Pentru anul 2016

Iubiți frați, surori și pri­e­te­ni din Regiunea Europeană,

Încă un an am bene­fi­ci­at de mila iubi­toa­re a vie­ru­lui: (,Doamne‘, i‑a răs­puns vie­rul, ‚mai lasă‑l şi anul aces­ta‘… Luca 13:8). Mulți din­tre noi au pără­sit rân­du­ri­le noas­tre. Ei așteap­tă ziua învi­e­rii în tăce­re. Noi însă putem spu­ne împre­u­nă cu Psalmistul:

Binecuvântat să fie Domnul, care zil­nic ne poar­tă pova­ra, Dumnezeu, mân­tu­i­rea noas­tră. Dumnezeu este pen­tru noi Dumnezeul izbă­vi­ri­lor, şi Domnul, Dumnezeu, ne poa­te scă­pa de moar­te.” Psalmii 68.19–20.

Cum a rămas dosa­rul nos­tru de anul tre­cut? Sunt une­le lucruri pe care le putem recu­pe­ra sau repa­ra, dar sunt une­le lucruri negli­ja­te care rămân o pagu­bă veș­ni­că. Timpul nu se mai întoarce!

Serva Domnului spune:

Noul an este în faţa noas­tră şi tre­bu­ie făcu­te pla­nuri în vede­rea depu­ne­rii unor efor­turi seri­oa­se şi stă­ru­i­toa­re în slu­j­ba Domnului. Sunt mul­te de făcut pen­tru îna­in­ta­rea lucră­rii lui Dumnezeu“…Review and Herald, 20 ianu­a­rie 1903.

De dra­gul lui Hristos, fra­ţi şi surori, vă rog să folo­si­ţi la maxi­mum ore­le nou­lui an, pen­tru a aşe­za îna­in­tea oame­ni­lor preţi­oa­sa lumi­nă a ade­vă­ru­lui pre­zent.“ Evanghelizare prin Literatură, pg. 18.

În ade­văr, noi sun­tem, îna­in­tea lui Dumnezeu, o mireas­mă a lui Hristos prin­tre cei ce sunt pe calea mân­tu­i­rii şi prin­tre cei ce sunt pe calea pier­ză­rii: pen­tru aceş­tia, o mireas­mă de la moar­te spre moar­te; pen­tru ace­ia, o mireas­mă de la via­ţă spre via­ţă. Şi cine este de ajuns pen­tru aces­te lucruri?” 2.Cor.2.15–16.

Mulți tră­iesc cu o ilu­zie — că dacă nume­le lor sunt înscri­se în regis­trul bise­ri­cii ei sunt în sigu­ran­ță. Călătorind în mul­te locuri mulți părinți spun: Frate, mă rog ca băi­a­tul meu, sau fata mea să deci­dă să fie bote­zat. Desigur bote­zul este foar­te impor­tant, dar asta nu înseam­nă că el sau ea, este și con­ver­tit. Spun că am con­sta­tat că mulți din­tre tineri și chiar părinți își pierd încre­de­rea în Spiritul Profetic, uitând fap­tul că cei care merg pe calea aceas­ta în curând vor pier­de încre­de­rea și în Sfânta Scriptură! De ce? Fiindcă prin scri­e­ri­le Spiritului Profetic Domnul ne înva­ță și ne mus­tră. Ele nu sunt în locul Sfintei Scripturi. Ele nu aduc ade­vă­ruri noi, ci ade­vă­ru­ri­le des­co­pe­ri­te pe pagi­ni­le Bibliei sunt expli­ca­te în lim­ba­jul omenesc.

Astfel dar, cine cre­de că stă în picioa­re, să ia sea­ma să nu cadă.” 1 Corinteni 10:12

Biserica a pri­mit aver­ti­za­re după aver­ti­za­re. Datoriile şi pri­mej­di­i­le popo­ru­lui lui Dumnezeu au fost în mod clar făcu­te cunos­cut. Dar ele­men­tul ome­nesc s‑a dove­dit a fi prea puter­nic pen­tru ei. Obiceiurile, prac­ti­ci­le şi moda, care au dus sufle­tul depar­te de Dumnezeu, au câş­ti­gat teren în cur­sul ani­lor, în ciu­da aver­ti­ză­ri­lor şi ape­lu­ri­lor Duhului Sfânt, până când, în final, căi­le au deve­nit drep­te în ochii lor, iar vocea Duhului Sfânt de-abia se mai aude. Nimeni nu poa­te spu­ne cât de depar­te poa­te să mear­gă în păcat, oda­tă ce s‑a supus pute­rii mare­lui amă­gi­tor. Satana a intrat în Iuda Iscarioteanul şi l‑a făcut să‑L tră­de­ze pe Domnul său. Satana i‑a făcut pe Anania şi Safira să min­tă pe Duhul Sfânt. Aceia care nu sunt pe deplin con­sa­cra­ţi lui Dumnezeu pot fi deter­mi­na­ţi să facă lucra­rea lui Satana, în timp ce se feli­ci­tă că sunt în slu­j­ba Domnului Hristos.“ Mărturii pen­tru comu­ni­ta­te, vol. 5 pg.103.

