Iluzia gustului și prețul său — Ultimul tren
Tema 1: Iluzia gustului și prețul său
Seria: Ultimul tren — Conferințe de sănătate și orientare spirituală susținute la Cluj-Napoca între 14–28 aprilie 2013.
Prezintă: Emil Barbu
Sinopsis:
Iluzia gustului și prețul său
„Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!” Sf. Apostol Iacov
„Alimentele voastre să fie medicamentele voastre și medicamentele voastre să fie alimentele.” Hipocrat
Gustul
SEGMENTUL RECEPTOR este reprezentat de mugurii (corpusculii) gustativi din structura unor papile (ridicături mici) situate în mucoasa linguală la nivelul feţei dorsale, marginilor şi vârful limbii.
Sunt de tip chemoreceptori, localizaţi în papilele gustative și au forma ovoidă.
Papilele gustative sunt de patru forme:
- calciforme, mari, 8–12 dispuse în „V“ lingual, la baza limbii;
- fungiforme, situate la vârful şi în 2/3 anterioară ale limbii;
- foliate, situate pe marginea limbii, în număr de 150;
- filiforme, numeroase, pe faţa dorsală a limbii.
SEGMENTUL DE CONDUCERE este reprezentat de neuronii senzitivi ai nervilor cranieni micşti VII, IX, X a căror dendrite sunt îndreptate spre receptori, iar axonii lor pătrunzând intranevraxial sinapsează cu al doilea neuron liber bulbar, din nucleul fasciculului solitar. Axonii neuronilor din nucleul fascicului solitar fac sinapsa în unii nuclei talamici de releu – al III-lea neuron, iar axonii acestor neuroni talamici se proiectează pe scoarţa cerebrală.
SEGMENTUL CENTRAL este reprezentat cortical de aria 43 din piciorul girusului postcentral, locul unde se formează senzaţiile gustative.
Gusturile pe care le percepem, în principal, sunt de patru tipuri: acru, dulce, amar, sărat.
Perceperea excitaţiilor gustative se realizează la nivelul mucoasei linguale, astfel:
- dulcele la nivelul vârfului limbii,
- acrul pe margini,
- săratul pe faţa dorsală,
- amarul spre baza limbii.
Alimentele trebuie să se dizolve în prealabil în salivă, spre a veni în contact şi a excita cilii gustativi.
Rolul sensibilităţii gustative
- selectarea preferenţială a hranei în funcţie de dorinţa şi nevoile organismului;
- împiedică ingerarea substanţelor nocive, a alimentelor alterate;
- declanşarea reflexă a secreţiilor digestive;
- aprecierea calităţii unor produse alimentare (degustătorii de vinuri);
- îmbogaţeşte viaţa psiho-afectivă a individului.
Modificări ale senzaţiei gustative
Cantitative:
- hipogeuzie (scăderea gustului),
- ageuzie (lipsa sensibilităţii gustative);
Calitative:
- disgeuzia (gustul este greşit sau confundat).
Cauze:
Aceste modificări pot să apară datorită unor tulburări endocrine, unor procese locale (stomatite, traumatisme, arsuri chimice, termice ale limbii, cavităţii bucale, acoperirea palatului cu proteze dentare), unor leziuni ale căii de conducere (paralizia facială infecţioasă, traumatică, paralizie a glosofaringianului), leziuni ale centrilor corticali integratori ai senzaţiei gustative.
Persoanele care s‑au obişnuit cu o alimentaţie bogată, foarte excitantă, au un gust denaturat şi nu pot găsi dintr‑o dată plăcere într‑o hrană simplă.
Va fi nevoie de ceva timp pentru ca gustul să revină la normal şi ca stomacul să se refacă în urma abuzurilor la care a fost supus.
Însă aceia care perseverează în folosirea alimentelor hrănitoare le vor găsi gustoase după câtva timp. Vor fi apreciate aromele delicate şi delicioase ale acestora şi vor fi consumate cu mai multă plăcere decât ar putea să ofere delicatesele nehrănitoare. Iar stomacul, aflat într‑o stare de sănătate, nefiind nici iritat, nici supraîncărcat, îşi poate împlini lucrarea fără efort.
Dacă timpul vostru de masă este limitat, nu înghiţiţi pe nemestecate mâncarea, ci mâncaţi mai puţin şi mestecaţi încet.
Binele pe care‑l aduce mâncarea nu depinde atât de mult de cantitatea mâncată, cât de digerarea bună a acesteia.
Nici satisfacerea gustului nu depinde atât de mult de câtă mâncare înghiţim, cât de durata rămânerii acesteia în gură.
Cei care sunt agitaţi, tulburaţi sau grăbiţi ar face bine să nu mănânce până nu şi-au recăpătat suflul sau liniştea; căci puterile vitale, deja sever solicitate, nu pot furniza sucurile digestive necesare.
Mulţi suferă şi mulţi merg în mormânt din cauza îngăduirii apetitului. Ei mănâncă ceea ce pofteşte gustul lor stricat, slăbind în felul acesta organele digestive şi vătămându-şi capacitatea de a asimila hrana care susţine viaţa. Aceasta aduce o boală severă şi foarte adesea urmează moartea. Mecanismul delicat al corpului este uzat prin obiceiurile sinucigaşe ale acelora care ar trebui să ştie mai bine aceste lucruri.
„Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.” Eclesiastul 7:29
„Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v‑am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.” Facerea (Geneza) 1:29