Cursul 4 — Isus Hristos

1. Cum mai sunt numiți înge­rii lui Dumnezeu, care popu­lea­ză Universul?

Fiii lui Dumnezeu au venit într‑o zi de s‑au înfă­ți­șat îna­in­tea Domnului.” (Iov 1:6).
„…atunci când ste­le­le dimi­ne­ții izbu­c­neau în cân­tări de bucu­rie, și când toți fiii lui Dumnezeu sco­teau stri­gă­te de vese­lie.” (Iov 38:7).

2. Cum este numit în Biblie Isus Hristos?

„Și păr­tă­șia noas­tră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1 Ioan 1:3).
„De înda­tă ce a fost bote­zat, Isus a ieșit afa­ră din apă. Și în cli­pa ace­ea ceru­ri­le s‑au des­chis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorân­du-Se în chip de porum­bel și venind pes­te El. Și din ceruri s‑a auzit un glas, care zicea: ‚Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plă­ce­rea.’” (Matei 3:16,17).
„Îngerul i‑a zis: ‚Nu te teme, Marie, căci ai căpă­tat îndu­ra­re îna­in­tea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâ­nea însăr­ci­na­tă și vei naș­te un fiu, căru­ia îi vei pune nume­le Isus. El va fi mare și va fi che­mat Fiul Celui Prea Înalt; și Domnul Dumnezeu îi va da sca­u­nul de domnie al tată­lui Său David. Va împă­răți pes­te casa lui Iacov în veci, și împă­ră­ția Lui nu va avea sfâr­șit.” (Luca 1:30–33).

3. Este Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu în sen­sul larg al cuvân­tu­lui, ca și toți cei­lalți îngeri ai lui Dumnezeu, sau este El Fiul lui Dumnezeu în sen­sul strict al cuvân­tu­lui, deo­se­bit prin natu­ră și sta­tut de toți cei­lalți „fii ai lui Dumnezeu”?

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe sin­gu­rul Lui Fiu, pen­tru ca ori­ci­ne cre­de în El, să nu pia­ră, ci să aibă via­ța veș­ni­că.” (Ioan 3:16).
„După ce a vor­bit în vechi­me părin­ți­lor noș­tri prin pro­o­roci, în mul­te rân­duri și în mul­te chi­puri, Dumnezeu, la sfâr­și­tul aces­tor zile, ne‑a vor­bit prin Fiul, pe care L‑a pus moș­te­ni­tor al tutu­ror lucru­ri­lor, și prin care a făcut și vea­cu­ri­le. El, care este oglin­di­rea sla­vei Lui și înti­pă­ri­rea Ființei Lui, și care ține toa­te lucru­ri­le cu cuvân­tul pute­rii Lui, a făcut cură­ți­rea păca­te­lor și a șezut la dreap­ta Măririi în locu­ri­le prea îna­l­te, ajun­gând cu atât mai pe sus de îngeri, cu cât a moș­te­nit un Nume mult mai minu­nat decât al lor. Căci, căru­ia din­tre îngeri a zis El vreo­da­tă: ‚Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am năs­cut?’ Și iarăși: ‚Eu Îi voi fi Tată și El Îmi va fi Fiu?’ Și des­pre îngeri zice: ‚Din vân­turi face îngeri ai Lui; și dintr‑o fla­că­ră de foc, slu­ji­tori ai Lui’; pe când Fiului I‑a zis: ‚Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toia­gul domni­ei Tale este un toiag de drep­ta­te: Tu ai iubit nepri­hă­ni­rea și ai urât nele­giu­i­rea: de ace­ea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te‑a uns cu unt­de­lemn de bucu­rie mai pe sus decât tova­ră­șii Tăi.’ Și iarăși: ‚La început,Tu, Doamne, ai înte­me­iat pămân­tul; și ceru­ri­le sunt lucra­rea mâi­ni­lor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toa­te se vor învechi ca o hai­nă; le vei face sul ca pe o man­ta și vor fi schim­ba­te; dar Tu ești ace­lași; și anii Tăi nu se vor sfârși.” (Evrei 1:1–12).

4. Care este ele­men­tul care, mai pre­sus de toa­te cele­lal­te, Îl deo­se­beș­te pe Hristos de toa­te fiin­țe­le create?

„Căci un Copil ni s‑a năs­cut, un Fiu ni s‑a dat și domnia va fi pe umă­rul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veș­ni­ci­i­lor, Domn al păcii.” (Isaia 9:6).
Căci, căru­ia din­tre îngeri a zis El vreo­da­tă: ‚Tu ești Fiul Meu; astăzi Te-am năs­cut?’… Și când duce iarăși în lume pe Cel întâi năs­cut, zice: ‚Toți înge­rii lui Dumnezeu să I se închine!’…pe când Fiului I‑a zis: ‚Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci.’ ” (Evrei 1:5,6,8).
„El este chi­pul Dumnezeului celui nevă­zut, cel întâi năs­cut din toa­tă zidi­rea.” (Coloseni 1:15).

5. Cum s‑a mani­fes­tat și se mani­fes­tă dum­ne­zei­rea lui Hristos?

„Pentru că prin El au fost făcu­te toa­te lucru­ri­le care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzu­te și cele nevă­zu­te: fie sca­u­ne de domnii, fie dre­gă­to­rii, fie domnii, fie stă­pâ­niri. Toate au fost făcu­te prin El și pen­tru El. El este mai îna­in­te de toa­te lucru­ri­le și toa­te se țin prin El.” (Coloseni 1:16,17).
„La înce­put era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la înce­put cu Dumnezeu. Toate lucru­ri­le au fost făcu­te prin El; și nimic din ce a fost făcut, n‑a fost făcut fără El. În El era via­ța, și via­ța era lumi­na oame­ni­lor.” (Ioan 1:1–4).

