Daruri pentru Misiuni — Săptămâna de Rugăciune

Daruri pentru Misiuni în Săptămâna de Rugăciune

Dăruind pen­tru Misiuni

Salutări cre­ş­ti­ne în nume­le Domnului şi Mântuitorului nos­tru Isus Hristos cu 1 Cronici 29:14: „Dar cine sunt eu şi cine este popo­rul meu, aşa încât să putem oferi atât de gene­ros? Căci toa­te lucru­ri­le vin de la tine şi din ce este al tău ţi-am dat.”

Săptămâna de rugă­ciu­ne a fost des­ti­na­tă ini­ţi­al a fi o sur­să de mare inspi­ra­ţie spi­ri­tu­a­lă şi aju­tor pen­tru popo­rul nos­tru. Este acel timp din an când bise­ri­ci­le noas­tre din toa­tă lumea se unesc într-o cău­ta­re comu­nă a unei învi­o­rări spi­ri­tu­a­le.

Săptămâna de rugă­ciu­ne este des­cri­să ade­sea ca o expe­rienţă de vârf de mun­te. Pentru o peri­oa­dă deter­mi­na­tă de timp în fie­ca­re an în decem­brie, ne închi­năm împre­u­nă, stu­di­em împre­u­nă şi ne rugăm împre­u­nă, simţind pre­zenţa lui Dumnezeu şi bucu­rân­du-ne de încu­ra­ja­rea fami­li­ei lui Dumnezeu de semeni cre­din­cioşi. Dar ne-am între­bat vreo­da­tă „care este sco­pul lui Dumnezeu cu mine?”

Domnul ne-a bine­cu­vân­tat pe fie­ca­re din­tre noi, ofe­rin­du-ne sănă­ta­te şi pro­te­jân­du-ne în călă­to­rii şi ne-a acor­dat harul Său susţi­nă­tor, care ne-a adus aici, la gra­ni­ţe­le unui nou an. În anul care a tre­cut am simţit mâna con­du­că­toa­re a lui Dumnezeu în mul­te moduri minu­na­te. Biserica noas­tră îna­in­tea­ză prin cre­dinţă şi când am îna­in­tat prin cre­dinţă, am văzut făgă­du­inţe­le Domnului împli­ni­te.

Dumnezeu doreş­te ca noi să-L recu­noa­ş­tem drept Creator al tutu­ror lucru­ri­lor, drept Acela care ne ofe­ră toa­te lucru­ri­le, care menţi­ne toa­te lucru­ri­le şi care pose­dă totul. Noi toţi Îi apa­rţi­nem. Dumnezeu nu-Și impu­ne aceas­tă pro­pri­e­ta­te, ci cau­tă ca noi să o recu­noa­ş­tem în mod volun­tar. Recunoaşterea Lui duce la rela­ţia între Dumnezeu şi om, numi­tă ispră­v­ni­cie.

Isprăvnicia este o rela­ţie între Dumnezeu şi om şi un mod de via­ţă în care recu­noa­ş­tem că totul îi apa­rţi­ne lui Dumnezeu. Isprăvnicia nu înseam­nă doar a face daruri gene­roa­se din ceea ce pose­dăm. Toate resur­se­le tre­bu­ie folo­si­te spre sla­va Lui şi bine­le comun. Ea înseam­nă ca noi să recu­noa­ş­tem că Dumnezeu pose­dă toa­te lucru­ri­le. Ni s-au încre­dinţat bunu­ri­le pămân­tu­lui, totu­şi nu pose­dăm nimic. Cum putem da ceea ce nu pose­dăm? Mai degra­bă ar tre­bui să facem dis­po­ni­bi­le alto­ra ace­le resur­se de care nu avem nevo­ie.

