Daruri pentru Misiuni — Săptămâna de Rugăciune
Dăruind pentru Misiuni
Salutări creştine în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos cu 1 Cronici 29:14: „Dar cine sunt eu şi cine este poporul meu, aşa încât să putem oferi atât de generos? Căci toate lucrurile vin de la tine şi din ce este al tău ţi-am dat.”
Săptămâna de rugăciune a fost destinată iniţial a fi o sursă de mare inspiraţie spirituală şi ajutor pentru poporul nostru. Este acel timp din an când bisericile noastre din toată lumea se unesc într‑o căutare comună a unei înviorări spirituale.
Săptămâna de rugăciune este descrisă adesea ca o experienţă de vârf de munte. Pentru o perioadă determinată de timp în fiecare an în decembrie, ne închinăm împreună, studiem împreună şi ne rugăm împreună, simţind prezenţa lui Dumnezeu şi bucurându-ne de încurajarea familiei lui Dumnezeu de semeni credincioşi. Dar ne-am întrebat vreodată „care este scopul lui Dumnezeu cu mine?”
Domnul ne‑a binecuvântat pe fiecare dintre noi, oferindu-ne sănătate şi protejându-ne în călătorii şi ne‑a acordat harul Său susţinător, care ne‑a adus aici, la graniţele unui nou an. În anul care a trecut am simţit mâna conducătoare a lui Dumnezeu în multe moduri minunate. Biserica noastră înaintează prin credinţă şi când am înaintat prin credinţă, am văzut făgăduinţele Domnului împlinite.
Dumnezeu doreşte ca noi să‑L recunoaştem drept Creator al tuturor lucrurilor, drept Acela care ne oferă toate lucrurile, care menţine toate lucrurile şi care posedă totul. Noi toţi Îi aparţinem. Dumnezeu nu-Și impune această proprietate, ci caută ca noi să o recunoaştem în mod voluntar. Recunoaşterea Lui duce la relaţia între Dumnezeu şi om, numită isprăvnicie.
Isprăvnicia este o relaţie între Dumnezeu şi om şi un mod de viaţă în care recunoaştem că totul îi aparţine lui Dumnezeu. Isprăvnicia nu înseamnă doar a face daruri generoase din ceea ce posedăm. Toate resursele trebuie folosite spre slava Lui şi binele comun. Ea înseamnă ca noi să recunoaştem că Dumnezeu posedă toate lucrurile. Ni s‑au încredinţat bunurile pământului, totuşi nu posedăm nimic. Cum putem da ceea ce nu posedăm? Mai degrabă ar trebui să facem disponibile altora acele resurse de care nu avem nevoie.
Ne bucurăm să vă împărtăşim progresul înregistrat cu privire la angajamentul pe care l‑am făcut de a instrui lucrători şi a ne pregăti pentru viitor. Avem în prezent întemeiate 13 şcoli misionare şi institute de instruire a slujbaşilor la nivel global. Investim de asemenea şi în personal care să ajute la realizarea acestor proiecte.
Peste două miliarde de oameni din lumea de astăzi sunt clasificate ca fiind neatinse şi evanghelia nu le este accesibilă. Aceasta este o problemă pentru comunităţile locale din toată lumea şi pentru fiecare membru.
Darul Săptămânii de Rugăciune este investit 100% în proiecte misionare din toată lumea. Nici un dolar nu este folosit pentru administraţie şi costuri fixe.
Biserica noastră din Africa înregistrează astăzi o creştere rapidă. În ultimii câţiva ani a fost o creştere de 500% pe acel continent. Următoarea creştere de 500% în numărul de membri în Africa este plănuită să aibă loc în jumătate din acel timp. După cum ştim cu toţii, sunt nevoi uriaşe în infrastructuri, instituţii, lucrători, predicatori şi conducători. Astfel a venit timpul pentru ca noi ca şi conducători să întrebăm: Am oferit noi cea mai bună îngrijire a noastră pentru viitorul familiei noastre bisericeşti din aceste ţări?
Redeşteptări similare sunt văzute în ţările din Asia şi în insulele Pacificului. Sosesc cereri consistente pentru noi vizite şi naşterea unor noi misiuni. În prezent avem 26 de misiuni în Africa, 6 în Asia, 5 în America Centrală, 2 în Europa, 7 în insulele Pacificului şi 4 în America de Sud. Toate aceste misiuni sunt susţinute de darurile voastre generoase pe care le faceţi în timpul Săptămânii de rugăciune.
Acum, când stăm în pragul unui alt nou an, ar fi bine să facem din nevoile bisericii noastre de aici şi din întreaga lume subiectul rugăciunilor noastre. Biserica noastră are o misiune de a pregăti pe oameni pentru venirea în curând a Domnului Isus, iar aceste misiuni costă bani.
Împreună vom ajunge la cei la care nu s‑a ajuns încă, vom construi biserici, vom instrui lucrători şi predicatori în toată lumea. Sprijinul vostru face aceste lucruri posibile şi suntem profund recunoscători pentru investiţia voastră în slujba Domnului. În calitate de creştini, nu există nimic mai împlinitor decât a şti că suntem folosiţi de Dumnezeu pentru a împlini scopurile Sale.
