Cursul 19 — Este sufletul omului nemuritor?
1. Care sunt cele trei componente ale ființei umane vii?
„Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin, și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23).
2. Cum se regăsesc aceste componente în procesul formării ființei umane la creațiune?
„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i‑a suflat în nări suflare de viață, și omul s‑a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7).
3. Ce se întâmplă atunci când omul moare?
„…până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l‑a dat.” (Eclesiastul 12:7).
„Dacă nu s‑ar gândi decât la El, dacă și-ar lua înapoi duhul și suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată, și omul s‑ar întoarce în țărână.” (Iov 34:14,15).
4. Există vreo diferență între suflarea omului și aceea a animalelor?
„Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune.” (Eclesiastul 3:19).
5. De unde știm că sufletul este muritor?
„Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot așa și sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuiește, acela va muri… Sufletul care păcătuiește, acela va muri.” (Ezechiel 18:4,20).
6. De unde știm că la moartea omului, sufletul acestuia nu se duce la cer, ci în mormânt?
„…căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților, și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.” (Fapte 2:27).
„Iar tu, du-te, până va veni sfârșitul; tu te vei odihni, și te vei scula iarăși… odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.” (Daniel 12:13).
„Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: ‚Șezi la dreapta Mea’.” (Faptele Apostolilor 2:34).
7. Mai este omul conștient în moarte?
„Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic…” (Eclesiastul 9:5 prima parte).
„Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!” (Eclesiastul 9:10).
8. Ce urmează după moarte?
„Și după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata…” (Evrei 9:27).
9. Care este singurul lucru care rămâne în urma omului și ce legătură are acesta cu procesul judecății?
„Și am auzit un glas din cer, care zicea: ‚Scrie: ferice de acum încolo de morții, care mor în Domnul!’ – ‚Da’, zice Duhul; ‚ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!‘” (Apocalipsa 14:13).
„Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.” (Apocalipsa 20:12).
„Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.” (Apocalipsa 20:13).
10. Ce se va întâmpla după încheierea judecății?
„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într‑o clipă, într‑o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: ‚Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?’ ” (1 Corinteni 15:51–55).
„… ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Și anume, va da viața vecinică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea; și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire.” (Romani 2:5–7).
11. La ce gânduri ar trebui să ne conducă conștiența faptului că viața aceasta este singura noastră șansă de a ne forma un caracter potrivit pentru cer și că după moarte nimic nu mai poate fi schimbat?
„Câtă vreme se zice: ‚Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii’.” (Evrei 3:15).
„Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.” (Evrei 4:1).
„Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare.” (Evrei 4:11).
Dat fiind facptul că viața noastră de pe acest pământ este unica noastră șansă de a ne dezvolta un caracter potrivit pentru cer, ar trebui să înțelegem că teoria unei a doua șanse după moarte (prin pomeni, parastase, purgatoriu, reîncarnare etc.) este o născocire a diavolului, care încearcă să ne determine pe această cale să fim delăsători, neglijenți și să amânăm pregătirea noastră pentru cer pânăcând va fi prea târziu și soarta noastră nu va mai putea fi schimbată.
„Căci El zice: ‚La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.’” (2 Corinteni 6:2).