Ne bucu­răm să vă împăr­tă­şim pro­gre­sul înre­gis­trat cu pri­vi­re la anga­ja­men­tul pe care l-am făcut de a instrui lucră­tori şi a ne pre­găti pen­tru vii­tor. Avem în pre­zent înte­me­ia­te 13 şcoli misio­na­re şi insti­tu­te de instru­i­re a slu­j­ba­şi­lor la nivel glo­bal. Investim de ase­me­nea şi în per­so­nal care să aju­te la rea­li­za­rea aces­tor pro­iec­te.

Peste două mili­ar­de de oameni din lumea de astăzi sunt cla­si­fi­ca­te ca fiind nea­tin­se şi evan­ghe­lia nu le este acce­si­bi­lă. Aceasta este o pro­ble­mă pen­tru comu­ni­tă­ţi­le loca­le din toa­tă lumea şi pen­tru fie­ca­re mem­bru.

Darul Săptămânii de Rugăciune este inves­tit 100% în pro­iec­te misio­na­re din toa­tă lumea. Nici un dolar nu este folo­sit pen­tru admi­nis­tra­ţie şi cos­turi fixe.

Biserica noas­tră din Africa înre­gis­trea­ză astăzi o cre­ş­te­re rapi­dă. În ulti­mii câţi­va ani a fost o cre­ş­te­re de 500% pe acel con­ti­nent. Următoarea cre­ş­te­re de 500% în numă­rul de mem­bri în Africa este plă­nu­i­tă să aibă loc în jumă­ta­te din acel timp. După cum ştim cu toţii, sunt nevoi uri­a­şe în infras­truc­turi, insti­tu­ţii, lucră­tori, pre­di­ca­tori şi con­du­că­tori. Astfel a venit tim­pul pen­tru ca noi ca şi con­du­că­tori să între­băm: Am ofe­rit noi cea mai bună îngri­ji­re a noas­tră pen­tru vii­to­rul fami­li­ei noas­tre bise­ri­ceşti din aces­te ţări?

Redeşteptări simi­la­re sunt văzu­te în ţări­le din Asia şi în insu­le­le Pacificului. Sosesc cereri con­sis­ten­te pen­tru noi vizi­te şi naş­te­rea unor noi misiuni. În pre­zent avem 26 de misiuni în Africa, 6 în Asia, 5 în America Centrală, 2 în Europa, 7 în insu­le­le Pacificului şi 4 în America de Sud. Toate aces­te misiuni sunt susţi­nu­te de daru­ri­le voas­tre gene­roa­se pe care le faceţi în tim­pul Săptămânii de rugă­ciu­ne.

Acum, când stăm în pra­gul unui alt nou an, ar fi bine să facem din nevo­i­le bise­ri­cii noas­tre de aici şi din întrea­ga lume subiec­tul rugă­ciu­ni­lor noas­tre. Biserica noas­tră are o misiu­ne de a pre­găti pe oameni pen­tru veni­rea în curând a Domnului Isus, iar aces­te misiuni cos­tă bani.

Împreună vom ajun­ge la cei la care nu s-a ajuns încă, vom con­strui bise­rici, vom instrui lucră­tori şi pre­di­ca­tori în toa­tă lumea. Sprijinul vos­tru face aces­te lucruri posi­bi­le şi sun­tem pro­fund recu­nos­că­tori pen­tru inves­ti­ţia voas­tră în slu­j­ba Domnului. În cali­ta­te de cre­ş­tini, nu exis­tă nimic mai împli­ni­tor decât a şti că sun­tem folo­si­ţi de Dumnezeu pen­tru a împlini sco­pu­ri­le Sale.