Apostolul Pavel scrie despre un timp când a apelat la bisericile din Macedonia să ajute cu fonduri pentru sfinţii în nevoie din Iudeea. Este interesant că Pavel, într‑o viziune a auzit un glas zicând: „Treci la noi în Macedonia! Ajută-ne!” Pavel se îndrepta în direcţia opusă, dar s‑a întors din pricina acestei viziuni. Apoi, câţiva ani mai târziu apostolul Pavel solicită ajutorul bisericilor din Macedonia. „Există o nevoie în Trupul lui Hristos!” Şi acum aceste biserici vin în ajutorul lui Pavel. Cred că aceasta este o imagine frumoasă pentru ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la biserica Lui.
Iată cum descrie Pavel această biserică în 2 Corinteni 8.1–5:
- Ei au dat în mijlocul încercării lor – versetul 2. Ei nu au lăsat ca problemele lor să le scurtcircuiteze datoria lor ca ispravnici.
- Ei au dat din sărăcia lor extremă – versetul 2. Isprăvnicia este un răspuns creştin chiar şi pentru cei în sărăcie. Ea nu are nimic de a face cu bogăţia noastră. Dumnezeu nu este atât de interesat de mărimea contului nostru bancar, ci este mai interesat în ce facem cu ceea ce avem.
- Ei au dat chiar peste posibilităţile lor – versetul 3. Ei au dat întrucât au văzut o ocazie de a servi Domnului mai degrabă decât din obligaţie.
- Ei au dat ei singuri – versetul 3.
- Ei au dat ca un privilegiu – versetul 4.
- Ei s‑au dat mai întâi pe sine Domnului – versetul 5.
Biserica noastră este dedicată misiunii de a furniza şi coordona lucrători pentru diferitele câmpuri misionare din toată lumea. Aceasta poate fi sub formă de predicatori, lucrători, învăţători, personal auxiliar şi de a instrui noi lucrători în noile misiuni. Acestea sunt câteva dintre multele nevoi ale bisericii. Noi oamenii avem greutăţi în a stabili priorităţile. Mulţi dintre noi sunt uşor abătuţi de la misiunea ce le stă înainte. În pragul Noului An – ar fi bine ca noi să hotărâm ce este cu adevărat important spre deosebire de ce este secundar – lucrurile dintâi mai întâi. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu.”
Apoi Isus a spus ucenicilor Săi: „Secerişul este bogat, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul Lui” (Matei 9:37–38). Când ratele anuale ale natalităţii depăşesc ratele anuale ale mortalităţii cu milioane, aceasta înseamnă că pe măsură ce trec anii avem mai multe milioane la care să ajungem pentru Isus Hristos. Aceasta se va împlini doar printr‑o minune a binecuvântărilor lui Dumnezeu. Această minune poate fi – mersul tău sau dăruirea ta. Dacă nu poţi merge ca misionar într‑o ţară străină, poţi trimite pe cineva prin darul tău.
Împărtăşind dragostea lui Dumnezeu în jurul lumii este asemenea unui vehicul. Are nevoie de carburant pentru a‑l propulsa. Darurile noastre sprijină evanghelizarea în linia întâi în ţările la care nu s‑a ajuns încă. Ele ajută la stabilirea şi întreţinerea predicatorilor şi lucrătorilor, la întemeierea bisericilor şi ajută la producerea de literatură pentru distribuirea în sute de limbi. Pe scurt, darurile noastre misionare fac tot ce nu pot face zecimile noastre.
John Wesley, când era la Oxford, tocmai terminase de plătit nişte tablouri pentru camera sa, când una din cameristele sale a intrat pe uşă. Era o zi rece de iarnă şi el a observat că aceasta nu avea nimic cu care să se protejeze de frig, cu excepţia unui capot subţire de in. El a băgat mâna în buzunar pentru a‑i da ceva bani cu care să-şi cumpere un palton, dar a constatat că nu mai avea suficienţi bani. Imediat l‑a lovit gândul că Domnul nu era mulţumit de modul în care el îşi cheltuise banii. El s‑a întrebat: Va zice stăpânul tău: „Bine, slugă bună şi credincioasă”? Tu ţi-ai împodobit pereţii cu banii care ar fi putut proteja această făptură sărmană de frig! O dreptate! O îndurare! Nu sunt aceste tablouri sângele acestei biete fete?
Acest incident i‑a schimbat perspectiva asupra banilor, întrucât a înţeles că cheltuiala era o decorare nenecesară în comparaţie cu o femeie care nu avea cu ce să se îmbrace.
Perspectiva noastră asupra proprietăţilor noastre se schimbă în mod radical atunci când ochii noştri sunt deschişi la nevoile lumii şi la mărimea lucrării de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru acei la care nu s‑a ajuns sau care sunt pierduţi, sau suferinzi sau sărmani. Când avem curajul să vedem nevoile celor din jurul nostru, Hristos ne va schimba dorinţele şi vom dori să ne sacrificăm resursele pentru slava numelui Său. Vom începe să ne întrebăm dacă anumite lucruri din vieţile noastre nu ar putea fi clasificate mai mult drept un lux decât o necesitate.
Generozitatea este un produs natural al sănătăţii spirituale. Dumnezeu iubeşte dăruitorul bucuros. De aceea, vă rog dăruiţi cu generozitate pentru cauza lui Dumnezeu în timpul acestei Săptămâni de Rugăciune, pentru ca să putem fi şi noi parte din misiunea Sa.
Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze din abundenţă pe toţi, în timp ce continuaţi să fiţi buni ispravnici şi împreună parteneri în lucrarea lui Dumnezeu.
Al vostru frate în Hristos,
D. Sureshkumar
Departamentul de Isprăvnicire al CG
