Cursul 6 — Creaţiunea

1. Cine și când a cre­at pla­ne­ta noas­tră?

„La înce­put Dumnezeu a făcut ceru­ri­le și pămân­tul.” (Geneza 1:1).
„Înainte ca să se fi năs­cut mun­ții, și îna­in­te ca să se fi făcut pămân­tul și lumea, din veș­ni­cie în veș­ni­cie, Tu ești Dumnezeu!” (Psalmii 90:2).
„La înce­put era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la înce­put cu Dumnezeu. Toate lucru­ri­le au fost făcu­te prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” (Ioan 1:1–3).
„Pentru că prin El au fost făcu­te toa­te lucru­ri­le care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzu­te și cele nevă­zu­te: fie sca­u­ne de domnii, fie dre­gă­to­rii, fie domnii, fie stă­pâ­niri. Toate au fost făcu­te prin El și pen­tru El.” (Coloseni 1:16).
Întreabă dobi­toa­ce­le și te vor învă­ța, păsă­ri­le ceru­lui, și îți vor spu­ne; vor­beș­te pămân­tu­lui și te va învă­ța și peș­tii mării îți vor poves­ti. Cine nu vede în toa­te aces­tea dova­da că mâna Domnului a făcut ase­me­nea lucruri?” (Iov 12:7–9).

2. Din ce și cum a fost făcu­tă pla­ne­ta noas­tră?

„Prin cre­din­ță pri­ce­pem că lumea a fost făcu­tă prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei 11:3).
Căci El zice, și se face; porun­ceș­te și ce porun­ceș­te ia fiin­ță.” (Psalmii 33:9).
Cerurile au fost făcu­te prin Cuvântul Domnului și toa­tă oști­rea lor prin sufla­rea gurii Lui!” (Psalmii 33:6).

3. Cum era pla­ne­ta noas­tră când a fost cre­a­tă?

Pământul era pus­tiu și gol; pes­te fața adân­cu­lui de ape era întu­ne­ric și Duhul lui Dumnezeu se miș­ca pe dea­su­pra ape­lor.” (Geneza 1:2).

4. În cât timp a săvâr­șit Dumnezeu lucra­rea de cre­a­țiu­ne?

Căci în șase zile a făcut Domnul ceru­ri­le, pămân­tul și marea și tot ce este în ele…” (Exodul 20:11).

5. Erau aces­tea zile „astro­no­mi­ce” sau lite­ra­le, de 24 de ore, deli­mi­ta­te de o sea­ră și o dimi­nea­ță, așa cum le cunoaș­tem noi? Cum se expli­că fap­tul că Dumnezeu a putut rea­li­za atât de mult într-un timp atât de scurt?

Astfel a fost o sea­ră, și apoi a fost o dimi­nea­ță: aceas­ta a fost ziua întâi.” (Geneza 1:5).
La Dumnezeu toa­te lucru­ri­le sunt cu putin­ță!” (Matei 19:26 ulti­ma par­te).

6. După ce în pri­me­le cinci zile ale cre­a­țiu­nii Dumnezeu a cre­at lumi­na, cerul, usca­tul, vege­ta­ția, aștrii, peș­tii, păsă­ri­le, ce a cre­at El în ziua a șasea?

„Dumnezeu a zis: ‚Să dea pămân­tul vie­țu­i­toa­re după soi­ul lor, vite, târâ­toa­re și fia­re pămân­tești, după soi­ul lor’ și așa a fost. Dumnezeu a făcut fia­re­le pămân­tu­lui după soi­ul lor, vite­le după soi­ul lor și toa­te târâ­toa­re­le pămân­tu­lui după soi­ul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. Apoi Dumnezeu a zis: ‚Să facem om după chi­pul Nostru, după ase­mă­na­rea Noastră; el să stă­pâ­neas­că pes­te peș­tii mării, pes­te păsă­ri­le ceru­lui, pes­te vite, pes­te tot pămân­tul și pes­te toa­te târâ­toa­re­le care se miș­că pe pământ.’ Dumnezeu a făcut pe om după chi­pul Său, l-a făcut după chi­pul lui Dumnezeu; par­te băr­bă­teas­că și par­te feme­ias­că i-a făcut. Dumnezeu i-a bine­cu­vân­tat și Dumnezeu le-a zis: ‚Creșteți, înmul­țiți-vă, umpleți pămân­tul și supu­neți-l; și stă­pâ­niți pes­te peș­tii mării, pes­te păsă­ri­le ceru­lui și pes­te ori­ce vie­țu­i­toa­re care se miș­că pe pământ.’ ” (Geneza 1:24–28).

