Cursul 18 — Despre moarte şi înviere
1. De ce mor oamenii?
„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ‚Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit…A luat deci din rodul lui, și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.” (Geneza 2:16,17; 3:6).
„Fiindcă plata păcatului este moartea.” (Romani 6:23 prima parte).
„În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești, și în țărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19).
„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…” (Romani 5:12). Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea.
2. Cu ce se aseamănă omul, datorită caracterului trecător al vieții sale?
„Omul! Zilele lui sunt ca iarba și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care‑l cuprindea, n‑o mai cunoaște.” (Psalmii 103:15,16).
„Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri. Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.” (Iov 14:1,2).
„Căci orice făptură este ca iarba, și toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea cade jos…” (1 Petru 1:24).
3. În ciuda acestei realități, ce gând continuă să preocupe neamul omenesc, de la primii noștri părinți și până astăzi și care este proveniența acestuia?
„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei…” (Eclesiastul 3:11).
4. La ce fel de întrebări a dat naștere acest gând pus de Dumnezeu în om?
„Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea, care să poată să-și scape sufletul din locuința morților?” (Psalmii 89:48).
„Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduința inimii lui, cu care se trudește sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, și truda lui nu este decât necaz; nici măcar noaptea n‑are odihnă inima lui…” (Eclesiastul 2:22,23).
„…moartea, iată nădejdea lor!” (Iov 11:20).
„Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.” (Psalmii 39:7).
5. Cum a răspuns Dumnezeu în mod pozitiv acestor întrebări?
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16).
„Căci Eu știu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.” (Ieremia 29:11).
6. Cum este Hristos în măsură să rezolve această problemă existențială a omului?
„În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” (Ioan 1:4).
„Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El, să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6:40).
„Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezând, să aveți viața în Numele Lui.” (Ioan 20:31).
„Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne‑a dat viața veșnică, și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viața, cine n‑are pe Fiul lui Dumnezeu, n‑are viața.” (Ioan 5:11,12).
„Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” (Ioan 10:28).
„Isus i‑a zis: ‚Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va tri. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?’” (Ioan 11:25,26).
7. Ce reprezintă moartea pentru aceia care L‑au primit pe Hristos ca Mântuitor personal? Ce ne spune Scriptura despre starea celor morți?
„Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic…” (Eclesiastul 9:5).
„După aceste vorbe, le‑a zis: ‚Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să‑l trezesc din somn’.” (Ioan 11:11).
8. Cum declară Biblia că teoria orientală a reîncarnării după moarte este falsă, și ce ne spune ea că urmează în realitate după moarte?
„Și după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata…” (Evrei 9:27).
9. Care sunt câteva din criteriile după care oamenii vor fi evaluați la această judecată a lui Dumnezeu?
„Și am auzit un glas din cer, care zicea: ‚Scrie: ferice de acum încolo de morții, care mor în Domnul!” – ‚Da’, zice Duhul; ‚ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează’!” (Apocalipsa 14:13).
„Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.” (Romani 8:11).
„Atunci împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‚Veniți, binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v‑a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi‑a fost sete și mi-ați dat de băut; am fost străin și M‑ați primit; am fost gol și M‑ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.’ Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‚Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit? Sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, împăratul le va zice: ‚Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut’.” (Matei 25:34–40).
10. Când și cum va avea loc învierea celor drepți?
„… într‑o clipă, într‑o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: ‚Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?’” (1 Corinteni 15:52–55).
„Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei care au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n‑au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua‑o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4:13–18).
11. Ce înțeleg credincioșii despre moarte și cum privesc ei acest eveniment, spre deosebire de cei necredincioși?
„La moartea celui rău, îi piere nădejdea…” (Proverbele 11:7).
„… dar cel neprihănit chiar și la moarte trage nădejde.” (Proverbele 14:32).
„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El.” (Psalmii 116:15).
„Iar tu, du-te, până va veni sfârșitul; tu te vei odihni, și te vei scula iarăși… odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.” (Daniel 12:13).
„Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.” (Romani 14:8).
