Cursul 10 — Misiunea lui Hristos pe pământ partea a I-a

1. Cine era per­so­na­jul cen­tral al tutu­ror căr­ți­lor legii și pro­fe­ți­lor din Vechiul Testament?

„Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: ‚Noi am găsit pe Acela, des­pre care a scris Moise în Lege și pro­o­ro­cii; pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.’” (Ioan 1:45).
„Cercetați Scripturile, pen­tru că soco­tiți că în ele aveți via­ță veș­ni­că, dar toc­mai ele măr­tu­ri­sesc des­pre Mine.” (Ioan 5:39).
„Și a înce­put de la Moise și de la toți pro­o­ro­cii și le-a tâl­cu­it în toa­te Scripturile ce era cu pri­vi­re la El.” (Luca 24:27).
Toți pro­o­ro­cii măr­tu­ri­sesc des­pre El, că ori­ci­ne cre­de în El capă­tă prin nume­le Lui ier­ta­rea păca­te­lor.” (Faptele Apostolilor 10:43).

2. Cum a fost anun­ța­tă veni­rea Domnului Isus în lumea noas­tră?

„… înge­rul Gavril a fost tri­mis de Dumnezeu într-o ceta­te din Galilea, numi­tă Nazaret, la o fecioa­ră logo­di­tă cu un băr­bat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioa­rei era Maria. Îngerul a intrat la ea și a zis: ‚Plecăciune ție, căre­ia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, bine­cu­vân­ta­tă ești tu între femei!’ Tulburată foar­te mult de cuvin­te­le aces­tea, Maria se între­ba sin­gu­ră ce putea să însem­ne­ze ura­rea aceas­ta. Îngerul i-a zis: ‚Nu te teme, Marie; căci ai căpă­tat îndu­ra­re îna­in­tea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâ­nea însăr­ci­na­tă și vei naș­te un fiu, căru­ia îi vei pune nume­le Isus. El va fi mare și va fi che­mat Fiul Celui Prea Înalt; și Domnul Dumnezeu îi va da sca­u­nul de domnie al tată­lui Său David. Va împă­răți pes­te casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfâr­șit.’ Maria a zis înge­ru­lui: ‚Cum se va face lucrul aces­ta, fiind­că eu nu știu de băr­bat?’ Îngerul i-a răs­puns: ‚Duhul Sfânt Se va pogo­rî pes­te tine și pute­rea Celui Prea Înalt te va umbri. De ace­ea Sfântul care Se va naș­te din tine, va fi che­mat Fiul lui Dumnezeu.’… Maria a zis: ‚Iată, roa­ba Domnului; facă-mi-se după cuvin­te­le tale!’ Și înge­rul a ple­cat de la ea.” (Luca 1:26–38).
„… Maria, mama Lui, era logo­di­tă cu Iosif; și îna­in­te ca să locu­ias­că ei împre­u­nă, ea s-a aflat însăr­ci­na­tă de la Duhul Sfânt. Iosif, băr­ba­tul ei, era un om nepri­hă­nit și nu voia s-o facă de ruși­ne îna­in­tea lumii; de ace­ea și-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când se gân­dea el la aces­te lucruri, i s-a ară­tat în vis un înger al Domnului și i-a zis: ‚Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevas­tă-ta, căci ce s-a zămi­slit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naș­te un Fiu și-I vei pune nume­le Isus, pen­tru că El va mân­tui pe popo­rul Lui de păca­te­le sale.’ Toate aces­te lucruri s-au întâm­plat ca să se împli­neas­că ce ves­ti­se Domnul prin pro­ro­cul, care zice: ‚Iată, fecioa­ra va fi însăr­ci­na­tă, va naș­te un fiu, și-I vor pune nume­le Emanuel, care tăl­mă­cit înseam­nă: „Dumnezeu este cu noi’. ” (Matei 1:18–23).

