Reînnoindu-mi căminul — Conferință de familie

Reînnoindu-mi cămi­nul
Seria: Conferință de fami­lie – ce a avut loc la Campus AZS-MR Porumbacu, între 1–4 ianu­a­rie 2015.
Prezintă: Duraisamy Sureshkumar

Sinopsis:

Reînnoindu-mi căminul, conferință de familie

Reînnoindu-mi căminul

Mai mult de 1.000.000 copii fug de aca­să în fie­ca­re an. De ce? Evident fug de ceva. Fugind, ei spun că ar pre­fe­ra să fie alt­un­de­va. S‑ar putea ca une­le cali­tăți esen­ți­a­le să lip­seas­că din cămi­nul lor?

Un con­struc­tor de case mobi­le folo­seș­te slo­ga­nul: „Noi con­struim cămi­ne.” Cuvântul „cămin” este folo­sit pro­ba­bil pen­tru că este cel mai cald cuvânt pen­tru a des­crie produsul.

Noi știm că nu se poa­te cum­pă­ra un cămin cu bani — nici măcar cu mulți bani.

Peste tot în lume sunt case cu pre­țuri mari, mobi­la­te cos­ti­si­tor, care nu au deve­nit nici­o­da­tă cămi­ne. Care este dife­ren­ța între „un cămin” și „o casă”?

„Cămin” – locul unde locu­ieș­te o per­soa­nă sau o fami­lie; locul unde oame­nii se pot odihni și pot fi în sigu­ran­ță; este un loc pri­e­te­nos sau o con­di­ție fami­li­a­ră; comod; confortabil.

„Casă” – O clă­di­re în care locu­iesc oameni; domi­ci­liu; locu­in­ță; o clă­di­re care să cuprin­dă orice.

Un băie­țel îi spu­nea nou­lui său pri­e­ten că ser­vi­ci­ul tată­lui său făcea nece­sar ca fami­lia să se mute frec­vent. Prietenul său a remar­cat că era des­tul de rău că nu avea un cămin ca alți copii. Băiețelul a răs­puns: „Noi avem un cămin. Doar că nu avem o casă în care să îl punem.”

Dintre toa­te cămi­ne­le, cele creș­ti­ne nu pot fi pro­du­se în serie sau pre­fa­bri­ca­te. Ele tre­bu­ie clă­di­te cără­mi­dă cu cără­mi­dă, cu răb­da­re și gri­jă tan­dră, iubi­toa­re. Însă oda­tă ce e înte­me­iat cămi­nul creș­tin, nimic din lume nu este mai fru­mos, mai atrac­tiv și mai ren­ta­bil. Ce anu­me este un cămin creștin?

Căminul creș­tin este locul unde locu­ieș­te iubi­reaAH 94

Relațiile de fami­lie ar tre­bui să fie sfin­ți­toa­re în influ­en­ța lor. Căminele creș­ti­ne, înte­me­ia­te și con­du­se în acord cu pla­nul lui Dumnezeu, sunt un aju­tor minu­nat în for­ma­rea carac­te­ru­lui creș­tin. — AH 19

Fiecare fami­lie creș­ti­nă ar tre­bui să ilus­tre­ze lumii pute­rea și exce­len­ța influ­en­țe­lor creș­ti­ne. — ML 124.2

O fami­lie bine-ordo­na­tă, bine-dis­ci­pli­na­tă, vor­beș­te mai mult în favoa­rea creș­ti­nis­mu­lui decât toa­te pre­di­ci­le care s‑ar putea pre­di­ca. — ML 124.4

Fiecare fami­lie creș­ti­nă este o bise­ri­că ea însăși. Membrii fami­li­ei tre­bu­ie să fie ase­mă­nă­tori cu Hristos în fie­ca­re acțiu­ne. — 3 SM 209

The London Observer a tipă­rit un arti­col cu ceva timp în urmă, în care între­ba: „Suntem noi ulti­ma gene­ra­ție căsătorită?”

