Cursul 23 — Mileniul

1. În timp ce la veni­rea Domnului Hristos sfin­ții în via­ță, împre­u­nă cu cei ce au învi­at sunt luați la cer, iar păcă­to­șii mor în dis­tru­ge­rea pămân­tu­lui, ce se întâm­plă cu dia­vo­lul și cu înge­rii săi?

„Apoi am văzut pogorân­du-se din cer un înger, care ținea în mână che­ia Adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe bala­ur, pe șar­pe­le cel vechi, care este Diavolul și Satana, și l-a legat pen­tru o mie de ani. L-a arun­cat în Adânc, l-a închis aco­lo, și a pece­tlu­it intra­rea dea­su­pra lui, ca să nu mai înșe­le Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După ace­ea, tre­bu­ie să fie dez­le­gat pen­tru puți­nă vre­me.” (Apocalipsa 20:1–3).

2. Ce se întâm­plă în cer în tim­pul aces­tei mii de ani?

„Și am văzut niș­te sca­u­ne de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat jude­ca­ta. Și am văzut sufle­te­le celor ce li se tăi­a­se capul din pri­ci­na măr­tu­ri­ei lui Isus și din pri­ci­na Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închi­na­se­ră fia­rei și icoa­nei ei, și nu pri­mi­se­ră sem­nul ei pe frun­te și pe mână. Ei au învi­at și au împă­ră­țit cu Hristos o mie de ani.” (Apocalipsa 20:4).

3. Care va fi una din­tre acti­vi­tă­ți­le celor mân­tu­iți în tim­pul miei de ani?

„Nu știți că sfin­ții vor jude­ca lumea? Și dacă lumea va fi jude­ca­tă de voi, sun­teți voi nevred­nici să jude­cați lucruri de foar­te mică însem­nă­ta­te? Nu știți că noi vom jude­ca pe îngeri?” (1 Corinteni 6:2,3 pri­ma par­te).

4. Ce rost are aceas­tă jude­ca­tă, din moment ce ori­cum mân­tu­i­rea a fost deja rea­li­za­tă, pe baza jude­că­ții de cer­ce­ta­re ce s-a des­fă­șu­rat în pre­a­la­bil?

„…așa că vei fi drept în hotă­rârea Ta și fără vină în jude­ca­ta Ta.” (Psalmii 51:4).
„Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit ade­vă­rat și toți oame­nii să fie găsiți min­ci­noși, după cum este scris: ‚Ca să fii găsit nepri­hă­nit în cuvin­te­le Tale, și să ieși biru­i­tor când vei fi jude­cat.’ Dar dacă nele­giu­i­rea noas­tră pune în lumi­nă nepri­hă­ni­rea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cum­va Dumnezeu este nedrept când Își dez­lăn­țu­ieș­te mânia? (Vorbesc în felul oame­ni­lor.) Nicidecum! Pentru că, alt­fel, cum va jude­ca Dumnezeu lumea?” (Romani 3:4–6).

5. Ce vor con­sta­ta cei mân­tu­iți în urma jude­că­ții de o mie de ani, în care se va relua fie­ca­re caz pen­tru ca să nu mai exis­te nici un dubiu asu­pra corec­ti­tu­di­nii jude­că­ții lui Dumnezeu?

„Frica de Domnul este cura­tă și ține pe vecie; jude­că­ți­le Domnului sunt ade­vă­ra­te, toa­te sunt drep­te.” (Psalmii 19:9).
„Și am auzit alta­rul zicând: ‚Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, ade­vă­ra­te și drep­te sunt jude­că­ți­le Tale!” (Apocalipsa 16:7).

6. În ce sta­re va fi pămân­tul în tim­pul celor o mie de ani?

„Mă uit la pământ, și iată că este pus­tiu și gol; mă uit la ceruri, și lumi­na lor a pie­rit! Mă uit la munți, și iată că sunt zgu­du­iți; și toa­te dea­lu­ri­le se cla­ti­nă! Mă uit, și iată că nu este nici un om; și toa­te păsă­ri­le ceru­ri­lor au fugit!” (Ieremia 4:23,24).

