Cursul 20 — O viaţă câştigată

1. Cum încear­că mulți oameni să „pro­fi­te de via­ță”, dato­ri­tă fap­tu­lui că înțe­leg carac­te­rul ei tre­că­tor?

„Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi stri­ca grâ­na­re­le și voi zidi alte­le mai mari; aco­lo voi strân­ge toa­te rodu­ri­le și toa­te bună­tă­ți­le mele; și voi zice sufle­tu­lui meu: ‚Suflete, ai mul­te bună­tăți strân­se pen­tru mulți ani; odih­neș­te-te, mănân­că, bea și vese­leș­te-te!” (Luca 12:18,19).
„Dacă nu învi­a­ză mor­ții, atunci ‘să mân­căm, să bem căci mâi­ne vom muri!’” (1 Corinteni 15:32 u.p.).
Dumnezeul lor este pân­te­ce­le și sla­va lor este în ruși­nea lor” (Filipeni 3:19).
„…feri­ci­rea lor este să tră­i­as­că în plă­ceri.” (2 Petru 2:13).
Vă bucu­rați de lucruri de nimic” (Amos 6:13).

2. Cum este expe­rien­ța rege­lui Solomon rele­van­tă în acest sens?

„Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut gră­dini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi rodi­tori. Mi-am făcut iazuri, ca să ud dum­bra­va unde cresc copa­cii. Am cum­pă­rat robi și roa­be și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și tur­me de oi, mai mult decât toți cei ce fuse­se­ră îna­in­te de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint și aur, și bogă­ții ca de împă­rați și țări. Mi-am adus cân­tă­reți și cân­tă­re­țe și desfă­ta­rea fii­lor oame­ni­lor: o mul­ți­me de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toți cei ce erau îna­in­tea mea în Ierusalim. Mi-am păs­trat chiar înțe­lep­ciu­nea. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit ini­ma de la nici o vese­lie, ci am lăsat-o să se bucu­re de toa­tă tru­da mea, și aceas­ta mi-a fost par­tea din toa­tă oste­ne­a­la mea.” (Eclesiastul 2:4–10).

3. De ce nu pot ase­me­nea încer­cări să dea împli­ni­re vie­ții?

Ei își închi­pu­ie că veș­ni­ce le vor fi case­le, că locu­in­țe­le lor vor dăi­nui din veac în veac, ei, care dau nume­le lor la țări întregi. Dar omul pus în cin­ste nu dăi­nu­ieș­te, ci este ca dobi­toa­ce­le ce se taie. Iată ce soar­tă au ei, cei plini de atâ­ta încre­de­re, pre­cum și cei ce îi urmea­ză, căro­ra le plac cuvin­te­le lor. Sunt duși ca o tur­mă în locu­in­ța mor­ți­lor, îi paș­te moartea….li se duce fru­mu­se­țea și locu­in­ța mor­ți­lor le este loca­șul lor… Să se tot cre­a­dă omul feri­cit în via­ță, să se tot lau­de cu bucu­ri­i­le pe care și le face, căci tot în locu­in­ța părin­ți­lor săi va mer­ge…” (Psalmii 49:11–14, 18,19).
Apoi, când m-am uitat cu băga­re de sea­mă la toa­te lucră­ri­le pe care le făcu­sem cu mâi­ni­le mele și la tru­da cu care le făcu­sem, am văzut că în toa­te este numai deșer­tă­ciu­ne și goa­nă după vânt, și că nu este nimic trai­nic sub soa­re… Atunci am urât via­ța, căci nu mi-a plă­cut ce se face sub soa­re: totul este deșer­tă­ciu­ne și goa­nă după vânt… Am ajuns până aco­lo că m-a apu­cat o mare dez­nă­dej­de de toa­tă mun­ca pe care am făcut-o sub soa­re.” (Eclesiastul 2:11,17,20).

4. Ce spu­ne Domnul Isus des­pre șanse­le de reu­și­tă ale celor care vor să „câști­ge via­ța” tră­ind în mod ego­ist pen­tru sine, fără Hristos?

Căci ori­ci­ne va vrea să-și sca­pe via­ța o va pier­de, dar ori­ci­ne își va pier­de via­ța din pri­ci­na Mea și din pri­ci­na Evangheliei, o va mân­tui. Și ce folo­seș­te unui om să câști­ge toa­tă lumea, dacă își pier­de sufle­tul? Sau ce va da un om în schimb pen­tru sufle­tul său?” (Marcu 8:35,36).

