Cursul 11 — Misiunea lui Hristos pe pământ partea a II‑a
1. Prin ce s‑a caracterizat întreaga viață pământească a Domnului Isus?
„…vine stăpânitorul lumii acesteia. El n‑are nimic în Mine” (Ioan 14:30).
„…Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.” (1 Petru 1:19).
„Căci n‑avem un Mare Preot care să n‑aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15).
„Preoții cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să‑L omoare; dar nu găseau nici una.” (Marcu 14:55).
2. Pe cine a descoperit El înaintea oamenilor în tot timpul vieții Sale?
„Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i‑L descopere.” (Matei 11:27).
„Isus a luat din nou cuvântul și le‑a zis: ‚Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai.’” (Ioan 5:19).
3. Cum a reușit El să rămână neclintit în fața tuturor încercărilor?
„El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să‑L izbăvească de la moarte, și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le‑a suferit. Și după ce a fost făcut desăvârșit, S‑a făcut pentru toți cei ce‑L ascultă, urzitorul unei mântuiri veșnice.” (Evrei 5:7–9).
4. Ce urmăreau marii preoți, fariseii și cărturarii datorită faptului că viața și învățăturile Lui Isus erau o permanentă mustrare la adresa lor?
„Isus învăța în toate zilele pe norod în Templu. Și preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului căutau să‑L omoare.” (Luca 19:47).
5. Care au fost împrejurările prinderii lui Isus?
„Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S‑a rugat, zicând: ‚Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu’ … S‑a depărtat a doua oară și S‑a rugat zicând: ‚Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să‑l beau, facă-se voia Ta!… Apoi a venit la ucenici și le‑a zis: ‚Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul…’ (Matei 26:39–46).
„Iuda, deci, a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimiși de preoții cei mai de seamă și de Farisei și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. Isus, care știa tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei și le‑a zis: ‚Pe cine căutați?’ Ei I‑au răspuns: ‚Pe Isus din Nazaret!’ Isus le‑a zis: ‚Eu sunt!’ Iuda, vânzătorul, era și el cu ei. Când le‑a zis Isus ‚Eu sunt’ ei s‑au dat înapoi și au căzut jos la pământ. El i‑a întrebat din nou: ‚Pe cine căutați?’ ‚Pe Isus din Nazaret’ I‑au zis ei. Isus a răspuns: ‚V‑am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.’” (Ioan 18:3–8).
„Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i‑a tăiat urechea. Atunci Isus i‑a zis: ‚Pune-ți sabia la locul ei; căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n‑aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple? În clipa aceea Isus a zis gloatelor: ‚Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu și n‑ați pus mâna pe Mine. Dar toate aceste lucruri s‑au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci.’” (Matei 26:51–56).
Este vrednic de remarcat faptul că Isus n‑a fost o victimă a împrejurărilor la arestarea și răstignirea Lui, ci, deși ar fi putut cu ușurință să Se elibereze oricând din complotul oamenilor, având puterea și resursele necesare pentru aceasta, a ales totuși de bunăvoie să ducă până la capăt planul de mântuire, suferind întreaga pedeapsă în locul păcătosului, așa încât acesta să poată afla iertare și mântuire.
6. Ce constatare au fost nevoiți să facă Irod și Pilat, în urma anchetării lui Isus?
„Pilat a strâns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod, și le‑a zis: ‚Mi-ați adus înainte pe omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce l‑am cercetat cu deamănuntul înaintea voastră, nu l‑am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care‑l pârâți. Nici Irod nu i‑a găsit nici o vină, căci ni l‑a trimis înapoi; și iată că omul acesta n‑a făcut nimic vrednic de moarte.” (Luca 23:13–15).
„Când a văzut Pilat că n‑ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și‑a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: ‚Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!’” (Matei 27:24).
7. Ce le spusese Isus ucenicilor Săi înainte ca aceste lucruri să aibă loc? De unde știm că Și‑a dat viața de bunăvoie?
„Iată că ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și‑L vor da în mâinile Neamurilor, ca să‑L batjocorească, să‑L bată și să‑L răstignească; dar a treia zi va învia.” (Matei 20:18,19).
„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. …așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl, și cum cunosc Eu pe Tatăl; și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele. Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s‑o iau. Nimeni nu Mi‑o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s‑o dau, și am putere s‑o iau iarăși: aceasta este porunca, pe care am primit‑o de la Tatăl Meu.” (Ioan 10:11,15,17,18).
8. Cum s‑au împlinit literal toate aceste lucruri anticipate de Hristos?
„Atunci Pilat le‑a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să‑L bată cu nuiele, L‑a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. L‑au dezbrăcat de hainele Lui și L‑au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I‑au pus‑o pe cap și I‑au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El și ziceau: ‚Plecăciune, Împăratul Iudeilor!’ Și scuipau asupra Lui și luau trestia și‑L băteau în cap. După ce și-au bătut astfel joc de El, L‑au dezbrăcat de haina stacojie, L‑au îmbrăcat cu hainele Lui și L‑au dus să‑L răstignească… Împreună cu El au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui. Trecătorii își băteau joc de El… Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii își băteau și ei joc de El… Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El, Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură.” (Matei 27:26–44).
„De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s‑a făcut întuneric peste toată țara. Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ‚Eli, Eli, Lama Sabactani?’ adică: ‚Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai părăsit?”… Isus a strigat iarăși cu glas tare, și Și‑a dat duhul.” (Matei 27:45–50).
9. Ce evenimente au însoțit moartea Domnului Isus și ce au putut constata cei care au fost martorii acelor scene?
„Și îndată perdeaua dinăuntrul Templului s‑a rupt în două, de sus până jos, pământul s‑a cutremurat, stâncile s‑au despicat, mormintele s‑au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră, au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s‑au arătat multora. Sutașul și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate s‑au înfricoșat foarte tare și au zis: ‚Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!’ ” (Matei 27:51–54).
10. De ce a suferit Isus această moarte cumplită?
„…fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la capăt.” (Ioan 13:1 ultima parte).
„Totuși El suferințele noastre le‑a purtat și durerile noastre le‑a luat asupra Lui și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit și asuprit, n‑a deschis gura deloc, ca un miel pe care‑l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n‑a deschis gura. El a fost luat prin apăsare și judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?” (Isaia 53:4–8).
„Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe toți aceia, care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor.” (Evrei 2:14,15).