„Iată, vă voi tri­mi­te pe pro­fe­tul Ilie, îna­in­te de a veni ziua Domnului, ziua ace­ea mare și înfri­co­șa­tă. Și el va întoar­ce ini­ma părin­ți­lor spre copii, și ini­ma copi­i­lor spre părin­ții lor, ca nu cum­va, la veni­rea Mea, să lovesc țara cu bles­tem!” — Maleahi 4:5–6

În ori­ce cămin vor fi dife­ren­țe de opi­nii, care tre­bu­ie dis­cu­ta­te. Este o regu­lă bună ace­ea de a nu mer­ge nici­o­da­tă la cul­ca­re sea­ra, până când nu au fost rezol­va­te toa­te neîn­țe­le­ge­ri­le. Efeseni 4:26 „Mâniați-vă și nu păcă­tu­iți. Să n‑apună soa­re­le pes­te mânia voastră…”

Câte fami­lii fac sui­ci­duri mari­ta­le? Cât de mul­te cupluri își dis­trug pacea și pro­pria lor feri­ci­re? Tandrețea, înțe­le­ge­rea, sim­pa­tia, și toa­te cali­tă­ți­le plă­cu­te ale unui cămin fru­mos – noi toți tân­jim după acest ide­al ede­nic, totuși natu­ra noas­tră uma­nă impul­si­vă, ego­is­tă, pro­du­ce dureri și mâh­ni­re chiar celor pe care îi iubim; la rân­dul lor aces­tea se întorc din nou asu­pra capu­lui nos­tru pen­tru a dis­tru­ge exact lucru­ri­le pe care le iubim și le dorim. Este atât de ade­vă­ra­tă zica­la că toc­mai cei pe care îi iubim mai mult sunt cei pe care tin­dem să îi rănim cel mai mult.

Idealul lui Dumnezeu în căs­ni­cie — cel mai bun pen­tru noi

„Când prin­ci­pi­i­le divi­ne sunt recu­nos­cu­te și ascul­ta­te în aceas­tă rela­ție, căsă­to­ria este o bine­cu­vân­ta­re; ea păzeș­te puri­ta­tea și feri­ci­rea rasei uma­ne, împli­neș­te nevo­i­le soci­a­le ale omu­lui, îna­l­ță natu­ra fizi­că, inte­lec­tu­a­lă și mora­lă.” — PP 46

Idealul lui Dumnezeu a fost pervertit

„În ade­văr, cum era în zile­le dina­in­te de potop, când mân­cau și beau, se însu­rau și se mări­tau, până… când a venit poto­pul…” — Matei 24:38

Dumnezeu nu a con­dam­nat ante­di­lu­vie­nii pen­tru că mân­cau și beau; El le dădu­se roa­de­le pămân­tu­lui din abu­n­den­ță pen­tru a le împlini nevo­i­le fizice.

Păcatul lor con­sta în fap­tul că luau aces­te daruri fără gra­ti­tu­di­ne față de Dătător, și înjo­sin­du-se prin îngă­du­i­rea ape­ti­tu­lui fără limi­te. Era legi­tim ca ei să se căsă­to­reas­că. Căsătoria era rân­du­i­tă de Dumnezeu; ea era una din­tre pri­me­le insti­tu­ții pe care le‑a înte­me­iat El. El a dat instruc­țiuni spe­ci­a­le refe­ri­toa­re la aceas­tă rân­du­ia­lă, îmbrăcând‑o cu sfin­țe­nie și fru­mu­se­țe; însă aces­te instruc­țiuni fuse­se­ră uita­te, și căsă­to­ria fuse­se pervertită.

Dumnezeu chea­mă la res­ta­u­ra­re — în mesa­jul lui Ilie

„La fel ca fie­ca­re din­tre daru­ri­le bune ale lui Dumnezeu încre­din­ța­te ome­ni­rii pen­tru a fi păs­tra­te, căsă­to­ria a fost per­ver­ti­tă prin păcat; însă sco­pul evan­ghe­li­ei este de a res­ta­u­ra puri­ta­tea și fru­mu­se­țea ei.” — MB 64

„El va întoar­ce ini­mi­le părin­ți­lor spre copii, și ini­ma copi­i­lor spre părin­ții lor…” — Mal. 4:4–6

„Pe care cerul tre­bu­ie să Îl pri­meas­că până la vre­mea res­ti­tu­i­rii tutu­ror lucru­ri­lor, pe care Dumnezeu le‑a ros­tit prin gura tutu­ror sfin­ți­lor Săi pro­o­roci de când a înce­put lumea.” — Fapte 3:21 (engl. KJV)

„… dre­gă­tori ai spăr­tu­rii, res­ta­u­ra­tori ai căi­lor pe care să mergi…” — Isaia 58:8–14

„Drept răs­puns, Isus le‑a zis: Este ade­vă­rat că tre­bu­ie să vină mai întâi Ilie, și să așe­ze din nou toa­te lucru­ri­le.” — Matei 17:11

