Cursul 19 — Este sufletul omului nemuritor?

1. Care sunt cele trei com­po­nen­te ale fiin­ței uma­ne vii?

„Dumnezeul păcii să vă sfin­țeas­că El însuși pe deplin, și duhul vos­tru, sufle­tul vos­tru și tru­pul vos­tru, să fie păzi­te întregi, fără pri­ha­nă la veni­rea Domnului nos­tru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23).

2. Cum se regă­sesc aces­te com­po­nen­te în pro­ce­sul for­mă­rii fiin­ței uma­ne la cre­a­țiu­ne?

„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâ­na pămân­tu­lui, i-a suflat în nări sufla­re de via­ță, și omul s-a făcut ast­fel un suflet viu.” (Geneza 2:7).

3. Ce se întâm­plă atunci când omul moa­re?

„…până nu se întoar­ce țărâ­na în pământ, cum a fost și până nu se întoar­ce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” (Eclesiastul 12:7).
„Dacă nu s-ar gân­di decât la El, dacă și-ar lua îna­poi duhul și sufla­rea, tot ce este car­ne ar pieri deo­da­tă, și omul s-ar întoar­ce în țărâ­nă.” (Iov 34:14,15).

4. Există vreo dife­ren­ță între sufla­rea omu­lui și ace­ea a ani­ma­le­lor?

„Căci soar­ta omu­lui și a dobi­to­cu­lui este ace­eași; ace­eași soar­tă au amân­doi; cum moa­re unul, așa moa­re și celă­lalt, toți au ace­eași sufla­re, și omul nu între­ce cu nimic pe dobi­toc; căci totul este deșer­tă­ciu­ne.” (Eclesiastul 3:19).

5. De unde știm că sufle­tul este muri­tor?

„Iată că toa­te sufle­te­le sunt ale Mele. După cum sufle­tul fiu­lui este al Meu, tot așa și sufle­tul tată­lui este al Meu. Sufletul care păcă­tu­ieș­te, ace­la va muri… Sufletul care păcă­tu­ieș­te, ace­la va muri.” (Ezechiel 18:4,20).

6. De unde știm că la moar­tea omu­lui, sufle­tul aces­tu­ia nu se duce la cer, ci în mor­mânt?

„…căci nu-mi vei lăsa sufle­tul în Locuința mor­ți­lor, și nu vei îngă­dui ca Sfântul Tău să vadă putre­zi­rea.” (Fapte 2:27).
„Iar tu, du-te, până va veni sfâr­și­tul; tu te vei odihni, și te vei scu­la iarăși… oda­tă în par­tea ta de moș­te­ni­re, la sfâr­și­tul zile­lor.” (Daniel 12:13).
„Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el sin­gur zice: Domnul a zis Domnului meu: ‚Șezi la dreap­ta Mea’.” (Faptele Apostolilor 2:34).

7. Mai este omul con­ști­ent în moar­te?

„Cei vii, în ade­văr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic…” (Eclesiastul 9:5 pri­ma par­te).
„Tot ce găseș­te mâna ta să facă, fă cu toa­tă pute­rea ta! Căci în locu­in­ța mor­ți­lor, în care mergi, nu mai este nici lucra­re, nici chi­b­zu­ia­lă, nici ști­in­ță, nici înțe­lep­ciu­ne!” (Eclesiastul 9:10).

8. Ce urmea­ză după moar­te?

„Și după cum oame­ni­lor le este rân­du­it să moa­ră o sin­gu­ră dată, iar după ace­ea vine jude­ca­ta…” (Evrei 9:27).

9. Care este sin­gu­rul lucru care rămâ­ne în urma omu­lui și ce legă­tu­ră are aces­ta cu pro­ce­sul jude­că­ții?

„Și am auzit un glas din cer, care zicea: ‚Scrie: feri­ce de acum înco­lo de mor­ții, care mor în Domnul!’ – ‚Da’, zice Duhul; ‚ei se vor odihni de oste­ne­li­le lor, căci fap­te­le lor îi urmea­ză!‘” (Apocalipsa 14:13).
„Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioa­re îna­in­tea sca­u­nu­lui de domnie. Niște cărți au fost des­chi­se. Și a fost des­chi­să o altă car­te, care este car­tea vie­ții. Și mor­ții au fost jude­cați după fap­te­le lor, după cele ce erau scri­se în căr­ți­le ace­lea.” (Apocalipsa 20:12).
„Marea a dat îna­poi pe mor­ții care erau în ea; Moartea și Locuința mor­ți­lor au dat îna­poi pe mor­ții care erau în ele. Fiecare a fost jude­cat după fap­te­le lui.” (Apocalipsa 20:13).