7. Ce se va întâm­pla după scur­ge­rea celor o mie de ani?

Ceilalți morți n-au învi­at până nu s-au sfâr­șit cei o mie de ani. Aceasta este întâia învi­e­re. Fericiți și sfinți sunt cei ce au par­te de întâia învi­e­re! Asupra lor a doua moar­te n-are nici o pute­re; ci vor fi pre­oți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împă­răți cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20:8).

8. Ce va face Satan după cei o mie de ani împre­u­nă cu mor­ții necre­din­cioși care au învi­at la sfâr­și­tul ace­lei peri­oa­de?

„Când se vor împlini cei o mie e ani, Satana va fi dez­le­gat și va ieși din tem­ni­ța lui, ca să înșe­le Neamurile, care sunt în cele patru col­țuri ale pămân­tu­lui, pe Gog și pe Magog, ca să-i adu­ne pen­tru răz­boi. Numărul lor va fi ca nisi­pul mării. Și ei s-au suit pe fața pămân­tu­lui și au încon­ju­rat tabă­ra sfin­ți­lor și ceta­tea prea iubi­tă. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mis­tu­it. Și dia­vo­lul, care-i înșe­la, a fost arun­cat în iazul de foc și de pucioa­să unde este fia­ra și pro­o­ro­cul min­ci­nos. Și vor fi mun­ciți zi și noap­te în vecii veci­lor.” (Apocalipsa 20:7–10).

9. Cum va fi admi­nis­tra­tă drep­ta­tea depli­nă a lui Dumnezeu în acea zi când cei nele­giu­iți își vor pri­mi răs­pla­ta? Ce este „iazul de foc”?

„Apoi am văzut un sca­un de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dina­in­tea Lui, și nu s-a mai găsit loc pen­tru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioa­re îna­in­tea sca­u­nu­lui de domnie. Niște cărți au fost des­chi­se. Și a fost des­chi­să o altă car­te, care este car­tea vie­ții. Și mor­ții au fost jude­cați după fap­te­le lor, după cele ce erau scri­se în căr­ți­le ace­lea. Marea a dat îna­poi pe mor­ții care erau în ea; Moartea și Locuința Morților au fost arun­ca­te în iazul de foc. Iazul de foc este moar­tea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în car­tea vie­ții, a fost arun­cat în iazul de foc.” (Apocalipsa 20:11–15).

10. De unde știm că expre­sia de „foc veș­nic” este folo­si­tă doar ca o figu­ră de stil, pen­tru a scoa­te în evi­den­ță rezul­ta­te­le ire­ver­si­bi­le ale ace­lui foc, și nu iad în care focul îi va chi­nui o veș­ni­cie pe cei răi?

„Tot așa, Sodoma și Gomora și cetă­ți­le dim­pre­ju­rul lor, care se dădu­se­ră ca și ele la cur­vie și au poftit după tru­pul altu­ia, ne stau îna­in­te ca o pil­dă, sufe­rind pedeap­sa unui foc veș­nic.” (Iuda 1:7).
„… și a pre­fă­cut în cenu­șă cetă­ți­le Sodoma și Gomora, ca să slu­jeas­că de pil­dă celor ce vor trăi în nele­giu­i­re.” (2 Petru 2:6).
„Căci vina fii­cei popo­ru­lui meu este mai mare decât păca­tul Sodomei, care a fost nimi­ci­tă într-o cli­pă fără să fi pus cine­va mâna pe ea.” (Plângerile lui Ieremia 4:6).
„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cup­tor! Toți cei tru­fași și toți cei răi vor fi ca miriș­tea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oști­ri­lor, și nu le va lăsa nici rădă­ci­nă, nici ramu­ră.” (Maleahi 4:1).