Cursul 5 — Apariţia păcatului şi căderea lui Lucifer
1. Cine stă la originea a tot ceea ce a fost creat în univers?
„Ah, Doamne, Dumnezeule, iată Tu ai făcut cerurile și pământul cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!” (Ieremia 32:17).
„Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile și prin voia Ta stau în ființă și au fost făcute.” (Apocalipsa 4:11).
2. Cum erau toate lucrurile pe care le‑a creat Dumnezeu, inclusiv Lucifer și toți îngerii?
„El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite…” (Deuteronomul 32:4).
„Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El.” (Eclesiastul 3:14).
Este vrednic de reținut faptul că tot ce a creat Dumnezeu a fost creat desăvârșit și că n‑a existat nici un defect, nici o „eroare de fabricație” în lucrurile create de El. Așa după cum spunea versetul anterior, la lucrurile create de El „nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut”, cu alte cuvinte, nu ar fi putut fi făcute mai bine.
3. Cum mai sunt numiți îngerii, heruvimii și serafimii pe care i‑a creat Dumnezeu?
„…atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie, și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie.” (Iov 38:7).
În afară de numele de „fii ai lui Dumnezeu”, Biblia mai folosește și termenul de „stele” pentru ființele create de Dumnezeu, așa după cum se poate vedea în versetul anterior și în altele care vor fi menționate în acest studiu.
4. Ce problemă a apărut la un moment dat cu Lucifer, una dintre cele mai strălucite ființe create și ce l‑a determinat la această atitudine?
„Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înainte căderii.” (Proverbele 16:18).
„Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‚Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.’” (Isaia 14:12–14).
„Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, și spune‑i: ‚Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s‑a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ți s‑a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta.” (Ezechiel 28:12–17).
5. Care au fost consecințele acestei atitudini a lui Lucifer și cine i s‑a mai asociat în această răscoală?
„Și în cer s‑a făcut un război. Mihail și îngerii lui s‑au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s‑au luptat și ei, dar n‑au putut birui; și locul lor nu li s‑a mai găsit în cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, acela care înșeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.” (Apocalipsa 12:7–9).
„De aceea te arunc la pământ, te dau priveliște împăraților.” (Ezechiel 28:17 u.p.).
6. Care a fost amploarea răscoalei și proporția acelora care s‑au unit cu Lucifer în răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu?
„Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului și le arunca pe pământ.” (Apocalipsa 12:4 p.p.).
7. Cum era pământul unde au fost izgoniți Lucifer și îngerii săi?
„Pământul era pustiu și gol; și pe fața adâncului de ape era întuneric.” (Geneza 1:2 p.p.)
8. De ce le‑a lăsat Dumnezeu lui Lucifer și îngerilor posibilitatea de a păcătui și nu Și‑a folosit puterea infinită pentru a face ca acest lucru să le fie imposibil?
„… pentru că Dumnezeu este dragoste.” (1 Ioan 4:8 prima parte).
„…Domnul ne va da și fericirea.” (Psalmii 85:12 prima parte).
„…alegeți astăzi cui vreți să slujiți.” (Iosua 24:15).
Dumnezeu a creat toate ființele din univers ca să fie fericite, și pentru că fericirea nu poate exista în lipsa libertății, El le‑a creat ca ființe autonome, înzestrate cu libertate de conștiință și de alegere. Numai astfel se puteau ele bucura de o adevărată fericire. În caz contrar, dacă Dumnezeu le-ar fi făcut incapabile de a gândi și acționa în mod autonom, El ar fi creat doar niște banali roboți, programați să‑I slujească în mod mecanic, necondiționat.
Însă Dumnezeu este iubire și El nu poate să accepte decât o ascultare provenită din iubire.
Nici chiar noi, oamenii, nu ne îndrăgostim de aparate electrocasnice, oricât de bune și utile ar fi ele, și nu putem fi satisfăcuți sufletește de „relația” cu un asemenea obiect, adică de utilizarea lui, ci dorim și ne bucurăm de existența unei persoane libere, care a ales de bună voie să ne iubească – deși, teoretic vorbind, ar fi putut să nu facă această alegere. Este clar că relația cu o persoană cu voință liberă și autonomă prezintă un grad de risc mult mai ridicat decât exploatarea unui robot programat să funcționeze exact așa cum vrei tu, dar roboții nu pot fi făcuți fericiți, după cum nici ei nu pot ferici pe alții, motiv pentru care este totuși preferabilă o relație cu o ființă liberă, în ciuda riscurilor pe care o asemenea relație le implică.
Și Dumnezeu, pentru că dorea fericirea deplină a ființelor create de El, Și‑a asumat acest risc, creându-le cu o libertate deplină de alegere și respectându-le această alegere.
9. De ce nu l‑a nimicit Dumnezeu imediat pe Lucifer și pe îngerii cei răzvrătiți, înăbușind astfel răul „din fașă”, ci i‑a lăsat să-și dezvolte în continuare planurile lor rele?
„Dar pentru că mânia Lui nu pedepsește încă, nu înseamnă că puțin Îi pasă de nelegiuire.” (Iov 35:15).
„La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor…” (Daniel 8:23 prima parte).
Întrucât păcatul era ceva absolut nou și necunoscut în univers, nu toate ființele create de Dumnezeu i‑au recunoscut de la început natura sa hidoasă și consecințele cumplite pe care avea să le atragă după sine. O parte dintre îngeri puteau privi favorabil, sau cel puțin cu neutralitate inițiativa lui Lucifer și urmăreau cu atenție modul cum aveau să evolueze lucrurile, urmând să se decidă ulterior de o parte sau de cealaltă. Dacă în acel moment, câtă vreme intențiile lui Lucifer nu erau foarte clare pentru toți, Dumnezeu ar fi intervenit, nimicindu‑l pe răzvrătit, mulți ar fi ajuns să privească aceasta ca pe un act de autoritate arbitrară și să‑L considere pe Dumnezeu un tiran și un dictator, datorită modului Său de procedare, pe care nu l‑ar fi înțeles. Având o astfel de părere greșită despre Dumnezeu, acești îngeri, ca ființe libere, ar fi putut repeta foarte ușor greșeala lui Lucifer, sau ar fi ajuns să‑I servească lui Dumnezeu de frică și nu din iubire, lucru care ar fi fost inacceptabil pentru Dumnezeu și în totală opoziție cu caracterul Său.
De aceea a fost nevoie ca Dumnezeu să îngăduie ca răul să se dezvolte și să-și atingă apogeul, așa încât toți să‑i poată vedea consecințele și să nu mai existe nici o îndoială cu privire la natura lui și la justețea eradicării lui, atunci când avea să vină vremea pentru aceasta.
10. Ce calități ale lui Dumnezeu sunt scoase în evidență de modul Său de procedare cu Lucifer?
„Domnul este îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate.” (Psalmii 103:8).
„A Lui este înțelepciunea și atotputernicia; cine I s‑ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?” (Iov 9:4).
„La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea ale Lui sunt.” (Iov 12:13).
