoile fizice.
Păcatul lor consta în faptul că luau aceste daruri fără gratitudine față de Dătător, și înjosindu-se prin îngăduirea apetitului fără limite. Era legitim ca ei să se căsătorească. Căsătoria era rânduită de Dumnezeu; ea era una dintre primele instituții pe care le‑a întemeiat El. El a dat instrucțiuni speciale referitoare la această rânduială, îmbrăcând‑o cu sfințenie și frumusețe; însă aceste instrucțiuni fuseseră uitate, și căsătoria fusese pervertită.
Dumnezeu cheamă la restaurare — în mesajul lui Ilie
„La fel ca fiecare dintre darurile bune ale lui Dumnezeu încredințate omenirii pentru a fi păstrate, căsătoria a fost pervertită prin păcat; însă scopul evangheliei este de a restaura puritatea și frumusețea ei.” — MB 64
„El va întoarce inimile părinților spre copii, și inima copiilor spre părinții lor…” — Mal. 4:4–6
„Pe care cerul trebuie să Îl primească până la vremea restituirii tuturor lucrurilor, pe care Dumnezeu le‑a rostit prin gura tuturor sfinților Săi prooroci de când a început lumea.” — Fapte 3:21 (engl. KJV)
„… dregători ai spărturii, restauratori ai căilor pe care să mergi…” — Isaia 58:8–14
„Drept răspuns, Isus le‑a zis: Este adevărat că trebuie să vină mai întâi Ilie, și să așeze din nou toate lucrurile.” — Matei 17:11
„Sabatul și familia au fost ambele instituite în Eden, și în planul lui Dumnezeu ele sunt indisolubil legate împreună. În această zi mai mult ca în oricare altele, este posibil pentru noi să trăim viața din Eden. Planul lui Dumnezeu a fost ca membrii familiei să fie asociați în lucru și studiu, în închinare și recreație, tatăl ca preot al familiei sale, și atât tatăl, cât și mama, ca învățători și tovarăși ai copiilor lor. Însă rezultatele păcatului, schimbând condițiile de viață, au împiedicat în mare măsură această asociere.” — Ed. 250
„O, cât de multe vieți sunt făcute amare prin dărâmarea zidurilor care cuprind lucrurile private ale fiecărei familii și care sunt calculate să îi păstreze puritatea și sanctitatea!” — 2T 462
Cercul familiei — conform ordinii lui Dumnezeu, nu trebuie rupt
„În jurul fiecărei familii există un cerc sfânt care ar trebui să fie menținut nefrânt. În acest cerc sfânt nici o altă persoană nu are dreptul să vină. Soțul sau soția să nu permită vreunei alte persoane să cunoască lucrurile confidențiale care le aparțin doar lor.” — MH 361
(Regula de aur) Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; Și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. — 1 Cor 7:3
„Cercul familiei ar trebui privit ca un loc sacru, un simbol al cerului, o oglindă în care să ne reflectăm noi înșine. Putem avea prieteni și cunoștințe, însă ei nu trebuie să se amestece în viața de familie. Trebuie să se simtă un sentiment profund de cuviință, care dă un sentiment de ușurare, de liniște, de încredere.” — AH 177
„Cercul familiei este școala în care copilul își primește primele și cele mai durabile lecții. Ca urmare părinții trebuie să fie mult acasă… Cei care simt că au o chemare imperativă să lucreze pentru îmbunătățirea societății, în timp ce proprii lor copii cresc nedisciplinați, ar trebui să se întrebe dacă nu și-au confundat datoria. Propria lor gospodărie este primul câmp misionar în care li se cere părinților să lucreze. Cei care lasă ca grădina căminului să crească cu spini și mărăcini, în timp ce manifestă un interes mare pentru cultivarea terenului vecinului lor, desconsideră Cuvântul lui Dumnezeu.” — FE 65–66
Se povestește despre poetul Coleridge, care ascultase o argumentare foarte vehementă din partea unui vizitator împotriva instruirii religioase a tinerilor. Susținătorul ei încheiase, afirmându-și hotărârea de a nu le crea copiilor săi prejudecăți în nici o formă de religie, ci de a le permite ca la maturitate să aleagă ei pentru ei înșiși. Poetul nu a făcut un comentariu imediat, însă în scurt timp l‑a întrebat pe acest vizitator dacă ar vrea să îi vadă grădina.
