Cursul 24 — Căminul celor mântuiţi

1. Cum va fi res­ta­bi­li­tă armo­nia ini­ția­lă din­tre om și Dumnezeu la înche­ie­rea pla­nu­lui de mân­tu­i­re?

„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pen­tru că cerul din­tâi și pămân­tul din­tâi pie­ri­se­ră, și marea nu mai era. Și am văzut cobo­rân­du-se din cer, de la Dumnezeu, ceta­tea sfân­tă, noul Ierusalim, găti­tă ca o mirea­să împo­do­bi­tă pen­tru băr­ba­tul ei. Și am auzit un glas tare, care ieșea din sca­u­nul de domnie, și zicea: ‚Iată cor­tul lui Dumnezeu cu oame­nii! El va locui cu ei și ei vor fi popo­rul Lui și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” (Apocalipsa 21:1–3).

2. Ce schim­bări majo­re vor avea loc în expe­rien­ța copi­i­lor lui Dumnezeu?

El va șter­ge ori­ce lacri­mă din ochii lor. Și moar­tea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tân­gu­i­re, nici țipăt, nici dure­re, pen­tru că lucru­ri­le din­tâi au tre­cut.” (Apocalipsa 21:4).

3. În ce mediu paș­nic vor trăi cei mân­tu­iți?

Atunci lupul va locui împre­u­nă cu mie­lul și par­do­sul se va cul­ca împre­u­nă cu iedul, vițe­lul, pui­ul de leu și vite­le îngră­șa­te, vor fi împre­u­nă, și le va mâna un copi­laș; vaca și ursoai­ca vor paș­te la un loc, și puii lor se vor cul­ca împre­u­nă. Leul va mân­ca paie ca boul, prun­cul de țâță se va juca la gura bor­tei năpâr­cii, și copi­lul înțăr­cat va băga mâna în vizu­i­na basi­li­cu­lui. Nu se va face nici un rău și nici o pagu­bă pe tot mun­te­le Meu cel sfânt; căci pămân­tul va fi plin de cunoș­tin­ța Domnului, ca fun­dul mării de ape­le care-l aco­păr.” (Isaia 11:6–9).
„…căci vechi­le sufe­rin­țe vor fi uita­te, vor fi ascun­se de ochii Mei. Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou, așa că nimeni nu-și va mai adu­ce amin­te de lucru­ri­le tre­cu­te, și nimă­nui nu-i vor mai veni în min­te. Ci vă veți bucu­ra și vă veți veseli, pe vecie, pen­tru cele ce voi face. Căci voi pre­fa­ce Ierusalimul în vese­lie și pe popo­rul lui în bucu­rie. Eu însumi Mă voi veseli asu­pra Ierusalimului, și mă voi bucu­ra de popo­rul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici gla­sul plân­se­te­lor, nici gla­sul țipe­te­lor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puți­ne, nici bătrâni care să nu-și împli­neas­că zile­le… Vor zidi case și le vor locui; vor sădi vii, și le vor mân­ca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locu­ias­că în ele, nu vor sădi vii, pen­tru ca altul să le mănân­ce rodul, căci zile­le popo­ru­lui Meu vor fi ca zile­le copa­ci­lor, și ale­șii Mei se vor bucu­ra de lucrul mâi­ni­lor lor. Nu vor munci degea­ba, și nu vor avea copii ca să-i vadă pie­rind, căci vor alcă­tui o sămân­ță bine­cu­vân­ta­tă de Domnul, și copi­ii lor vor fi împre­u­nă cu ei. Înainte ca să Mă che­me, le voi răs­pun­de; îna­in­te ca să ispră­veas­că vor­ba, îi voi ascul­ta! Lupul și mie­lul vor paș­te împre­u­nă, leul va mân­ca paie ca boul, și șar­pe­le se va hrăni cu țărâ­nă. Nici un rău, nici o vătă­ma­re nu se va face pe tot mun­te­le Meu cel sfânt, zice Domnul.” (Isaia 65:16–25).