3. Cum s-a împli­nit aceas­tă ves­ti­re?

„Iosif s-a suit și el din Galilea, din ceta­tea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în ceta­tea lui David, numi­tă Betleem, — pen­tru că era din casa și din semin­ția lui David — să se înscrie împre­u­nă cu Maria, logod­ni­ca lui, care era însăr­ci­na­tă. Pe când erau ei aco­lo, s-a împli­nit vre­mea când tre­bu­ia să nas­că Maria. Și a năs­cut pe Fiul ei cel întâi năs­cut, L-a înfă­șat în scu­te­ce și L-a cul­cat într-o iesle, pen­tru că în casa de popo­si­re nu era loc pen­tru ei.” (Luca 2:4–7).
„În ținu­tul ace­la erau niș­te păs­tori care stă­teau afa­ră în câmp și făceau de stra­jă noap­tea împre­ju­rul tur­mei lor. Și iată că un înger al Domnului s-a înfă­ți­șat îna­in­tea lor și sla­va Domnului a stră­lu­cit împre­ju­rul lor. Ei s-au înfri­co­șat foar­te tare. Dar înge­rul le-a zis: ‚Nu vă temeți; căci vă aduc o ves­te bună, care va fi o mare bucu­rie pen­tru tot noro­dul: astăzi în ceta­tea lui David vi s-a năs­cut un Mântuitor care este Hristos, Domnul. Iată sem­nul după care-L veți cunoaș­te: veți găsi un prunc înfă­șat în scu­te­ce și cul­cat într-o iesle.’ Și deo­da­tă, împre­u­nă cu înge­rul s-a unit o mul­ți­me de oas­te cereas­că, lău­dând pe Dumnezeu și zicând: ‚Slavă lui Dumnezeu în locu­ri­le prea îna­l­te și pace pe pământ între oame­nii plă­cuți Lui.’” (Luca 2:8–14).

4. Care a fost una din pro­fe­ți­i­le care s-au împli­nit la naș­te­rea lui Hristos? Cine s-a numă­rat prin­tre pri­mii oameni care L-au recu­nos­cut în prun­cul Isus pe Mesia?

„Căci un Copil ni s-a năs­cut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umă­rul Lui; Îl vor numi: ‚Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veș­ni­ci­i­lor, Domn al păcii’. ” (Isaia 9:6).
„Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul aces­ta ducea o via­ță sfân­tă și era cu fri­ca lui Dumnezeu. El aștep­ta mân­gâi­e­rea lui Israel și Duhul Sfânt era pes­te el. Duhul Sfânt îl înști­in­ța­se că nu va muri îna­in­te ca să vadă pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Și, când au adus părin­ții înă­un­tru pe Pruncul Isus, ca să împli­neas­că cu pri­vi­re la El ce porun­cea Legea, Simeon L-a luat în bra­țe, a bine­cu­vân­tat pe Dumnezeu și a zis: ‚Acum, slo­bo­zeș­te în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvân­tul Tău. Căci au văzut ochii mei mân­tu­i­rea Ta, pe care ai pre­gă­tit-o să fie îna­in­tea tutu­ror popoa­re­lor, lumi­na care să lumi­ne­ze nea­mu­ri­le și sla­va popo­ru­lui Tău, Israel.’” (Luca 2:25–32).

5. Ce rapor­tea­ză Biblia des­pre copi­lă­ria Domnului Isus petre­cu­tă în casa părin­teas­că din Nazaret?

„După ce au împli­nit tot ce porun­cea Legea Domnului, Iosif și Maria s-au întors în Galilea, în ceta­tea lor Nazaret. Iar Pruncul creș­tea și se întă­rea; era plin de înțe­lep­ciu­ne și harul lui Dumnezeu era pes­te El.” (Luca 2:39,40).
„Apoi S-a pogorât împre­u­nă cu ei, a venit la Nazaret și le era supus… Și Isus creș­tea în înțe­lep­ciu­ne, în sta­tu­ră și era tot mai plă­cut îna­in­tea lui Dumnezeu și îna­in­tea oame­ni­lor.” (Luca 2:51,52).

