Cursul 21 — Despre bucuria creştinului

1. Ce atmosfe­ră pre­do­mi­na în cer și pe pământ, atunci când a fost cre­at omul?

„…atunci când ste­le­le dimi­ne­ții izbu­c­neau în cân­tări de bucu­rie și când toți fiii lui Dumnezeu sco­teau stri­gă­te de vese­lie.” (Iov 38:7).

2. Cui i s-a dato­rat dis­pa­ri­ția aces­tei stări pe pământ?

„Atunci au auzit gla­sul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gră­di­nă în răcoa­rea zilei: și omul și nevas­ta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu prin­tre pomii din gră­di­nă. Dar Domnul Dumnezeu a che­mat pe om și i-a zis: ‚Unde ești?’ El a răs­puns: ‚Ți-am auzit gla­sul în gră­di­nă și mi-a fost fri­că, pen­tru că eram gol și m-am ascuns’. Și Domnul Dumnezeu a zis: ‚Cine ți-a spus că ești gol? Nu cum­va ai mân­cat din pomul din care îți porunci­sem să nu mănânci?’… Femeii i-a zis: ‚Voi mări foar­te mult sufe­rin­ța și însăr­ci­na­rea ta; cu dure­re vei naș­te copii și dorin­țe­le tale se vor ținea după băr­ba­tul tău, iar el va stă­pâni pes­te tine.’ Omului i-a zis: ‚Fiindcă ai ascul­tat de gla­sul neves­tei tale, și ai mân­cat din pomul des­pre care îți porunci­sem: ‚Să nu mănânci deloc din el,’ bles­te­mat este acum pămân­tul din pri­ci­na ta. Cu mul­tă tru­dă să-ți scoți hra­na din el în toa­te zile­le vie­ții tale; spini și pălă­mi­dă să-ți dea și să mănânci iar­ba de pe câmp. În sudoa­rea feței tale să-ți mănânci pâi­nea, până te vei întoar­ce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărâ­nă ești și în țărâ­nă te vei întoar­ce.’ ” (Geneza 3:8–19).

3. Cum a deve­nit via­ța omu­lui ca urma­re a păcă­tu­i­rii sale?

„Omul năs­cut din feme­ie are via­ța scur­tă, dar pli­nă de neca­zuri. Se naș­te și e tăi­at ca o floa­re; fuge și pie­re ca o umbră.” (Iov 14:1,2).

4. Cum sunt „bucu­ri­i­le” pe care le dobân­desc oame­nii prin păcat?

„Nu știi tu că, de mult de tot, de când a fost așe­zat omul pe pământ, biru­in­ța celor răi a fost scur­tă, și bucu­ria nele­giu­i­tu­lui numai de o cli­pă?” (Iov 20:4,5).
„…ci a vrut mai bine să sufe­re împre­u­nă cu popo­rul lui Dumnezeu decât să se bucu­re de plă­ce­ri­le de o cli­pă ale păca­tu­lui.” (Evrei 11:25).
Vă bucu­rați de lucruri de nimic…” (Amos 6:13).

5. Cum poa­te omul redo­bân­di ade­vă­ra­ta bucu­rie, pe care a pier­dut-o prin păcă­tu­i­re?

Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei acea pace; te vei bucu­ra ast­fel iarăși de feri­ci­re.” (Iov 22:21).
Se roa­gă lui Dumnezeu și Dumnezeu îi este bine­vo­i­tor, îl lasă să-I vadă Fața cu bucu­rie, și-i dă îna­poi nevi­no­vă­ția.” (Iov 33:26).

6. Care este moti­vul prin­ci­pal de bucu­rie în via­ța cre­din­cio­su­lui?

„Da, Domnul a făcut mari lucruri pen­tru noi, și de ace­ea sun­tem plini de bucu­rie.” (Psalmii 126:3).
Când Te voi lău­da, voi fi cu bucu­ria pe buze, cu bucu­ria în sufle­tul pe care mi l-ai izbă­vit.” (Psalmii 71:23).
„…ca să ves­tesc toa­te lau­de­le Tale, în por­ți­le fii­cei Sionului, și să mă bucur de mân­tu­i­rea Ta.” (Psalmii 9:14).
„Eu am încre­de­re în bună­ta­tea Ta, sunt cu ini­ma vese­lă, din pri­ci­na mân­tu­i­rii Tale.” (Psalmii 13:5).