4. Cât de mare va fi bucu­ria celor mân­tu­iți, care vor vedea împli­ni­rea spe­ran­țe­lor și aștep­tă­ri­lor lor?

„Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cup­tor! Toți cei tru­fași și toți cei răi, vor fi ca miriș­tea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oști­ri­lor, și nu le va lăsa nici rădă­ci­nă, nici ramu­ră. Dar pen­tru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări soa­re­le nepri­hă­ni­rii și tămă­du­i­rea va fi sub ari­pi­le Lui; veți ieși și veți sări ca vițe­ii din grajd.” (Maleahi 4:2).

5. Unde vor locui cei mân­tu­iți?

„Apoi, unul din cei șap­te îngeri, care țineau cele șap­te poti­re, pli­ne cu cele din urmă șap­te urgii, a venit și a vor­bit cu mine, și mi-a zis: ‚Vino să-ți arăt mirea­sa, nevas­ta Mielului!’ Și m-a dus, în Duhul, pe un mun­te mare și îna­lt. Și mi-a ară­tat ceta­tea sfân­tă, Ierusalimul, care se pogo­ra din cer de la Dumnezeu, având sla­va lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o pia­tră prea scum­pă, ca o pia­tră de ias­pis, stră­vezie ca cris­ta­lul. Era încon­ju­ra­tă cu un zid mare și îna­lt. Avea două­spre­ze­ce porți, și la porți, doi­spre­ze­ce îngeri. Și pe ele erau scri­se niș­te nume: nume­le celor două­spre­ze­ce semin­ții ale fii­lor lui Israel. Spre răsă­rit erau trei porți; spre mia­ză­noap­te, trei porți; spre mia­zăzi trei porți; și spre apus trei porți. Zidul cetă­ții avea două­spre­ze­ce teme­lii, și pe ele erau cele două­spre­ze­ce nume ale celor doi­spre­ze­ce apos­toli ai Mielului… Zidul era zidit de ias­pis, și ceta­tea era de aur curat, ca sti­cla cura­tă. Temeliile zidu­lui cetă­ții erau împo­do­bi­te cu pie­tre scum­pe de tot felul: cea din­tâi teme­lie era de ias­pis; a doua, de safir; a tre­ia de hal­che­don,; a patra de sma­rald, a cin­cea de sar­do­nix; a șasea, de sar­diu; a șap­tea, de hri­so­lit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hri­so­praz; a unspre­ze­cea de iacint; a două­spre­ze­cea, de ame­tist. Cele două­spre­ze­ce porți erau două­spre­ze­ce măr­gă­ri­ta­re. Fiecare poar­tă era din­tr-un sin­gur măr­gă­ri­tar. Ulița cetă­ții era de aur curat, ca sti­cla stră­vezie. În ceta­te n-am văzut nici un tem­plu; pen­tru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are tre­bu­in­ță nici de soa­re, nici de lună, ca s-o lumi­ne­ze; căci o lumi­nea­ză sla­va lui Dumnezeu, și făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumi­na ei, și împă­ra­ții pămân­tu­lui își vor adu­ce sla­va și cin­stea lor în ea. Porțile ei nu se vor închi­de ziua, fiind­că în ea nu va mai fi noap­te. În ea vor adu­ce sla­va și cin­stea Neamurilor. Nimic înti­nat nu va intra în ea, nimeni care tră­ieș­te în spur­căciu­ne și în min­ciu­nă; ci numai cei scriși în car­tea vie­ții Mielului.” (Apocalipsa 21:9–27).
„Și mi-a ară­tat un râu cu apa vie­ții, lim­pe­de ca cris­ta­lul, care ieșea din sca­u­nul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. În mij­lo­cul pie­ții cetă­ții, și pe cele două maluri ale râu­lui, era pomul vie­ții, rodind două­spre­ze­ce feluri de rod, și dând rod în fie­ca­re lună; și frun­ze­le pomu­lui slu­jesc la vin­de­ca­rea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vred­nic de bles­tem aco­lo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frun­ți­le lor. Acolo nu va mai fi noap­te. Și nu vor mai avea tre­bu­in­ță nici de lam­pă, nici de lumi­na soa­re­lui, pen­tru că Domnul Dumnezeu îi va lumi­na. Și vor împă­răți în vecii veci­lor.” (Apocalipsa 22:1–5).