6. Ce eve­ni­ment a mar­cat înce­pu­tul misiu­nii publi­ce de învă­ță­tor a Domnului Isus Hristos?

„Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie bote­zat de el. Dar Ioan cău­ta să-L opreas­că. ‚Eu’ zicea el, ‚am tre­bu­in­ță să fiu bote­zat de Tine și Tu vii la mine?’ Drept răs­puns, Isus i-a zis: ‚Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împli­nim tot ce tre­bu­ie împli­nit.’ Atunci Ioan L-a lăsat. De înda­tă ce a fost bote­zat, Isus a ieșit afa­ră din apă. Și în cli­pa ace­ea ceru­ri­le s-au des­chis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorân­du-Se în chip de porum­bel și venind pes­te El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: ‚Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plă­ce­rea.’” (Matei 3:13–17).

7. Cu ce pro­fe­ție mesi­a­ni­că din Vechiul Testament Și-a iden­ti­fi­cat Domnul Isus misiu­nea?

„Duhul Domnului este pes­te Mine, pen­tru că M-a uns să ves­tesc săra­ci­lor Evanghelia; M-a tri­mis să tămă­du­iesc pe cei cu ini­ma zdro­bi­tă, să pro­po­vă­du­iesc robi­lor de răz­boi slo­bo­zi­rea și orbi­lor căpă­ta­rea vede­rii; să dau dru­mul celor apă­sați și să ves­tesc anul de îndu­ra­re al Domnului… Atunci a înce­put să le spu­nă: ‚Astăzi s-au împli­nit cuvin­te­le aces­tea din Scriptură, pe care le-ați auzit.” (Luca 4:18,21).

8. Deși veni­se pen­tru mân­tu­i­rea între­gii ome­niri, căror cla­se a con­fir­mat El că le era în spe­cial des­ti­na­tă misiu­nea Sa?

„Veniți la Mine, toți cei tru­diți și împo­vă­rați, și Eu vă voi da odih­nă.” (Matei 11:28).
„Pentru că Fiul omu­lui a venit să cau­te și să mân­tu­ias­că ce era pier­dut.” (Luca 19:10).
„Isus, când a auzit acest lucru le-a zis: ‚Nu cei sănă­toși au nevo­ie de doc­tor, ci cei bol­navi. Eu am venit să chem la pocă­in­ță nu pe cei nepri­hă­niți, ci pe cei păcă­toși.” (Marcu 2:17).

9. În ce a con­stat cea mai mare par­te din misiu­nea Domnului Isus?

El le ves­tea Cuvântul.” (Marcu 2:2 ulti­ma par­te).
„…cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu pute­re pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, și vin­de­ca pe toți cei ce erau apă­sați de dia­vo­lul; căci Dumnezeu era cu El.” (Faptele Apostolilor 10:38).

10. Cum a des­cris Isus în rezu­mat acti­vi­ta­tea Sa de pe pământ?

„Și drept răs­puns, le-a zis: ‚Duceți-vă de spu­neți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii văd, șchi­o­pii umblă, lepro­șii sunt cură­țiți, sur­zii aud, mor­ții învi­a­ză și săra­ci­lor li se pro­po­vă­du­ieș­te Evanghelia.” (Luca 7:22).

11. De unde știm că Isus a exis­tat ca Fiu al lui Dumnezeu și îna­in­te de naș­te­rea Lui din Maria?

„La înce­put era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la înce­put cu Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup, și a locu­it prin­tre noi, plin de har, și de ade­văr. Și noi am pri­vit sla­va Lui, o sla­vă întoc­mai ca sla­va sin­gu­ru­lui năs­cut din Tatăl.” (Ioan 1:1,2,14).
„Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetă­ți­le de căpe­te­nie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stă­pâni pes­te Israel, și a cărui obâr­șie se suie până în vre­muri stră­vechi, până în zile­le veș­ni­ci­ei.” (Mica 5:2).
„Isus le-a zis: “Adevărat, ade­vă­rat, vă spun că, mai îna­in­te ca să se nas­că Avraam, sunt Eu.” (Ioan 8:58).