„Sabatul și fami­lia au fost ambe­le insti­tu­i­te în Eden, și în pla­nul lui Dumnezeu ele sunt indi­so­lu­bil lega­te împre­u­nă. În aceas­tă zi mai mult ca în ori­ca­re alte­le, este posi­bil pen­tru noi să tră­im via­ța din Eden. Planul lui Dumnezeu a fost ca mem­brii fami­li­ei să fie aso­ci­ați în lucru și stu­diu, în închi­na­re și recrea­ție, tatăl ca pre­ot al fami­li­ei sale, și atât tatăl, cât și mama, ca învă­ță­tori și tova­răși ai copi­i­lor lor. Însă rezul­ta­te­le păca­tu­lui, schim­bând con­di­ți­i­le de via­ță, au împie­di­cat în mare măsu­ră aceas­tă aso­ci­e­re.” — Ed. 250

„O, cât de mul­te vieți sunt făcu­te ama­re prin dărâ­ma­rea zidu­ri­lor care cuprind lucru­ri­le pri­va­te ale fie­că­rei fami­lii și care sunt cal­cu­la­te să îi păs­tre­ze puri­ta­tea și sanc­ti­ta­tea!” — 2T 462

Cercul fami­li­ei — con­form ordi­nii lui Dumnezeu, nu tre­bu­ie rupt

„În jurul fie­că­rei fami­lii exis­tă un cerc sfânt care ar tre­bui să fie men­ți­nut nefrânt. În acest cerc sfânt nici o altă per­soa­nă nu are drep­tul să vină. Soțul sau soția să nu per­mi­tă vre­u­nei alte per­soa­ne să cunoas­că lucru­ri­le con­fi­den­ți­a­le care le apar­țin doar lor.” — MH 361

(Regula de aur) Bărbatul să-și împli­neas­că față de nevas­tă dato­ria de soț; Și tot așa să facă și nevas­ta față de băr­bat. — 1 Cor 7:3

„Cercul fami­li­ei ar tre­bui pri­vit ca un loc sacru, un sim­bol al ceru­lui, o oglin­dă în care să ne reflec­tăm noi înși­ne. Putem avea pri­e­te­ni și cunoș­tin­țe, însă ei nu tre­bu­ie să se ames­te­ce în via­ța de fami­lie. Trebuie să se sim­tă un sen­ti­ment pro­fund de cuvi­in­ță, care dă un sen­ti­ment de ușu­ra­re, de liniș­te, de încre­de­re.” — AH 177

„Cercul fami­li­ei este școa­la în care copi­lul își pri­meș­te pri­me­le și cele mai dura­bi­le lec­ții. Ca urma­re părin­ții tre­bu­ie să fie mult aca­să… Cei care simt că au o che­ma­re impe­ra­ti­vă să lucre­ze pen­tru îmbu­nă­tă­ți­rea soci­e­tă­ții, în timp ce pro­prii lor copii cresc nedis­ci­pli­nați, ar tre­bui să se între­be dacă nu și-au con­fun­dat dato­ria. Propria lor gos­po­dă­rie este pri­mul câmp misio­nar în care li se cere părin­ți­lor să lucre­ze. Cei care lasă ca gră­di­na cămi­nu­lui să cre­as­că cu spini și mără­cini, în timp ce mani­fes­tă un inte­res mare pen­tru cul­ti­va­rea tere­nu­lui veci­nu­lui lor, des­con­si­de­ră Cuvântul lui Dumnezeu.” — FE 65–66

Se poves­teș­te des­pre poe­tul Coleridge, care ascul­ta­se o argu­men­ta­re foar­te vehe­men­tă din par­tea unui vizi­ta­tor împo­tri­va instru­i­rii reli­gi­oa­se a tine­ri­lor. Susținătorul ei înche­ia­se, afir­mân­du-și hotă­rârea de a nu le crea copi­i­lor săi pre­ju­de­căți în nici o for­mă de reli­gie, ci de a le per­mi­te ca la matu­ri­ta­te să alea­gă ei pen­tru ei înșiși. Poetul nu a făcut un comen­ta­riu ime­di­at, însă în scurt timp l‑a între­bat pe acest vizi­ta­tor dacă ar vrea să îi vadă grădina.

Acesta acceptându‑i invi­ta­ția, poe­tul l‑a con­dus pe vizi­ta­to­rul său la un colț deli­mi­tat din gră­di­na sa, care era năpă­dit de buruieni.

„Păi, aceas­ta nu e o gră­di­nă. Nu e nimic alt­ce­va decât o par­ce­lă de buru­ieni”, a spus oaspetele.

„O”, a răs­puns poe­tul, „Asta pen­tru că nu a ajuns la vâr­sta la care să alea­gă. Semințele pe care le vezi au folo­sit oca­zia să cre­as­că și eu am cre­zut că nu e drept să cre­ez pre­ju­de­căți solu­lui în favoa­rea tran­da­fi­ri­lor și căpșunilor.”