6. Ce alt atri­but divin pose­dă Hristos?

„Căci, după cum Tatăl are via­ța în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă via­ța în Sine.” (Ioan 5:26).
„În ade­văr, după cum Tatăl învi­a­ză mor­ții și le dă via­ță, tot așa și Fiul dă via­ță cui vrea.” (Ioan 5:21).

7. Cum mani­fes­tă Hristos atri­bu­tul divin al omnis­cien­ței (ato­tști­in­ței)?

„Dar Isus nu Se încre­dea în ei, pen­tru că îi cunoș­tea pe toți. Și n‑avea tre­bu­in­ță să‑I facă cine­va măr­tu­ri­siri des­pre nici un om, fiind­că El însuși știa ce este în om.” (Ioan 2:24,25).
„Îndată, Isus a cunos­cut, prin duhul Său, că ei gân­deau ast­fel în ei, și le‑a zis: ‚Pentru ce aveți ast­fel de gân­duri în ini­mi­le voas­tre?’” (Marcu 2:8).
„…pe Hristos, în care sunt ascun­se toa­te como­ri­le înțe­lep­ciu­nii și ale ști­in­ței.” (Coloseni 2:2,3).

8. Cum Și‑a dat Isus pe față dum­ne­zei­rea prin fap­tul că Și‑a asu­mat auto­ri­ta­tea divi­nă de a ier­ta păcatele?

„Când le‑a văzut Isus cre­din­ța, a zis slă­bă­no­gu­lui: ‚Fiule, păca­te­le îți sunt ier­ta­te!’ Unii din căr­tu­rari, care erau de față, se gân­deau în ini­mi­le lor: ‚Cum vor­beș­te omul aces­ta ast­fel? Hulește! Cine poa­te să ier­te păca­te­le, decât numai Dumnezeu?’ Îndată, Isus a cunos­cut prin duhul Său că ei gân­deau ast­fel în ei și le‑a zis: ‚Pentru ce aveți ast­fel de gân­duri în ini­mi­le voas­tre? Ce este mai les­ne: a zice slă­bă­no­gu­lui: ‚Păcatele îți sunt ier­ta­te’, ori a zice: ‚Scoală-te, ridi­că-ți patul și umblă?’ Dar, ca să știți că Fiul omu­lui are pute­re pe pământ să ier­te păca­te­le, ție îți porun­cesc, a zis El slă­bă­no­gu­lui, — scoa­lă-te, ridi­că-ți patul și du-te aca­să. Și înda­tă slă­bă­no­gul s‑a scu­lat, și‑a ridi­cat patul, și a ieșit afa­ră în fața tutu­ror; așa că toți au rămas uimiți și slă­veau pe Dumnezeu și ziceau: ‚Niciodată n‑am văzut așa ceva!’” (Marcu 2:5–12).
Apoi a zis feme­ii: ‚Iertate îți sunt păca­te­le!’ ” (Luca 7:48).

9. Ce sem­ni­fi­ca­ție are fap­tul că Domnul Isus a accep­tat închi­na­rea din par­tea oame­ni­lor, în timp ce urma­șii Săi și chiar înge­rii s‑au ferit să facă aceasta?

„Cei ce erau în cora­bie, au venit de s‑au închi­nat îna­in­tea lui Isus și I‑au zis: ‚Cu ade­vă­rat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!’ ” (Matei 14:33).
„Dar iată că le‑a întâm­pi­nat Isus, și le‑a zis: ‚Bucurați-vă’ Ele s‑au apro­pi­at să‑I cuprin­dă picioa­re­le și I s‑au închi­nat.” (Matei 28:9).
„ ‚Cred, Doamne’, I‑a zis el; și I s‑a închi­nat.” (Ioan 9:38).
„Când era să intre Petru, Corneliu, care‑i ieși­se îna­in­te, s‑a arun­cat la picioa­re­le lui și i s‑a închi­nat. Dar Petru l‑a ridi­cat și a zis: ‚Scoală-te, și eu sunt om!’ ” (Fapte 10:26).
„Și m‑am arun­cat la picioa­re­le lui, ca să mă închin lui. Dar el mi‑a zis: „Ferește-te să faci una ca aceas­ta! Eu sunt un împre­u­nă slu­ji­tor cu tine și cu fra­ții tăi, care păs­trea­ză măr­tu­ria lui Isus. Lui Dumnezeu închi­nă-te!’ ” (Apocalipsa 19:10). (Vezi și Apocalipsa 22:9).
„Pentru ca toți să cin­steas­că pe Fiul cum cin­stesc pe Tatăl. Cine nu cin­steș­te pe Fiul, nu cin­steș­te pe Tatăl, care L‑a tri­mis.” (Ioan 5:23).

10. Ce a decla­rat Isus des­pre pute­rea Sa?

„Isus S‑a apro­pi­at de ei, a vor­bit cu ei, și le‑a zis: ‚Toată pute­rea Mi‑a fost dată în cer și pe pământ…’ ” (Matei 28:18).