Căsătoria prima instituție — Conferință de familie

Căsătoria pri­ma instituție
Seria: Conferință de fami­lie – ce a avut loc la Campus AZS-MR Porumbacu, între 1–4 ianu­a­rie 2015.
Prezintă: Duraisamy Sureshkumar

Sinopsis:

Căsătoria prima instituție

Căsătoria prima instituție - Conferință de familie

Un înce­put divin

În rapor­tul cre­a­țiu­nii Dumnezeu a spus că „lucrul aces­ta era bun” — Geneza 1:4,10,12,18,21,25,31

Apoi Dumnezeu a spus că: „Nu este bine…” — Geneza 2:18

Ce nu era bine? Nu era bine ca băr­ba­tul să fie sin­gur. Ca urma­re Dumnezeu i‑a dat băr­ba­tu­lui un dar.

„Dumnezeu a săr­bă­to­rit pri­ma căsă­to­rie. Acesta a fost unul din pri­me­le daruri ale lui Dumnezeu către om.” — PP 46

„Legătura de fami­lie este cea mai apro­pi­a­tă, cea mai tan­dră și mai sfân­tă din­tre toa­te legă­tu­ri­le de pe pământ. Ea a fost meni­tă să fie o bine­cu­vân­ta­re pen­tru ome­ni­re. Și ea este o bine­cu­vân­ta­re ori­un­de legămân­tul căsă­to­ri­ei este înche­iat în mod inte­li­gent, în teme­re de Dumnezeu, și cu o con­si­de­ra­ție cuve­ni­tă pen­tru res­pon­sa­bi­li­tă­ți­le ei.” — MH 356–357

Căsătoria este o insti­tu­ție divină.

Căsătoria — o uni­re recu­nos­cu­tă și apro­ba­tă soci­al, înche­ia­tă prin con­sim­țământ între per­soa­ne indi­vi­du­a­le, băr­bat și feme­ie, care se anga­jea­ză unul față de celă­lalt cu aștep­ta­rea unei rela­ții inti­me, sta­bi­le, de o viață.

Această fami­lie din Nevada con­stă din­tr-un soț cu 10 soții și câți­va copii.

Ce este căsătoria?

  1. sta­tu­tul de a fi unit cu o per­soa­nă de sex opus ca soț și soție
  2. rela­ția reci­pro­că de soț și soție: CĂSNICIE
  3. insti­tu­ția prin care băr­bați și femei sunt uniți într‑o depen­den­ță soci­a­lă și lega­lă spe­cia­lă, cu sco­pul de a înte­me­ia și a men­ți­ne o familie

Când prin­ci­pi­i­le divi­ne sunt ascul­ta­te în căsă­to­rie, aceas­ta este o bine­cu­vân­ta­re. Când ele sunt des­con­si­de­ra­te, urmă­ri­le sunt cu sigu­ran­ță rele.

Instituția căsă­to­ri­ei

Căsătoria nu este o insti­tu­ție ome­neas­că întoc­mi­tă în tre­cu­tul întu­ne­cat al isto­ri­ei uma­ne, ca o cale con­ve­na­bi­lă de a de a dis­tri­bui res­pon­sa­bi­li­tă­ți­le soci­a­le. Dacă ea ar fi o inven­ție ome­neas­că, atunci dife­ri­te tipuri de căsă­to­rie ar putea avea o valoa­re egală.

Poligamia — a‑ți lua mai mul­te neveste

Poliandrie — mai mulți soți împart ace­eași soție

Monogamie — uni­rea de o via­ță a unui băr­bat cu o femeie

O insti­tu­ție divină

Biblia pre­zin­tă căsă­to­ria ca o insti­tu­ție divi­nă. Dacă ar avea ori­gi­ne uma­nă, fiin­țe­le uma­ne ar avea un drept de a deci­de ce tip de rela­ții mari­ta­le să aleagă.

Căsătoria își are înce­pu­tul la Dumnezeu

A fost înte­me­ia­tă de Dumnezeu la înce­pu­tul isto­ri­ei uma­ne când El „a cre­at ceru­ri­le și pămân­tul” — Geneza 1:1

Fiind Creatorul căsă­to­ri­ei, Dumnezeu are drep­tul să ne spu­nă ce prin­ci­pii ar tre­bui să guver­ne­ze rela­ți­i­le noas­tre maritale.

Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi lăsat instruc­țiuni des­pre căsă­to­rie după ce a întemeiat‑o, căsă­to­ria ar putea fi regle­men­ta­tă con­form toa­ne­lor per­so­na­le. Însă El nu ne‑a lăsat în întu­ne­ric. În des­co­pe­ri­rea Sa, con­ți­nu­tă în pagi­ni­le Bibliei Dumnezeu ne‑a des­co­pe­rit voia Sa refe­ri­tor la natu­ra și func­ția căsătoriei.

Dacă sun­tem creș­tini care aleg să tră­i­as­că în acord cu voia lui Dumnezeu, tre­bu­ie să stu­di­em și să res­pec­tăm prin­ci­pi­i­le bibli­ce care guver­nea­ză căsă­to­ria, divor­țul și recăsătorirea.

În une­le cazuri, legi­le unui stat refe­ri­toa­re la căsă­to­rie, divorț și recă­să­to­ri­re, igno­ră sau chiar încal­că învă­ță­tu­ri­le Bibliei. În ast­fel de cazuri, noi, fiind creș­tini, „tre­bu­ie să ascul­tăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” — Fapte 5:29

Crearea feme­ii

Doar Dumnezeu ne spu­ne cum a înce­put totul, într-un raport scurt din Geneza 1–2.

Ca încu­nu­na­re și punct cul­mi­nant al lucră­rii Sale de cre­a­ție „Dumnezeu a făcut pe om după chi­pul Său, l‑a făcut după chi­pul lui Dumnezeu; par­te băr­bă­teas­că și par­te feme­ias­că i‑a făcut” — Gen 1:27

Acest text fun­damen­tal des­co­pe­ră trei lucruri:

  1. Primul cuplu uman nu și‑a avut ori­gi­nea într-un pro­ces de evo­lu­ție, ci într-un pro­ces de cre­a­ție divină.
  2. Omul, după cum indi­că para­le­lis­mul, este un nume gene­ric pen­tru „par­te băr­bă­teas­că și par­te femeiască”
  3. Omul a fost mode­lat după chi­pul lui Dumnezeu. Aceasta impli­că facul­tă­ți­le mora­le, rațio­na­le și spi­ri­tu­a­le mai degra­bă decât ase­mă­na­rea în gen, întru­cât Dumnezeu tre­ce din­co­lo de deo­se­bi­ri­le din­tre băr­bat și femeie.

Nevoia de tovărășie

În rapor­tul cre­a­țiu­nii, Dumnezeu recu­noaș­te în mod repe­tat fap­tul că lucru­ri­le cre­a­te de El erau bune (Gen 1:4,10,12,18,21,25,31).

Singurul lucru des­pre care Dumnezeu recu­noaș­te că „nu era bine” este cre­a­ția incom­ple­tă a omu­lui ca o fiin­ță sin­gu­ră: „Domnul Dumnezeu a zis: ‘Nu este bine ca omul să fie sin­gur; am să‑i fac un aju­tor potri­vit pen­tru el.’ ” — Gen 2:18

Pentru a corec­ta situ­a­ția care „nu era bună”, Dumnezeu decla­ră: „Am să‑i fac un aju­tor potri­vit pen­tru el” (Gen 2:18).

Un aju­tor potrivit

Dumnezeu a inten­țio­nat ca feme­ia să fie aju­to­rul potri­vit al băr­ba­tu­lui, sau lite­ral, „un aju­tor care să fie în acord cu el”. Eva a fost cre­a­tă să fie cea­lal­tă jumă­ta­te a lui Adam, fiindu‑i aproa­pe în fie­ca­re punct și făcând legă­tu­ra căsă­to­ri­ei un întreg complet.

Ea nu a fost cre­a­tă să fie scla­va băr­ba­tu­lui, ci mai degra­bă aju­to­rul lui. Femeia a fost cre­a­tă să fie per­soa­na com­ple­men­ta­ră lui, corespunzându‑i men­tal, fizic și spi­ri­tu­al, făcându‑l o per­soa­nă mai amplă decât ar fi fost dacă ar fi fost sin­gur, adu­când în via­ța sa o per­spec­ti­vă nouă, femi­ni­nă, pe care alt­fel nu ar fi avut‑o.