Cu ade­vă­rat cer­cul fami­li­ei este insti­tu­ția de edu­ca­ție lăsa­tă de Dumnezeu.

Altarul fami­li­ei — cea mai mare oport­u­ni­ta­tea educațională

„Asemenea patri­ar­hi­lor din vechi­me, cei care măr­tu­ri­sesc că Îl iubesc pe Dumnezeu ar tre­bui să îna­l­țe un altar Domnului ori­un­de își pun cor­tul… Tatăl, ca pre­ot al fami­li­ei, să așe­ze pe alta­rul lui Dumnezeu jert­fa de dimi­nea­ță și de sea­ră, în timp ce soția și copi­ii se unesc în rugă­ciu­ne și lau­dă. Într-un ast­fel de cămin Isus va găsi plă­ce­re să zăbo­veas­că.” — PP 144

Construiți un gard împre­ju­rul copiilor

Care este gar­dul? Este legea, prin­ci­pi­i­le ade­vă­ru­lui scri­se în ini­mă. Când se con­stru­ieș­te gar­dul? În cer­cul fami­li­ei, și la închi­na­rea din familie.

Tatăl tre­bu­ie să se des­tin­dă în fie­ca­re zi un timp de la lucrul său, pen­tru a sluji lui Dumnezeu în copi­ii săi.

A oferi timp copi­i­lor tăi nu înseam­nă că tre­bu­ie să te pui la dis­po­zi­ția lor.

… Un ado­les­cent îi spu­nea unui altu­ia: „Sunt îngri­jo­rat. Tatăl meu lucrea­ză zi și noap­te. El e ca un sclav pen­tru a putea să facă bani să îmi ofe­re ori­ce îmi doresc și să se asi­gu­re că voi urma o edu­ca­ție uni­ver­si­ta­ră. Și mama, ea îmi cal­că hai­ne­le, găteș­te mân­ca­rea noas­tră, cură­ță în urma mea, și are gri­jă de mine când sunt bolnav!”

„Bine, ce te îngri­jo­rea­ză?” i‑a spus pri­e­te­nul lui. „Mă tem că vor încer­ca să sca­pe!” „Și mă tem că o să mă piar­dă pe mine. Pentru că eu nu pri­mesc ceea ce am nevo­ie cel mai mult.”

Un pre­di­ca­tor care era ocu­pat lucrând pen­tru Domnul nu avea timp pen­tru fiul său. El cre­dea că slu­jeș­te Domnului.

Nu putem face din Dumnezeu o pri­o­ri­ta­te fără să slu­jim fami­li­i­lor noas­tre. E ciu­dat cum inter­pre­tea­ză unii Biblia într-un ase­me­nea mod, încât să pro­mo­veze frag­men­ta­rea fami­li­ei. Unii cred că zelul lor de a‑i sluji lui Dumnezeu îi scu­teș­te de res­pon­sa­bi­li­ta­tea lor față de fami­li­i­le lor.

Amintiți-vă: Cum sun­teți în fami­lie, așa veți fi în bise­ri­că. După cum îți tra­tezi copi­ii, așa Îl vei tra­ta pe Hristos.

„Dumnezeu vrea ca fie­ca­re per­soa­nă să încea­pă aca­să, și aco­lo să tră­i­as­că via­ța lui Hristos. În bise­ri­că și în fie­ca­re tranzac­ție de afa­ceri, un om va fi exact ceea ce este în cămi­nul său.” — SD 255

Boala nu este rezul­ta­tul unei zile, ci rezul­ta­tul ani­lor. Tot ast­fel, des­tră­ma­rea unei fami­lii nu este rezul­ta­tul unei fap­te, ci acu­mu­la­rea mul­tor fapte.

Alegerile mari­ta­le nu afec­tea­ză doar feri­ci­rea ta pro­prie, ci natu­ra copi­i­lor care sunt sub gri­ja ta. Fiecare par­te­ner va influ­en­ța edu­ca­ția copi­i­lor fie spre mai bine, fie spre mai rău. Copilul va ale­ge să urmeze mai degra­bă influ­en­țe­le rele. Cât de real repre­zin­tă ale­ge­rea noas­tră mari­ta­lă baza unei struc­turi fami­li­a­le divi­ne, pen­tru ade­vă­ra­ta insti­tu­ție de educație.

„Și Dumnezeu i‑a bine­cu­vân­tat și le‑a spus: Fiți rodi­tori și înmul­țiți-vă și umpleți pămân­tul și supuneți‑l.” — Geneza 1:28