Căsătoria prima instituție — Conferință de familie
Căsătoria prima instituție
Seria: Conferință de familie – ce a avut loc la Campus AZS-MR Porumbacu, între 1–4 ianuarie 2015.
Prezintă: Duraisamy Sureshkumar
Sinopsis:
Căsătoria prima instituție
Un început divin
În raportul creațiunii Dumnezeu a spus că „lucrul acesta era bun” — Geneza 1:4,10,12,18,21,25,31
Apoi Dumnezeu a spus că: „Nu este bine…” — Geneza 2:18
Ce nu era bine? Nu era bine ca bărbatul să fie singur. Ca urmare Dumnezeu i‑a dat bărbatului un dar.
„Dumnezeu a sărbătorit prima căsătorie. Acesta a fost unul din primele daruri ale lui Dumnezeu către om.” — PP 46
„Legătura de familie este cea mai apropiată, cea mai tandră și mai sfântă dintre toate legăturile de pe pământ. Ea a fost menită să fie o binecuvântare pentru omenire. Și ea este o binecuvântare oriunde legământul căsătoriei este încheiat în mod inteligent, în temere de Dumnezeu, și cu o considerație cuvenită pentru responsabilitățile ei.” — MH 356–357
Căsătoria este o instituție divină.
Căsătoria — o unire recunoscută și aprobată social, încheiată prin consimțământ între persoane individuale, bărbat și femeie, care se angajează unul față de celălalt cu așteptarea unei relații intime, stabile, de o viață.
Această familie din Nevada constă dintr-un soț cu 10 soții și câțiva copii.
Ce este căsătoria?
- statutul de a fi unit cu o persoană de sex opus ca soț și soție
- relația reciprocă de soț și soție: CĂSNICIE
- instituția prin care bărbați și femei sunt uniți într‑o dependență socială și legală specială, cu scopul de a întemeia și a menține o familie
Când principiile divine sunt ascultate în căsătorie, aceasta este o binecuvântare. Când ele sunt desconsiderate, urmările sunt cu siguranță rele.
Instituția căsătoriei
Căsătoria nu este o instituție omenească întocmită în trecutul întunecat al istoriei umane, ca o cale convenabilă de a de a distribui responsabilitățile sociale. Dacă ea ar fi o invenție omenească, atunci diferite tipuri de căsătorie ar putea avea o valoare egală.
Poligamia — a‑ți lua mai multe neveste
Poliandrie — mai mulți soți împart aceeași soție
Monogamie — unirea de o viață a unui bărbat cu o femeie
O instituție divină
Biblia prezintă căsătoria ca o instituție divină. Dacă ar avea origine umană, ființele umane ar avea un drept de a decide ce tip de relații maritale să aleagă.
Căsătoria își are începutul la Dumnezeu
A fost întemeiată de Dumnezeu la începutul istoriei umane când El „a creat cerurile și pământul” — Geneza 1:1
Fiind Creatorul căsătoriei, Dumnezeu are dreptul să ne spună ce principii ar trebui să guverneze relațiile noastre maritale.
Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi lăsat instrucțiuni despre căsătorie după ce a întemeiat‑o, căsătoria ar putea fi reglementată conform toanelor personale. Însă El nu ne‑a lăsat în întuneric. În descoperirea Sa, conținută în paginile Bibliei Dumnezeu ne‑a descoperit voia Sa referitor la natura și funcția căsătoriei.
Dacă suntem creștini care aleg să trăiască în acord cu voia lui Dumnezeu, trebuie să studiem și să respectăm principiile biblice care guvernează căsătoria, divorțul și recăsătorirea.
În unele cazuri, legile unui stat referitoare la căsătorie, divorț și recăsătorire, ignoră sau chiar încalcă învățăturile Bibliei. În astfel de cazuri, noi, fiind creștini, „trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” — Fapte 5:29
Crearea femeii
Doar Dumnezeu ne spune cum a început totul, într-un raport scurt din Geneza 1–2.
Ca încununare și punct culminant al lucrării Sale de creație „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l‑a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i‑a făcut” — Gen 1:27
Acest text fundamental descoperă trei lucruri:
- Primul cuplu uman nu și‑a avut originea într-un proces de evoluție, ci într-un proces de creație divină.