6. Cât de cre­di­bi­le sunt aces­te pro­fe­ții?

„Și înge­rul mi-a zis: ‚Aceste cuvin­te sunt vred­ni­ce de cre­za­re și ade­vă­ra­te. Și Domnul, Dumnezeul duhu­ri­lor pro­o­ro­ci­lor, a tri­mis pe înge­rul Său să ara­te robi­lor Săi lucru­ri­le, care au să se întâm­ple în curând.” (Apocalipsa 22:6).
„Cel ce ședea pe sca­u­nul de domnie a zis: ‚Iată, Eu fac toa­te lucru­ri­le noi.’ Și a adă­u­gat: ‚Scrie, fiind­că aces­te cuvin­te sunt vred­ni­ce de cre­zut și ade­vă­ra­te.’ ” (Apocalipsa 21:5).

7. Cum își vor expri­ma cei mân­tu­iți bucu­ria și recu­noș­tin­ța lor?

Cei izbă­viți de Domnul se vor întoar­ce, și vor mer­ge spre Sion cu cân­te­ce de biru­in­ță. O bucu­rie veș­ni­că le va încu­nu­na capul, vese­lia și bucu­ria îi vor apu­ca, iar dure­rea și geme­te­le vor fugi!” (Isaia 35:10).

8. Câtă vre­me vor trăi sfin­ții în aceas­tă sta­re de feri­ci­re abso­lu­tă?

„Dar sfin­ții Celui Prea Înalt vor pri­mi împă­ră­ția și vor stă­pâni împă­ră­ția în veci, din veș­ni­cie în veș­ni­cie.” (Daniel 7:18).

9. Cum ar tre­bui să ne moti­veze aceas­tă per­spec­ti­vă glo­ri­oa­să la o pre­gă­ti­re seri­oa­să în vede­rea împli­ni­rii în curând a tutu­ror aces­tor făgă­du­in­țe?

Deci, fiind­că toa­te aces­te lucruri au să se stri­ce, ce fel de oameni ar tre­bui să fiți voi, prin­tr-o pur­ta­re sfân­tă și evla­vi­oa­să, aștep­tând și gră­bind veni­rea zilei lui Dumnezeu, în care ceru­ri­le aprin­se vor pieri, și tru­pu­ri­le cerești se vor topi de căl­du­ra focu­lui? Dar noi, după făgă­du­in­ța Lui, aștep­tăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui nepri­hă­ni­rea. De ace­ea, prea iubi­ți­lor, fiind­că aștep­tați aces­te lucruri, siliți-vă să fiți găsiți îna­in­tea Lui fără pri­ha­nă, fără vină și în pace.” (2 Petru 3:11–14).

10. Ce impact ar tre­bui să aibă toa­te aces­te lucruri asu­pra lup­tei noas­tre creș­ti­ne?

„Să nu vă pără­siți, dar, încre­de­rea voas­tră pe care o așteap­tă o mare răs­plăti­re! Căci aveți nevo­ie de răb­da­re, ca, după ce ați împli­nit voia lui Dumnezeu, să puteți căpă­ta ce v-a fost făgă­du­it. „Încă puți­nă, foar­te puți­nă vre­me”, și „Cel ce vine va veni și nu va zăbovi. Și cel nepri­hă­nit va trăi prin cre­din­ță; dar, dacă dă îna­poi, sufle­tul Meu nu găseș­te plă­ce­re în el.” Noi însă nu sun­tem din ace­ia care dau îna­poi ca să se piar­dă, ci din ace­ia care au cre­din­ță pen­tru mân­tu­i­rea sufle­tu­lui.” (Evrei 10:35–39).
„De ace­ea, prea iubi­ții mei frați, fiți tari, neclin­tiți, spo­riți tot­dea­u­na în lucrul Domnului, căci știți că oste­ne­a­la voas­tră în Domnul nu este zadar­ni­că.” (1 Corinteni 15:58).