Iluzia gustului și prețul său — Ultimul tren

Tema 1: Iluzia gus­tu­lui și pre­țul său
Seria: Ultimul tren — Conferințe de sănă­ta­te și orien­ta­re spi­ri­tu­a­lă sus­ți­nu­te la Cluj-Napoca între 14–28 apri­lie 2013.
Prezintă: Emil Barbu

Sinopsis:

Iluzia gustului și prețul său

„Tot aşa şi lim­ba este un mic mădu­lar, şi se făleş­te cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădu­re mare aprin­de!” Sf. Apostol Iacov

„Alimentele voas­tre să fie medi­ca­men­te­le voas­tre și medi­ca­men­te­le voas­tre să fie ali­men­te­le.” Hipocrat

Gustul

SEGMENTUL RECEPTOR este repre­zen­tat de mugu­rii (cor­pus­cu­lii) gus­ta­tivi din struc­tu­ra unor papi­le (ridi­că­tu­ri mici) situ­a­te în mucoa­sa lin­gu­a­lă la nive­lul feţei dor­sa­le, mar­gi­ni­lor şi vâr­ful limbii.

Sunt de tip che­mo­re­cep­tori, loca­li­za­ţi în papi­le­le gus­ta­ti­ve și au for­ma ovoidă.

Papilele gus­ta­ti­ve sunt de patru forme:

• cal­ci­for­me, mari, 8–12 dis­pu­se în „V“ lin­gu­al, la baza limbii;
• fun­gi­for­me, situ­a­te la vâr­ful şi în 2/3 ante­ri­oa­ră ale limbii;
• foli­a­te, situ­a­te pe mar­gi­nea lim­bii, în număr de 150;
• fili­for­me, nume­roa­se, pe faţa dor­sa­lă a limbii.

SEGMENTUL DE CONDUCERE este repre­zen­tat de neu­ro­nii sen­zi­tivi ai ner­vi­lor cra­nieni micşti VII, IX, X a căror den­dri­te sunt îndrep­ta­te spre recep­tori, iar axo­nii lor pătrun­zând intra­ne­vra­xi­al sinap­sea­ză cu al doi­lea neu­ron liber bul­bar, din nucle­ul fas­ci­cu­lu­lui soli­tar. Axonii neu­ro­ni­lor din nucle­ul fas­ci­cu­lui soli­tar fac sinap­sa în unii nuclei tala­mici de releu – al III-lea neu­ron, iar axo­nii aces­tor neu­roni tala­mici se pro­iec­tea­ză pe scoa­rţa cerebrală.

SEGMENTUL CENTRAL este repre­zen­tat cor­ti­cal de aria 43 din picio­rul giru­su­lui post­cen­tral, locul unde se for­mea­ză sen­za­ţi­i­le gustative.
Gusturile pe care le per­ce­pem, în prin­ci­pal, sunt de patru tipuri: acru, dul­ce, amar, sărat.

Perceperea exci­ta­ţi­i­lor gus­ta­ti­ve se rea­li­zea­ză la nive­lul mucoa­sei lin­gu­a­le, astfel:

• dul­ce­le la nive­lul vâr­fu­lui limbii,
• acrul pe margini,
• săra­tul pe faţa dorsală,
• ama­rul spre baza limbii.

Alimentele tre­bu­ie să se dizol­ve în pre­a­la­bil în sali­vă, spre a veni în con­tact şi a exci­ta cilii gustativi.

Rolul sen­si­bi­li­tă­ţii gustative

• selec­ta­rea pre­fe­renţi­a­lă a hra­nei în fun­cţie de dorinţa şi nevo­i­le organismului;
• împie­di­că inge­ra­rea sub­stanţe­lor noci­ve, a ali­men­te­lor alterate;
• declanşa­rea refle­xă a secreţi­i­lor digestive;
• apre­ci­e­rea cali­tă­ţii unor pro­du­se ali­men­ta­re (degus­tă­to­rii de vinuri);
• îmbo­ga­ţeş­te via­ţa psi­ho-afec­ti­vă a individului.