7. Cum l-a cre­at Dumnezeu pe om și care era locu­in­ța în care l-a așe­zat?

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâ­na pămân­tu­lui, i-a suflat în nări sufla­re de via­ță și omul a fost făcut ast­fel un suflet viu.” (Geneza 2:7).
„Te laud ca sunt o făp­tu­ră așa de minu­na­tă.” (Psalmii 139:14).
Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o gră­di­nă în Eden, spre răsă­rit și a pus aco­lo pe omul pe care-l întoc­mi­se.” (Geneza 2:8).

8. De ce și cum a fost cre­a­tă feme­ia?

„Domnul Dumnezeu a zis: ‚Nu este bine ca omul să fie sin­gur; am să-i fac un aju­tor potri­vit pen­tru el.’ Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toa­te fia­re­le câm­pu­lui și toa­te păsă­ri­le ceru­lui; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numeas­că; și ori­ce nume pe care-l dădea omul fie­că­rei vie­țu­i­toa­re, ace­la-i era nume­le. Și omul a pus nume tutu­ror vite­lor, păsă­ri­lor ceru­lui și tutu­ror fia­re­lor câm­pu­lui; dar, pen­tru om nu s-a găsit nici un aju­tor, care să i se potri­veas­că. Atunci Domnul Dumnezeu a tri­mis un somn adânc pes­te om, și omul a ador­mit; Domnul Dumnezeu a luat una din coas­te­le lui și a închis car­nea la locul ei. Din coas­ta pe care o lua­se din om, Domnul Dumnezeu a făcut o feme­ie și a adus-o la om. Și omul a zis: ‚Iată în sfâr­șit ace­ea care este os din oase­le mele și car­ne din car­nea mea! Ea se va numi ‚feme­ie’, pen­tru că a fost lua­tă din om.’ De ace­ea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevas­ta sa, și se vor face un sin­gur trup.” (Geneza 2:18–24).

9. Care a fost ali­men­ta­ția lăsa­tă omu­lui în Eden?

„Și Dumnezeu a zis: ‚Iată că v-am dat ori­ce iar­bă care face sămân­ță și care este pe fața între­gu­lui pământ și ori­ce pom, care are în el rod cu sămân­ță; aceas­ta să fie hra­na voas­tră.” (Geneza 1:29).

10. Cum era lucra­rea de cre­a­ție când a înche­iat-o Dumnezeu?

Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcu­se; și iată că erau foar­te bune. Astfel a fost o sea­ră, și apoi o dimi­nea­ță: aceas­ta a fost ziua a șasea.” (Geneza 1:31).
La ce face El nu mai este nimic de adă­u­gat și nimic de scă­zut.” (Eclesiastul 3:14).

11. Ce impact ar tre­bui să aibă isto­ria cre­a­țiu­nii asu­pra noas­tră?

Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I sla­vă… și închi­nați-vă celui ce a făcut cerul și pămân­tul, marea și izvoa­re­le ape­lor.” (Apocalipsa 14:7).
„Veniți să cân­tăm cu vese­lie Domnului, și să stri­găm de bucu­rie către Stânca mân­tu­i­rii noas­tre. Să mer­gem îna­in­tea Lui cu lau­de, să facem să răsu­ne cân­te­ce în cin­stea Lui! Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai pre­sus de toți dum­ne­ze­ii. El ține în mână adân­ci­mi­le pămân­tu­lui, și vâr­fu­ri­le mun­ți­lor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, și mâi­ni­le Lui au întocmi usca­tul: veniți să ne închi­năm și să ne sme­rim, să ne ple­căm genun­chiul îna­in­tea Domnului, Făcătorului nos­tru!” (Psalmii 95:1–6).