Acesta acceptându‑i invitația, poetul l‑a condus pe vizitatorul său la un colț delimitat din grădina sa, care era năpădit de buruieni.
„Păi, aceasta nu e o grădină. Nu e nimic altceva decât o parcelă de buruieni”, a spus oaspetele.
„O”, a răspuns poetul, „Asta pentru că nu a ajuns la vârsta la care să aleagă. Semințele pe care le vezi au folosit ocazia să crească și eu am crezut că nu e drept să creez prejudecăți solului în favoarea trandafirilor și căpșunilor.”
Cu adevărat cercul familiei este instituția de educație lăsată de Dumnezeu.
Altarul familiei — cea mai mare oportunitatea educațională
„Asemenea patriarhilor din vechime, cei care mărturisesc că Îl iubesc pe Dumnezeu ar trebui să înalțe un altar Domnului oriunde își pun cortul… Tatăl, ca preot al familiei, să așeze pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineață și de seară, în timp ce soția și copiii se unesc în rugăciune și laudă. Într-un astfel de cămin Isus va găsi plăcere să zăbovească.” — PP 144
Construiți un gard împrejurul copiilor
Care este gardul? Este legea, principiile adevărului scrise în inimă. Când se construiește gardul? În cercul familiei, și la închinarea din familie.
Tatăl trebuie să se destindă în fiecare zi un timp de la lucrul său, pentru a sluji lui Dumnezeu în copiii săi.
A oferi timp copiilor tăi nu înseamnă că trebuie să te pui la dispoziția lor.
… Un adolescent îi spunea unui altuia: „Sunt îngrijorat. Tatăl meu lucrează zi și noapte. El e ca un sclav pentru a putea să facă bani să îmi ofere orice îmi doresc și să se asigure că voi urma o educație universitară. Și mama, ea îmi calcă hainele, gătește mâncarea noastră, curăță în urma mea, și are grijă de mine când sunt bolnav!”
„Bine, ce te îngrijorează?” i‑a spus prietenul lui. „Mă tem că vor încerca să scape!” „Și mă tem că o să mă piardă pe mine. Pentru că eu nu primesc ceea ce am nevoie cel mai mult.”
Un predicator care era ocupat lucrând pentru Domnul nu avea timp pentru fiul său. El credea că slujește Domnului.
Nu putem face din Dumnezeu o prioritate fără să slujim familiilor noastre. E ciudat cum interpretează unii Biblia într-un asemenea mod, încât să promoveze fragmentarea familiei. Unii cred că zelul lor de a‑i sluji lui Dumnezeu îi scutește de responsabilitatea lor față de familiile lor.
Amintiți-vă: Cum sunteți în familie, așa veți fi în biserică. După cum îți tratezi copiii, așa Îl vei trata pe Hristos.
„Dumnezeu vrea ca fiecare persoană să înceapă acasă, și acolo să trăiască viața lui Hristos. În biserică și în fiecare tranzacție de afaceri, un om va fi exact ceea ce este în căminul său.” — SD 255
Boala nu este rezultatul unei zile, ci rezultatul anilor. Tot astfel, destrămarea unei familii nu este rezultatul unei fapte, ci acumularea multor fapte.
Alegerile maritale nu afectează doar fericirea ta proprie, ci natura copiilor care sunt sub grija ta. Fiecare partener va influența educația copiilor fie spre mai bine, fie spre mai rău. Copilul va alege să urmeze mai degrabă influențele rele. Cât de real reprezintă alegerea noastră maritală baza unei structuri familiale divine, pentru adevărata instituție de educație.
„Și Dumnezeu i‑a binecuvântat și le‑a spus: Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți‑l.” — Geneza 1:28