10. Ce se va întâm­pla după înche­ie­rea jude­că­ții?

„Iată, vă spun o tai­nă: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schim­bați, într-o cli­pă, într-o cli­pe­a­lă din ochi, la cea din urmă trâm­bi­ță. Trâmbița va suna, mor­ții vor învia nesu­puși putre­zi­rii, și noi vom fi schim­bați. Căci tre­bu­ie ca tru­pul aces­ta, supus putre­zi­rii, să se îmbra­ce în nepu­tre­zi­re și tru­pul aces­ta muri­tor să se îmbra­ce în nemu­ri­re. Când tru­pul aces­ta supus putre­zi­rii, se va îmbră­ca în nepu­tre­zi­re și tru­pul aces­ta muri­tor se va îmbră­ca în nemu­ri­re, atunci se va împlini cuvân­tul care este scris: ‚Moartea a fost înghi­ți­tă de biru­in­ță. Unde îți este biru­in­ța, moar­te? Unde îți este bol­dul, moar­te?’ ” (1 Corinteni 15:51–55).
„… ziua mâni­ei și a ară­tă­rii drep­tei jude­căți a lui Dumnezeu, care va răs­plăti fie­că­ru­ia după fap­te­le lui. Și anu­me, va da via­ța veci­ni­că celor ce, prin stă­ru­in­ța în bine, cau­tă sla­va, cin­stea și nemu­ri­rea; și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâl­cea­vă, se împo­tri­vesc ade­vă­ru­lui și ascul­tă de nele­giu­i­re.” (Romani 2:5–7).

11. La ce gân­duri ar tre­bui să ne con­du­că con­ști­en­ța fap­tu­lui că via­ța aceas­ta este sin­gu­ra noas­tră șan­să de a ne for­ma un carac­ter potri­vit pen­tru cer și că după moar­te nimic nu mai poa­te fi schim­bat?

„Câtă vre­me se zice: ‚Astăzi, dacă auziți gla­sul Lui, nu vă împie­triți ini­mi­le, ca în ziua răz­vră­ti­rii’.” (Evrei 3:15).
„Să luăm dar bine sea­ma, ca, atâ­ta vre­me cât rămâ­ne în picioa­re făgă­du­in­ța intră­rii în odih­na Lui, nici unul din voi să nu se pome­neas­că venit prea târ­ziu.” (Evrei 4:1).
„Să ne gră­bim dar să intrăm în odih­na aceas­ta, pen­tru ca nimeni să nu cadă în ace­eași pil­dă de neas­cul­ta­re.” (Evrei 4:11).

Dat fiind facp­tul că via­ța noas­tră de pe acest pământ este uni­ca noas­tră șan­să de a ne dezvol­ta un carac­ter potri­vit pen­tru cer, ar tre­bui să înțe­le­gem că teo­ria unei a doua șanse după moar­te (prin pomeni, paras­ta­se, pur­ga­to­riu, reîn­car­na­re etc.) este o născo­ci­re a dia­vo­lu­lui, care încear­că să ne deter­mi­ne pe aceas­tă cale să fim delă­să­tori, negli­jenți și să amâ­năm pre­gă­ti­rea noas­tră pen­tru cer până­când va fi prea târ­ziu și soar­ta noas­tră nu va mai putea fi schim­ba­tă.

„Căci El zice: ‚La vre­mea potri­vi­tă, te-am ascul­tat, în ziua mân­tu­i­rii, te-am aju­tat. Iată că acum este vre­mea potri­vi­tă; iată că acum este ziua mân­tu­i­rii.’” (2 Corinteni 6:2).