Fiecare test la care pot fi supu­se aces­te mani­fes­tări ale Duhului Sfânt dove­deş­te că sunt veri­ta­bi­le. Dovada inter­nă şi exter­nă care le susţi­ne este con­ving­ă­toa­re. Ele sunt în armo­nie cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu ele înse­le. Dacă ace­ia care sunt cei mai în măsu­ră să jude­ce nu au fost înşe­la­ţi tot tim­pul, atunci putem spu­ne că Duhul lui Dumnezeu a fost pre­zent în mod evi­dent, de fie­ca­re dată când au fost date. Pentru fie­ca­re per­soa­nă care a asis­tat la desfă­şu­ra­rea lor, aces­te mani­fes­tări lini­ş­ti­te, dem­ne şi impre­sio­nan­te s‑au reco­man­dat de la sine, fiind în opo­zi­ţie tota­lă cu mani­fes­tă­ri­le fal­se ori fanatice.“ 

Rodul lor este de aşa natu­ră încât evi­denţi­a­ză fap­tul că sur­sa din care pro­vin este opu­să răului.“

1. Ele tind spre cea mai cura­tă mora­li­ta­te. Ele demas­că ori­ce viciu şi îndeam­nă la prac­ti­ca­rea tutu­ror vir­tu­ţi­lor. Ele evi­denţi­a­ză peri­co­le­le prin care tre­bu­ie să tre­cem pe calea spre Împărăţie. Ele dez­vă­lu­ie pla­nu­ri­le amă­gi­toa­re ale lui Satana. Ele ne aver­ti­zea­ză împo­tri­va cur­se­lor lui. Ele au dat pe faţă stra­te­gi­i­le sub­ti­le ale fana­tis­mu­lui pe care vră­j­ma­şul a încer­cat să le infil­tre­ze în mij­lo­cul nos­tru. Ele au des­co­pe­rit nele­giu­iri ascun­se, au adus la lumi­nă greşeli aco­pe­ri­te şi au scos la ive­a­lă moti­ve­le rele ale celor ipo­cri­ţi. La fie­ca­re pas, ele au ferit cau­za ade­vă­ru­lui de pri­mej­dii. Ele au tre­zit din nou şi din nou la o mai mare con­sa­cra­re faţă de Dumnezeu, la efor­turi mai zeloa­se pen­tru sfinţi­rea ini­mii şi la o mai mare sâr­gu­inţă în slu­j­ba Domnului nos­tru şi pen­tru cau­za Lui.

2. Ele ne con­duc la Hristos. Asemenea Bibliei, Îl evi­denţi­a­ză ca uni­ca spe­ranţă şi sin­gu­rul Mântuitor al ome­ni­rii. Ele ne des­criu viu şi deta­li­at carac­te­ris­ti­ci­le vieţii Sale sfin­te şi exem­plul Său divin şi, prin ape­luri ire­zis­ti­bi­le, ne îndeam­nă să mer­gem pe urme­le Sale. 

3. Ele ne con­duc la Biblie. Ele evi­denţi­a­ză fap­tul că aceas­tă car­te con­sti­tu­ie Cuvântul inspi­rat şi neschim­bă­tor al lui Dumnezeu. Ele ne sfă­tu­iesc să con­si­de­răm acest Cuvânt ca fiind sfă­tu­i­to­rul nos­tru şi regu­la cre­dinţei şi a prac­ti­cii noas­tre. Cu o pute­re con­ving­ă­toa­re, ele ne deter­mi­nă să stu­di­em înde­lung şi atent pagi­ni­le lui şi să ne fami­li­a­ri­zăm cu învă­ţă­tu­ri­le lui, pen­tru că prin el vom fi jude­ca­ţi în ziua de pe urmă.

4. Ele au adus mân­gâi­e­re şi con­so­la­re pen­tru mul­te inimi. Ele l‑au întă­rit pe cel slab, l‑au încu­ra­jat pe cel săr­man şi i‑au dat spe­ranţă celui dez­nă­dăj­du­it. Ele au insta­u­rat ordi­nea în locul con­fu­zi­ei, au cla­ri­fi­cat lucru­ri­le com­pli­ca­te şi au răs­pân­dit lumi­nă în locu­ri­le întu­ne­ca­te. – Schițe din via­ța mea, pg. 469–470.

A trăi în acest fel după Cuvântul lui Dumnezeu înseam­nă să‑I pre­dăm Lui toa­tă via­ţa noas­tră. Vom simţi un con­ti­nuu sen­ti­ment de nevo­ie şi depen­denţă, o atra­cţie a ini­mii către Dumnezeu. Rugăciunea este o nece­si­ta­te; căci ea este via­ţa sufle­tu­lui. Rugăciunea fami­li­a­lă, rugă­ciu­nea publi­că, amân­do­uă îşi au locul lor; însă comu­niu­nea în tai­nă cu Dumnezeu este cea care susţi­ne via­ţa sufle­tu­lui.“ – Educația, pg.258.