Același lucru este vala­bil și pen­tru băr­bat. El îi adu­ce soți­ei o per­spec­ti­vă mas­culi­nă, care îmbo­gă­țeș­te via­ța ei, făcând‑o o per­soa­nă mai com­ple­tă decât ar fi fost fără el.

Astfel, o uni­re prin căsă­to­rie nu împli­neș­te doar nevo­ia de o tovă­ră­șie ci îi face pe un băr­bat și pe o feme­ie capa­bili de a deve­ni per­soa­ne mai depli­ne, mai complete.

Viața ca per­soa­nă sin­gu­ră, necăsătorită

Aprecierea lui Dumnezeu des­pre via­ța ca per­soa­nă sin­gu­ră, necă­să­to­ri­tă este „nu este bine” — Gen 2:18

Căsătoria ca legământ

Chiar pri­ma des­cri­e­re a natu­rii căsă­to­ri­ei în Biblie des­co­pe­ră fap­tul că înțe­le­ge­rea bibli­că des­pre căsă­to­rie este o rela­ție de legământ. (Gen 2:24)

Această sem­ni­fi­ca­ție a căsă­to­ri­ei ca un legământ al tovă­ră­și­ei este expli­cat mai clar în Maleahi 2:14 (engl.) „Domnul a fost mar­tor la legămân­tul din­tre tine și soția din tine­re­țea ta, căre­ia acum nu‑i ești cre­din­cios, măcar că este tova­ră­șa și soția ta prin legământ.”

„Dumnezeu inten­țio­nea­ză ca fami­li­i­le de pe pământ să fie un sim­bol al fami­li­ei din cer.” — 6T 430

„Căminele creș­ti­ne, înte­me­ia­te și con­du­se în con­for­mi­ta­te cu pla­nul lui Dumnezeu, sunt între cele mai efi­cien­te mij­loa­ce ale Sale pen­tru for­ma­rea unui carac­ter creș­tin și pen­tru îna­in­ta­rea cau­zei Sale.” — 6T 430.

„Când prin­ci­pi­i­le divi­ne sunt recu­nos­cu­te și ascul­ta­te în aceas­tă rela­ție, căsă­to­ria este o bine­cu­vân­ta­re; ea păzeș­te puri­ta­tea și feri­ci­rea rasei uma­ne, împli­neș­te nevo­i­le soci­a­le ale omu­lui, și îna­l­ță natu­ra fizi­că, inte­lec­tu­a­lă și mora­lă.” — AH 25

Ea:

  1. păzeș­te puri­ta­tea și feri­ci­rea rasei umane,
  2. împli­neș­te nevo­i­le soci­a­le ale omului,
  3. îna­l­ță natu­ra fizi­că, inte­lec­tu­a­lă și morală.

O soție pen­tru om

„Domnul Dumnezeu a zis, Nu este bine ca omul să fie sin­gur; am să‑i fac un aju­tor potri­vit pen­tru el.” Gen. 2:18

„Și Adam a zis: Iată în sfâr­șit ace­ea care este os din oase­le mele și car­ne din car­nea mea! Ea se va numi feme­ie, pen­tru că a fost lua­tă din om. De ace­ea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va alipi de nevas­tă-sa și se vor face un sin­gur trup.” — Gen. 2.23–24

Cei doi au deve­nit una. Formula căsă­to­ri­ei este: Va lăsa și se va alipi.

Căsătoria vine de la Dumnezeu, accen­tu­ea­ză Hristos. El a spus: „Așa că nu mai sunt doi, ci un sin­gur trup. Deci ce a împre­u­nat Dumnezeu, omul să nu des­par­tă.” — Matei 19:6

Căsătoria este ono­ra­bi­lă. Ea a fost unul din­tre pri­me­le daruri pe care i le‑a dat Dumnezeu omu­lui, și este una din cele două insti­tu­ții pe care, după căde­re, Adam le‑a luat cu El din­co­lo de por­ți­le Paradisului. Când prin­ci­pi­i­le divi­ne sunt ascul­ta­te în căsă­to­rie, aceas­ta este o bine­cu­vân­ta­re. Când ele sunt des­con­si­de­ra­te, urmă­ri­le sunt în mod sigur rele.

Care este acest principiu?

A lăsa și a se alipi și devin UNA.