- Omul, după cum indică paralelismul, este un nume generic pentru „parte bărbătească și parte femeiască”
- Omul a fost modelat după chipul lui Dumnezeu. Aceasta implică facultățile morale, raționale și spirituale mai degrabă decât asemănarea în gen, întrucât Dumnezeu trece dincolo de deosebirile dintre bărbat și femeie.
Nevoia de tovărășie
În raportul creațiunii, Dumnezeu recunoaște în mod repetat faptul că lucrurile create de El erau bune (Gen 1:4,10,12,18,21,25,31).
Singurul lucru despre care Dumnezeu recunoaște că „nu era bine” este creația incompletă a omului ca o ființă singură: „Domnul Dumnezeu a zis: ‘Nu este bine ca omul să fie singur; am să‑i fac un ajutor potrivit pentru el.’ ” — Gen 2:18
Pentru a corecta situația care „nu era bună”, Dumnezeu declară: „Am să‑i fac un ajutor potrivit pentru el” (Gen 2:18).
Un ajutor potrivit
Dumnezeu a intenționat ca femeia să fie ajutorul potrivit al bărbatului, sau literal, „un ajutor care să fie în acord cu el”. Eva a fost creată să fie cealaltă jumătate a lui Adam, fiindu‑i aproape în fiecare punct și făcând legătura căsătoriei un întreg complet.
Ea nu a fost creată să fie sclava bărbatului, ci mai degrabă ajutorul lui. Femeia a fost creată să fie persoana complementară lui, corespunzându‑i mental, fizic și spiritual, făcându‑l o persoană mai amplă decât ar fi fost dacă ar fi fost singur, aducând în viața sa o perspectivă nouă, feminină, pe care altfel nu ar fi avut‑o.
Același lucru este valabil și pentru bărbat. El îi aduce soției o perspectivă masculină, care îmbogățește viața ei, făcând‑o o persoană mai completă decât ar fi fost fără el.
Astfel, o unire prin căsătorie nu împlinește doar nevoia de o tovărășie ci îi face pe un bărbat și pe o femeie capabili de a deveni persoane mai depline, mai complete.
Viața ca persoană singură, necăsătorită
Aprecierea lui Dumnezeu despre viața ca persoană singură, necăsătorită este „nu este bine” — Gen 2:18
Căsătoria ca legământ
Chiar prima descriere a naturii căsătoriei în Biblie descoperă faptul că înțelegerea biblică despre căsătorie este o relație de legământ. (Gen 2:24)
Această semnificație a căsătoriei ca un legământ al tovărășiei este explicat mai clar în Maleahi 2:14 (engl.) „Domnul a fost martor la legământul dintre tine și soția din tinerețea ta, căreia acum nu‑i ești credincios, măcar că este tovarășa și soția ta prin legământ.”
„Dumnezeu intenționează ca familiile de pe pământ să fie un simbol al familiei din cer.” — 6T 430
„Căminele creștine, întemeiate și conduse în conformitate cu planul lui Dumnezeu, sunt între cele mai eficiente mijloace ale Sale pentru formarea unui caracter creștin și pentru înaintarea cauzei Sale.” — 6T 430.
„Când principiile divine sunt recunoscute și ascultate în această relație, căsătoria este o binecuvântare; ea păzește puritatea și fericirea rasei umane, împlinește nevoile sociale ale omului, și înalță natura fizică, intelectuală și morală.” — AH 25
Ea:
- păzește puritatea și fericirea rasei umane,
- împlinește nevoile sociale ale omului,
- înalță natura fizică, intelectuală și morală.
O soție pentru om
„Domnul Dumnezeu a zis, Nu este bine ca omul să fie singur; am să‑i fac un ajutor potrivit pentru el.” Gen. 2:18
„Și Adam a zis: Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va alipi de nevastă-sa și se vor face un singur trup.” — Gen. 2.23–24
Cei doi au devenit una. Formula căsătoriei este: Va lăsa și se va alipi.
Căsătoria vine de la Dumnezeu, accentuează Hristos. El a spus: „Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” — Matei 19:6
Căsătoria este onorabilă. Ea a fost unul dintre primele daruri pe care i le‑a dat Dumnezeu omului, și este una din cele două instituții pe care, după cădere, Adam le‑a luat cu El dincolo de porțile Paradisului. Când principiile divine sunt ascultate în căsătorie, aceasta este o binecuvântare. Când ele sunt desconsiderate, urmările sunt în mod sigur rele.
Care este acest principiu?
A lăsa și a se alipi și devin UNA.