Ucenicii în came­ra de sus au fost întă­riți când stă­ru­iau în rugă­ciu­ne împreună.

Pe mun­te cu Dumnezeu a văzut Moise mode­lul ace­lei con­stru­cţii minu­na­te, care urma să fie locul sla­vei Sale. Pe mun­te cu Dumnezeu — într-un loc secret, de comu­niu­ne — urmea­ză să con­tem­plăm ide­a­lul Său glo­ri­os pen­tru nea­mul ome­nesc. Vom ajun­ge în sta­re să ne ducem la bun sfârşit zidi­rea carac­te­ru­lui, ast­fel încât să se poa­tă împlini pen­tru noi făgă­du­inţa: „Eu voi locui şi voi umbla în mij­lo­cul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi popo­rul Meu“. 2 Corinteni 6:16.

În ore­le de rugă­ciu­ne soli­ta­ră, Isus a pri­mit în tim­pul vieţii Sale pămân­teşti înţe­lep­ciu­ne şi pute­re. Tinerii să urmeze exem­plul Său şi să găseas­că dimi­nea­ţa şi la apus un timp lini­ş­tit pen­tru comu­niu­ne cu Tatăl lor din ceruri. Iar în cur­sul între­gii zile să-şi îna­lţe ini­mi­le către Dumnezeu. La fie­ca­re pas pe care‑l facem pe calea noas­tră, El spu­ne: „Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreap­tă şi-ţi zic: Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în aju­tor!“ Isaia 41:13. Dacă ar putea învă­ţa copi­ii noş­tri aces­te lecţii în zorii ani­lor lor, ce pros­peţi­me şi pute­re, ce bucu­rie şi gingă­şie ar fi adu­se în vieţi­le lor!“ – Educația, pg. 258–259.

Fie ca Domnul să miș­te ini­mi­le noas­tre spre o ade­vă­ra­tă tre­zi­re. Anul 2015 a fost un an cu mul­te eve­ni­men­te care ne ara­tă sfâr­și­tul tutu­ror lucru­ri­lor. În curând vom mer­ge aca­să; aici pe pământ totul este tre­că­tor. Acolo este moș­te­ni­rea noas­tră, aco­lo să ne atra­gă dorul nos­tru veșnic.

Când am auzit, Doamne, ce ai ves­tit, m‑am îngro­zit. Însufleţeşte-Ţi lucra­rea în cur­sul ani­lor, Doamne! Fă-Te cunos­cut în tre­ce­rea ani­lor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi amin­te de îndu­ră­ri­le Tale!” — Habacuc 3:2.

A înce­put un an nou. Care a fost rapor­tul anu­lui tre­cut din via­ţa ta cre­ş­ti­nă? În ce sta­re se află rapor­tul tău din cer? Eu vă implor să vă pre­da­ţi fără rezer­vă lui Dumnezeu. Sunt ini­mi­le voas­tre împă­rţi­te? Predaţi-le acum pe deplin Domnului. Faceţi ca isto­ria vieţii din anul care vine să fie dife­ri­tă de cea din tre­cut. Smeriţi-vă sufle­te­le îna­in­tea lui Dumnezeu. „Ferice de cel ce rab­dă ispi­ta. Căci după ce a fost găsit bun, va pri­mi cunu­na vieţii, pe care a făgăduit‑o Dumnezeu celor ce‑L iubesc.“ Lăsaţi la o par­te ori­ce pre­tenţie şi pre­fă­că­to­rie. Procedaţi con­form cu per­so­na­li­ta­tea voas­tră sim­plă şi natu­ra­lă. Fiţi sin­ceri în ori­ce cuget, cuvânt şi fap­tă şi „în sme­re­nie fie­ca­re să pri­veas­că pe altul mai pre­sus de el însu­şi“. Aduceţi-vă mereu amin­te că natu­ra mora­lă are nevo­ie să fie susţi­nu­tă de o con­stan­tă veghe­re şi rugă­ciu­ne. Atâta timp cât pri­vi­ţi la Hristos, sun­teţi siguri, dar în cli­pa în care vă gân­di­ţi la sacri­fi­ci­i­le şi difi­cul­tă­ţi­le voas­tre şi înce­peţi să sim­pa­ti­za­ţi cu ele şi să vă dezmi­er­da­ţi, vă pier­deţi încre­de­rea în Dumnezeu şi sun­teţi în mare peri­col. – Mărturii pen­tru comu­ni­ta­te pg.521.

Vă doresc un an bine­cu­vân­tat cu pro­gre­se în toa­te de la bunul nos­tru Dumnezeu!

Ferenc Mátyás

Secretar Regional al Conferinței Generale pen­tru Europa