Modificări ale sen­za­ţi­ei gustative

Cantitative:

• hipo­ge­u­zie (scă­de­rea gustului),
• age­u­zie (lip­sa sen­si­bi­li­tă­ţii gustative);

Calitative:

• dis­ge­u­zia (gus­tul este greşit sau confundat).

Cauze:

Aceste modi­fi­cări pot să apa­ră dato­ri­tă unor tul­bu­rări endo­cri­ne, unor pro­cese loca­le (sto­ma­ti­te, trau­ma­tis­me, arsuri chi­mi­ce, ter­mi­ce ale lim­bii, cavi­tă­ţii buca­le, aco­pe­ri­rea pala­tu­lui cu pro­te­ze den­ta­re), unor leziuni ale căii de con­ducere (para­li­zia faci­a­lă infe­cţi­oa­să, trau­ma­ti­că, para­li­zie a glo­so­fa­rin­gia­nu­lui), leziuni ale cen­tri­lor cor­ti­cali inte­gra­tori ai sen­za­ţi­ei gustative.

Persoanele care s‑au obi­ş­nu­it cu o ali­men­ta­ţie boga­tă, foar­te exci­tan­tă, au un gust dena­tu­rat şi nu pot găsi dintr‑o dată plă­ce­re într‑o hra­nă simplă.

Va fi nevo­ie de ceva timp pen­tru ca gus­tul să revi­nă la nor­mal şi ca sto­ma­cul să se refa­că în urma abu­zu­ri­lor la care a fost supus.

Însă ace­ia care per­se­ve­rea­ză în folo­si­rea ali­men­te­lor hră­ni­toa­re le vor găsi gus­to­a­se după câtva timp. Vor fi apre­cia­te aro­me­le deli­ca­te şi deli­cioa­se ale aces­to­ra şi vor fi con­su­ma­te cu mai mul­tă plă­ce­re decât ar putea să ofe­re deli­ca­te­se­le nehră­ni­toa­re. Iar sto­ma­cul, aflat într‑o sta­re de sănă­ta­te, nefi­ind nici iri­tat, nici supra­în­căr­cat, îşi poa­te împlini lucra­rea fără efort.

Dacă tim­pul vos­tru de masă este limi­tat, nu înghi­ţi­ţi pe nemes­te­ca­te mân­ca­rea, ci mân­ca­ţi mai puţin şi mes­te­ca­ţi încet.

Binele pe care‑l adu­ce mân­ca­rea nu depin­de atât de mult de can­ti­ta­tea mân­ca­tă, cât de dige­ra­rea bună a acesteia.

Nici satis­fa­ce­rea gus­tu­lui nu depin­de atât de mult de câtă mân­ca­re înghi­ţim, cât de dura­ta rămâ­ne­rii aces­te­ia în gură.

Cei care sunt agi­ta­ţi, tul­bu­ra­ţi sau gră­bi­ţi ar face bine să nu mănân­ce până nu şi-au recă­pă­tat suflul sau lini­ş­tea; căci pute­ri­le vita­le, deja sever soli­ci­ta­te, nu pot fur­ni­za sucu­ri­le diges­ti­ve necesare.

Mulţi sufe­ră şi mulţi merg în mor­mânt din cau­za îngă­du­i­rii ape­ti­tu­lui. Ei mănân­că ceea ce pofteş­te gus­tul lor stri­cat, slă­bind în felul aces­ta orga­ne­le diges­ti­ve şi vătămân­du-şi capa­ci­ta­tea de a asi­mi­la hra­na care susţi­ne via­ţa. Aceasta adu­ce o boa­lă seve­ră şi foar­te ade­sea urmea­ză moar­tea. Mecanismul deli­cat al cor­pu­lui este uzat prin obi­ce­iu­ri­le sinu­ci­ga­şe ale ace­lo­ra care ar tre­bui să ştie mai bine aces­te lucruri.

„Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără pri­ha­nă, dar ei umblă cu mul­te şire­te­nii.” Eclesiastul 7:29

„Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v‑am dat ori­ce iar­bă care face sămânţă şi care este pe faţa între­gu­lui pământ şi ori­ce pom care are în el rod cu sămânţă: aceas­ta să fie hra­na voas­tră.” Facerea (Geneza) 1:29