7. Prin ce se deo­se­beș­te aceas­tă bucu­rie în mod fun­damen­tal de cele­lal­te bucu­rii ale lumii?

„…nu se bucu­ră de nele­giu­i­re, ci se bucu­ră de ade­văr.” (1 Corinteni 13:6).
Tu-mi dai mai mul­tă bucu­rie în ini­ma mea, decât au ei când li se înmul­țeș­te rodul grâu­lui și al vinu­lui.” (Psalmii 4:7).
„Să se tot cre­a­dă omul feri­cit în via­ță, să se tot lau­de cu bucu­ri­i­le pe care și le face, căci tot în locu­in­ța părin­ți­lor săi va mer­ge, și nu va mai vedea lumi­na nici­o­da­tă.” (Psalmii 49:18,19).
„Îmi vei ară­ta căra­rea vie­ții; îna­in­tea Feței Tale sunt bucu­rii nespu­se, și desfă­tări veș­ni­ce în dreap­ta Ta.” (Psalmii 16:11).

8. Care este cel mai mare motiv de bucu­rie pe care îl poa­te avea creș­ti­nul?

„Totuși, să nu vă bucu­rați de fap­tul că duhu­ri­le vă sunt supu­se; ci bucu­rați-vă că nume­le voas­tre sunt scri­se în ceruri.” (Luca 10:20).
„Îmi vei ară­ta căra­rea vie­ții; îna­in­tea Feței Tale sunt bucu­rii nespu­se, și desfă­tări veș­ni­ce în dreap­ta Ta.” (Psalmii 16:11).

9. La ce altă bucu­rie doreș­te Dumnezeu să ne facă păr­tași?

„Tot așa, vă spun că este bucu­rie îna­in­tea înge­ri­lor lui Dumnezeu, pen­tru un sin­gur păcă­tos care se pocă­ieș­te.” (Luca 15:10).
„Dar tre­bu­ia să ne vese­lim și să ne bucu­răm, pen­tru că acest fra­te al tău era mort și a învi­at, era pier­dut și a fost găsit.” (Luca 15:32).

10. Cum este nădej­dea reve­ni­rii Domnului Isus un pri­lej de mare bucu­rie pen­tru creș­tin?

„Tot așa și voi: acum sun­teți plini de întris­ta­re; dar Eu vă voi vedea iarăși, ini­ma vi se va bucu­ra, și nimeni nu vă va răpi bucu­ria voas­tră.” (Ioan 16:22).
„…la ară­ta­rea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, cre­deți în El, fără să-L vedeți și vă bucu­rați cu o bucu­rie negră­i­tă și stră­lu­ci­tă, pen­tru că veți dobân­di ca sfâr­șit al cre­din­ței voas­tre, mân­tu­i­rea sufle­te­lor voas­tre.” (1 Petru 1:7–9).

11. Cum dă cre­din­ța în Hristos bucu­rie celor ce o au?

„Deci, fiind­că sun­tem soco­tiți nepri­hă­niți, prin cre­din­ță, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nos­tru Isus Hristos. Lui Îi dato­răm fap­tul că, prin cre­din­ță, am intrat în aceas­tă sta­re de har, în care sun­tem; și ne bucu­răm în nădej­dea sla­vei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucu­răm chiar și în neca­zu­ri­le noas­tre; căci știm că neca­zul adu­ce răb­da­re, răb­da­rea adu­ce biru­in­ță în încer­ca­re, iar biru­in­ța aceas­ta adu­ce nădej­dea. Și nu numai atât, dar ne și bucu­răm în Dumnezeu, prin Domnul nos­tru Isus Hristos, prin care am căpă­tat împă­ca­rea.” (Romani 5:1–4,11).
Dumnezeul nădej­dii să vă umple de toa­tă bucu­ria și pacea, pe care o dă cre­din­ța, pen­tru ca, prin pute­rea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădej­de!” (Romani 15:13).
„Și vă scri­em aces­te lucruri, pen­tru ca bucu­ria voas­tră să fie depli­nă.” (1 Ioan 1:4).
„Cei izbă­viți de Domnul se vor întoar­ce, și vor mer­ge spre Sion cu cân­te­ce de biru­in­ță. O bucu­rie veș­ni­că le va încu­nu­na capul, vese­lia și bucu­ria îi vor apu­ca, iar dure­rea și geme­te­le vor fugi!” (Isaia 35:10).

12. Având în vede­re aceas­tă mare bucu­rie care ne este dis­po­ni­bi­lă, ce îndemn ar tre­bui să urmăm?

Bucurați-vă tot­dea­u­na în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4).
„Bucurați-vă întot­dea­u­na.” (1 Tesaloniceni 5:16).
V-am spus aces­te lucruri, pen­tru ca bucu­ria Mea să rămâ­nă în voi, și bucu­ria voas­tră să fie depli­nă.” (Ioan 15:11).