Apostolul Pavel scrie des­pre un timp când a ape­lat la bise­ri­ci­le din Macedonia să aju­te cu fon­duri pen­tru sfinţii în nevo­ie din Iudeea. Este inte­re­sant că Pavel, într-o viziu­ne a auzit un glas zicând: „Treci la noi în Macedonia! Ajută-ne!” Pavel se îndrep­ta în dire­cţia opu­să, dar s-a întors din pri­ci­na aces­tei viziuni. Apoi, câţi­va ani mai târ­ziu apos­to­lul Pavel soli­ci­tă aju­to­rul bise­ri­ci­lor din Macedonia. „Există o nevo­ie în Trupul lui Hristos!” Şi acum aces­te bise­rici vin în aju­to­rul lui Pavel. Cred că aceas­ta este o ima­gi­ne fru­moa­să pen­tru ceea ce Dumnezeu aşteap­tă de la bise­ri­ca Lui.

Iată cum des­crie Pavel aceas­tă bise­ri­că în 2 Corinteni 8.1–5:

  • Ei au dat în mij­lo­cul încer­că­rii lor – ver­se­tul 2. Ei nu au lăsat ca pro­ble­me­le lor să le scurt­cir­cu­i­te­ze dato­ria lor ca isprav­nici.
  • Ei au dat din sără­cia lor extre­mă – ver­se­tul 2. Isprăvnicia este un răs­puns cre­ş­tin chiar şi pen­tru cei în sără­cie. Ea nu are nimic de a face cu bogă­ţia noas­tră. Dumnezeu nu este atât de inte­re­sat de mări­mea con­tu­lui nos­tru ban­car, ci este mai inte­re­sat în ce facem cu ceea ce avem.
  • Ei au dat chiar pes­te posi­bi­li­tă­ţi­le lor – ver­se­tul 3. Ei au dat întru­cât au văzut o oca­zie de a servi Domnului mai degra­bă decât din obli­ga­ţie.
  • Ei au dat ei sin­guri – ver­se­tul 3.
  • Ei au dat ca un pri­vi­le­giu – ver­se­tul 4.
  • Ei s-au dat mai întâi pe sine Domnului – ver­se­tul 5.

Biserica noas­tră este dedi­ca­tă misiu­nii de a fur­ni­za şi coor­do­na lucră­tori pen­tru dife­ri­te­le câm­puri misio­na­re din toa­tă lumea. Aceasta poa­te fi sub for­mă de pre­di­ca­tori, lucră­tori, învă­ţă­tori, per­so­nal auxi­li­ar şi de a instrui noi lucră­tori în noi­le misiuni. Acestea sunt câte­va din­tre mul­te­le nevoi ale bise­ri­cii. Noi oame­nii avem gre­u­tă­ţi în a sta­bili pri­o­ri­tă­ţi­le. Mulţi din­tre noi sunt uşor abă­tu­ţi de la misiu­nea ce le stă îna­in­te. În pra­gul Noului An – ar fi bine ca noi să hotă­râm ce este cu ade­vă­rat impor­tant spre deo­se­bi­re de ce este secun­dar – lucru­ri­le din­tâi mai întâi. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu.”

Apoi Isus a spus uce­ni­ci­lor Săi: „Secerişul este bogat, dar lucră­to­rii sunt puţini. Rugaţi pe Domnul sece­ri­şu­lui să tri­mi­tă lucră­tori în sece­ri­şul Lui” (Matei 9:37–38). Când rate­le anu­a­le ale nata­li­tă­ţii depă­şesc rate­le anu­a­le ale mor­ta­li­tă­ţii cu mili­oa­ne, aceas­ta înseam­nă că pe măsu­ră ce trec anii avem mai mul­te mili­oa­ne la care să ajun­gem pen­tru Isus Hristos. Aceasta se va împlini doar prin­tr-o minu­ne a bine­cu­vân­tă­ri­lor lui Dumnezeu. Această minu­ne poa­te fi – mer­sul tău sau dăru­i­rea ta. Dacă nu poţi mer­ge ca misio­nar într-o ţară stră­i­nă, poţi tri­mi­te pe cine­va prin darul tău.

