Cursul 20 — O viaţă câştigată
1. Cum încearcă mulți oameni să „profite de viață”, datorită faptului că înțeleg caracterul ei trecător?
„Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile și toate bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: ‚Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!” (Luca 12:18,19).
„Dacă nu înviază morții, atunci ‘să mâncăm, să bem căci mâine vom muri!’” (1 Corinteni 15:32 u.p.).
„Dumnezeul lor este pântecele și slava lor este în rușinea lor” (Filipeni 3:19).
„…fericirea lor este să trăiască în plăceri.” (2 Petru 2:13).
„Vă bucurați de lucruri de nimic” (Amos 6:13).
2. Cum este experiența regelui Solomon relevantă în acest sens?
„Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumpărat robi și roabe și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și turme de oi, mai mult decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint și aur, și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor: o mulțime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toți cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înțelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, ci am lăsat‑o să se bucure de toată truda mea, și aceasta mi‑a fost partea din toată osteneala mea.” (Eclesiastul 2:4–10).
3. De ce nu pot asemenea încercări să dea împlinire vieții?
„Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la țări întregi. Dar omul pus în cinste nu dăinuiește, ci este ca dobitoacele ce se taie. Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. Sunt duși ca o turmă în locuința morților, îi paște moartea….li se duce frumusețea și locuința morților le este locașul lor… Să se tot creadă omul fericit în viață, să se tot laude cu bucuriile pe care și le face, căci tot în locuința părinților săi va merge…” (Psalmii 49:11–14, 18,19).
„Apoi, când m‑am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt, și că nu este nimic trainic sub soare… Atunci am urât viața, căci nu mi‑a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt… Am ajuns până acolo că m‑a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut‑o sub soare.” (Eclesiastul 2:11,17,20).
4. Ce spune Domnul Isus despre șansele de reușită ale celor care vor să „câștige viața” trăind în mod egoist pentru sine, fără Hristos?
„Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei, o va mântui. Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8:35,36).
5. Ce fac în realitate acei care încearcă să „câștige viața” fără Hristos?
„Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, și cine nu strânge cu Mine, risipește.” (Matei 12:30).
6. Ce constatare face Dumnezeu cu privire la acei care încearcă să afle împlinirea în viață prin metode proprii și ce apel le adresează El în acest sens?
„Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M‑au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate care nu țin apă.” (Ieremia 2:13).
„De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar și veți mânca ce este bun și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luați aminte și veniți la Mine, ascultați și sufletul vostru va trăi…” (Isaia 55:2,3).
7. Cum descrie Domnul Isus împlinirea durabilă pe care o află toți aceia care Îl primesc în viețile lor? Cum este El în măsură să satisfacă foamea și setea sufletului?
„Adevărat, adevărat vă spun, că… Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă lumii viața… Isus le‑a zis: ‘Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.’ ” (Ioan 6:32,33,35).
„Isus i‑a răspuns: ‚Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i‑o voi da Eu, în veac nu‑i va fi sete; ba încă apa, pe care i‑o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.’” (Ioan 4:13,14).
„Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11:28–30).
8. Cum este sacrificiul indispensabil legat de urmarea lui Hristos?
„Apoi a zis tuturor: ‚Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.’” (Luca 9:23).
9. Ce ar trebui să știm despre sacrificiile pe care le presupune viața de credință?
„Domnul… nu lipsește de nici un bine pe cei ce duc o viață fără prihană.” (Psalmii 84:11).
„Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică.” (Marcu 10:29,30).
10. Ce face Dumnezeu în viața adevăraților credincioși, și care este minunata experiență de care vor putea avea ei parte?
„Căci în El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; așa că nu duceți lipsă de nici un fel de dar, în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 1:5–7).
„Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har, în care suntem; și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruința în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne‑a fost dat.” (Romani 5:1–5).
„Mă bucur în Domnul și sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu; căci m‑a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m‑a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească și ca o mireasă, împodobită cu sculele ei.” (Isaia 61:10).
„Ferice de oricine se teme de Domnul, și umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine.” (Psalmii 128:1,2).
„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: ‚El este locul meu de scăpare, și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!’ Da, El te scapă de lațul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui și te va ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii și vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: ‚Domnul este locul meu de adăpost!’ și faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; și ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră. Vei păși peste lei și peste năpârci și vei călca peste pui de lei și peste șerpi. ‚Fiindcă Mă iubește’ – zice Domnul – ‚de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și‑l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viață lungă și‑i voi arăta mântuirea Mea’.” (Psalmii 91:1–16).
„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău… De aceea, pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine.” (Isaia 43:1–5).