5. Ce fac în rea­li­ta­te acei care încear­că să „câști­ge via­ța” fără Hristos?

„Cine nu este cu Mine, este împo­tri­va Mea, și cine nu strân­ge cu Mine, risi­peș­te.” (Matei 12:30).

6. Ce con­sta­ta­re face Dumnezeu cu pri­vi­re la acei care încear­că să afle împli­ni­rea în via­ță prin meto­de pro­prii și ce apel le adre­sea­ză El în acest sens?

„Căci popo­rul Meu a săvâr­șit un îndo­it păcat: M-au pără­sit pe Mine, Izvorul ape­lor vii și și-au săpat puțuri, puțuri cră­pa­te care nu țin apă.” (Ieremia 2:13).
De ce cân­tă­riți argint pen­tru un lucru care nu hră­neș­te? De ce vă dați câști­gul mun­cii pen­tru ceva care nu satu­ră? Ascultați-Mă dar și veți mân­ca ce este bun și sufle­tul vos­tru se va desfă­ta cu buca­te gus­to­a­se. Luați amin­te și veniți la Mine, ascul­tați și sufle­tul vos­tru va trăi…” (Isaia 55:2,3).

7. Cum des­crie Domnul Isus împli­ni­rea dura­bi­lă pe care o află toți ace­ia care Îl pri­mesc în vie­ți­le lor? Cum este El în măsu­ră să satis­fa­că foa­mea și setea sufle­tu­lui?

„Adevărat, ade­vă­rat vă spun, că… Tatăl Meu vă dă ade­vă­ra­ta pâi­ne din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este ace­ea care se pogoa­ră din cer și dă lumii via­ța… Isus le-a zis: ‘Eu sunt Pâinea vie­ții. Cine vine la Mine, nu va flămânzi nici­o­da­tă; și cine cre­de în Mine, nu va înse­ta nici­o­da­tă.’ ” (Ioan 6:32,33,35).
„Isus i-a răs­puns: ‚Oricui bea din apa aceas­ta, îi va fi iarăși sete. Dar ori­cui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va pre­fa­ce în el într-un izvor de apă, care va țâș­ni în via­ța veș­ni­că.’” (Ioan 4:13,14).
„Veniți la Mine toți cei tru­diți și împo­vă­rați, și Eu vă voi da odih­nă. Luați jugul Meu asu­pra voas­tră și învă­țați de la Mine, căci Eu sunt blând și sme­rit cu ini­ma; și veți găsi odih­nă pen­tru sufle­te­le voas­tre. Căci jugul Meu este bun și sar­ci­na Mea este ușoa­ră.” (Matei 11:28–30).

8. Cum este sacri­fi­ci­ul indis­pen­sa­bil legat de urma­rea lui Hristos?

„Apoi a zis tutu­ror: ‚Dacă voieș­te cine­va să vină după Mine, să se lepe­de de sine, să-și ia cru­cea în fie­ca­re zi, și să Mă urmeze.’” (Luca 9:23).

9. Ce ar tre­bui să știm des­pre sacri­fi­ci­i­le pe care le pre­su­pu­ne via­ța de cre­din­ță?

Domnul… nu lip­seș­te de nici un bine pe cei ce duc o via­ță fără pri­ha­nă.” (Psalmii 84:11).
„Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevas­tă, sau copii, sau hol­de pen­tru Mine și pen­tru Evanghelie și să nu pri­meas­că acum, în vea­cul aces­ta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și hol­de, împre­u­nă cu pri­go­niri, iar în vea­cul vii­tor, via­ța veș­ni­că.” (Marcu 10:29,30).

10. Ce face Dumnezeu în via­ța ade­vă­ra­ți­lor cre­din­cioși, și care este minu­na­ta expe­rien­ță de care vor putea avea ei par­te?