Împărtăşind dra­gos­tea lui Dumnezeu în jurul lumii este ase­me­nea unui vehi­cul. Are nevo­ie de car­bu­rant pen­tru a-l pro­pul­sa. Darurile noas­tre spri­ji­nă evan­ghe­li­za­rea în linia întâi în ţări­le la care nu s-a ajuns încă. Ele aju­tă la sta­bi­li­rea şi întreţi­ne­rea pre­di­ca­to­ri­lor şi lucră­to­ri­lor, la înte­me­ie­rea bise­ri­ci­lor şi aju­tă la pro­du­ce­rea de lite­ra­tu­ră pen­tru dis­tri­bu­i­rea în sute de lim­bi. Pe scurt, daru­ri­le noas­tre misio­na­re fac tot ce nu pot face zeci­mi­le noas­tre.

John Wesley, când era la Oxford, toc­mai ter­mi­na­se de plătit niş­te tablo­uri pen­tru came­ra sa, când una din came­ris­te­le sale a intrat pe uşă. Era o zi rece de iar­nă şi el a obser­vat că aceas­ta nu avea nimic cu care să se pro­te­je­ze de frig, cu exce­pţia unui capot subţi­re de in. El a băgat mâna în buzu­nar pen­tru a-i da ceva bani cu care să-şi cum­pe­re un pal­ton, dar a con­sta­tat că nu mai avea sufi­cienţi bani. Imediat l-a lovit gân­dul că Domnul nu era mulţu­mit de modul în care el îşi chel­tu­i­se banii. El s-a între­bat: Va zice stă­pâ­nul tău: „Bine, slu­gă bună şi cre­din­cioa­să”? Tu ţi-ai împo­do­bit pereţii cu banii care ar fi putut pro­te­ja aceas­tă făp­tu­ră săr­ma­nă de frig! O drep­ta­te! O îndu­ra­re! Nu sunt aces­te tablo­uri sân­ge­le aces­tei bie­te fete?

Acest inci­dent i-a schim­bat per­spec­ti­va asu­pra bani­lor, întru­cât a înţe­les că chel­tu­ia­la era o deco­ra­re nene­ce­sa­ră în com­pa­ra­ţie cu o feme­ie care nu avea cu ce să se îmbra­ce.

Perspectiva noas­tră asu­pra pro­pri­e­tă­ţi­lor noas­tre se schim­bă în mod radi­cal atunci când ochii noş­tri sunt des­chi­şi la nevo­i­le lumii şi la mări­mea lucră­rii de răs­cum­pă­ra­re a lui Dumnezeu pen­tru acei la care nu s-a ajuns sau care sunt pier­du­ţi, sau sufe­rinzi sau săr­mani. Când avem cura­jul să vedem nevo­i­le celor din jurul nos­tru, Hristos ne va schim­ba dorinţe­le şi vom dori să ne sacri­fi­căm resur­se­le pen­tru sla­va nume­lui Său. Vom înce­pe să ne între­băm dacă anu­mi­te lucruri din vieţi­le noas­tre nu ar putea fi cla­si­fi­ca­te mai mult drept un lux decât o nece­si­ta­te.

Generozitatea este un pro­dus natu­ral al sănă­tă­ţii spi­ri­tu­a­le. Dumnezeu iubeş­te dăru­i­to­rul bucu­ros. De ace­ea, vă rog dărui­ţi cu gene­ro­zi­ta­te pen­tru cau­za lui Dumnezeu în tim­pul aces­tei Săptămâni de Rugăciune, pen­tru ca să putem fi şi noi par­te din misiu­nea Sa.

Fie ca Dumnezeu să vă bine­cu­vân­te­ze din abu­n­denţă pe toţi, în timp ce con­ti­nu­a­ţi să fiţi buni isprav­nici şi împre­u­nă par­te­neri în lucra­rea lui Dumnezeu.

Al vos­tru fra­te în Hristos,
D. Sureshkumar
Departamentul de Isprăvnicire al CG