Căci în El ați fost îmbo­gă­țiți în toa­te pri­vin­țe­le, cu ori­ce vor­bi­re și cu ori­ce cunoș­tin­ță. În felul aces­ta măr­tu­ria des­pre Hristos a fost bine întă­ri­tă în mij­lo­cul vos­tru; așa că nu duceți lip­să de nici un fel de dar, în aștep­ta­rea ară­tă­rii Domnului nos­tru Isus Hristos.” (1 Corinteni 1:5–7).
„Deci, fiind­că sun­tem soco­tiți nepri­hă­niți prin cre­din­ță, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nos­tru Isus Hristos. Lui Îi dato­răm fap­tul că, prin cre­din­ță, am intrat în aceas­tă sta­re de har, în care sun­tem; și ne bucu­răm în nădej­dea sla­vei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucu­răm chiar și în neca­zu­ri­le noas­tre, căci știm că neca­zul adu­ce răb­da­re, răb­da­rea adu­ce biru­in­ța în încer­ca­re, iar biru­in­ța aceas­ta adu­ce nădej­dea. Însă nădej­dea aceas­ta nu înșa­lă, pen­tru că dra­gos­tea lui Dumnezeu a fost tur­na­tă în ini­mi­le noas­tre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” (Romani 5:1–5).
Mă bucur în Domnul și sufle­tul meu este plin de vese­lie în Dumnezeul meu; căci m-a îmbră­cat cu hai­ne­le mân­tu­i­rii, m-a aco­pe­rit cu man­ta­ua izbă­vi­rii, ca pe un mire împo­do­bit cu o cunu­nă împă­ră­teas­că și ca o mirea­să, împo­do­bi­tă cu scu­le­le ei.” (Isaia 61:10).
Ferice de ori­ci­ne se teme de Domnul, și umblă pe căi­le Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâi­ni­lor tale, ești feri­cit și-ți mer­ge bine.” (Psalmii 128:1,2).
„Cel ce stă sub ocro­ti­rea Celui Prea Înalt și se odih­neș­te la umbra Celui Atotputernic, zice des­pre Domnul: ‚El este locul meu de scă­pa­re, și cetă­țu­ia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!’ Da, El te sca­pă de lațul vână­to­ru­lui, de ciu­mă și de pus­ti­i­ri­le ei. El te va aco­peri cu pene­le Lui și te va ascun­de sub ari­pi­le Lui. Căci scut și pavă­ză este cre­din­cio­șia Lui! Nu tre­bu­ie să te temi nici de groa­za din tim­pul nop­ții, nici de săge­a­ta care zbo­a­ră ziua, nici de ciu­ma care umblă în întu­ne­ric, nici de moli­ma care bân­tu­ie ziua în ami­a­za mare. O mie să cadă ală­tu­ri de tine și zece mii la dreap­ta ta, dar de tine nu se va apro­pia. Doar vei pri­vi cu ochii și vei vedea răs­plăti­rea celor răi. Pentru că zici: ‚Domnul este locul meu de adă­post!’ și faci din Cel Prea Înalt tur­nul tău de scă­pa­re, de ace­ea nici o neno­ro­ci­re nu te va ajun­ge, nici o urgie nu se va apro­pia de cor­tul tău. Căci El va porunci înge­ri­lor Săi să te păzeas­că în toa­te căi­le tale; și ei te vor duce pe mâini ca nu cum­va să-ți lovești picio­rul de vreo pia­tră. Vei păși pes­te lei și pes­te năpârci și vei căl­ca pes­te pui de lei și pes­te șerpi. ‚Fiindcă Mă iubeș­te’ – zice Domnul – ‚de ace­ea îl voi izbă­vi; îl voi ocro­ti, căci cunoaș­te Numele Meu. Când Mă va che­ma îi voi răs­pun­de; voi fi cu el în strâm­to­ra­re, îl voi izbă­vi și-l voi pro­slă­vi. Îl voi sătu­ra cu via­ță lun­gă și-i voi ară­ta mân­tu­i­rea Mea’.” (Psalmii 91:1–16).
„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbă­vesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei tre­ce prin ape, Eu voi fi cu tine și râu­ri­le nu te vor îne­ca; dacă vei mer­ge prin foc, nu te va arde și fla­că­ra nu te va aprin­de. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău… De ace­ea, pen­tru că ai preț în ochii Mei, pen­tru că ești pre­țu­it și te iubesc, dau oameni pen­tru tine și popoa­re pen­tru via­ța ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine.” (Isaia 43:1–5).