Cursul 2 — Biblia este adevărată

1. Care este sur­sa și uti­li­ta­tea Sfintei Scripturi, con­form pro­pri­i­lor sale afir­ma­ții?

„Toată Scriptura este insu­fla­tă de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mus­tre, să îndrep­te, să dea înțe­lep­ciu­ne în nepri­hă­ni­re, pen­tru ca omul lui Dumnezeu să fie desă­vâr­șit și cu totul des­to­i­nic pen­tru ori­ce lucra­re bună.” (2 Timotei 3:16,17).
„Căci nici o pro­ro­cie n‑a fost adu­să prin voia omu­lui; ci oame­nii au vor­bit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1:21).
„Duhul Domnului vor­beș­te prin mine, și cuvân­tul Lui este pe lim­ba mea.” (2 Samuel 23:2).

2. Cu ce scop au fost date omu­lui Sfintele Scripturi?

„Și tot ce a fost scris mai îna­in­te, a fost scris pen­tru învă­ță­tu­ra noas­tră, pen­tru ca, prin răb­da­rea și prin mân­gâi­e­rea pe care o dau scrip­tu­ri­le, să avem nădej­de.” (Romani 15:4 ulti­ma par­te).
„Cuvântul Tău este o can­de­lă pen­tru picioa­re­le mele, și o lumi­nă pe căra­rea mea.” (Psalmii 119:105).

3. Care este fina­li­ta­tea învă­ță­tu­rii con­ți­nu­te în Sfintele Scripturi?

„…Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțe­lep­ciu­nea care duce la mân­tu­i­re, prin cre­din­ța în Hristos Isus.” (2 Timotei 3:15).

4. Care sunt câte­va din­tre ele­men­te­le care dis­ting Biblia din­tre toa­te căr­ți­le lumii, conferindu‑i uni­ci­ta­te abso­lu­tă?

a. Biblia este mai veche decât majo­ri­ta­tea căr­ți­lor ome­ni­rii (unii din­tre cei care au scris‑o au tră­it cu pes­te 3000 de ani în urmă)
b. Deși a fost scri­să cu mul­te sute și chiar mii de ani în urmă, ea este totuși de ace­eași actu­a­li­ta­te și pros­peți­me pen­tru citi­to­rul zile­lor noas­tre.
c. Biblia este cea mai răs­pân­di­tă car­te, fiind „best­se­l­le­rul” de necon­tes­tat al lumii lite­ra­re, fiind tra­du­să în pes­te 1700 de lim­bi și dia­lec­te. Edițiile com­ple­te ale unor cele­bri­tăți ca Shakespeare sau Goethe sunt infim de mici în com­pa­ra­ție cu ea, ca să nu mai vor­bim de ope­re­le ce au apă­rut în anti­chi­ta­te și care mai pre­zin­tă inte­res doar pen­tru arhe­o­logi și isto­rici.
d. Biblia este o car­te vred­ni­că de încre­de­re din punct de vede­re isto­ric – afir­ma­ți­i­le ei, chiar și cele care păreau incre­di­bi­le la un moment dat, fiind con­fir­ma­te ulte­ri­or de des­co­pe­ri­ri­le arhe­o­lo­gi­ce.
e. Biblia a supra­vie­țu­it mira­cu­los prin timp – tex­tul păs­trân­du-se cu cea mai mare acu­ra­te­țe, deși a fost cea mai com­bă­tu­tă car­te a ome­ni­rii, pose­sia ei fiind aspru pedep­si­tă – ade­sea chiar cu moar­tea.
f. Are un carac­ter uni­tar, deși a fost scri­să de pes­te 30 de autori dife­riți, care pro­ve­neau din cele mai diver­se pături soci­a­le, fie­ca­re din­tre ei având ace­eași temă cen­tra­lă – mân­tu­i­rea ome­ni­rii.
g. Această car­te este cel mai bine ates­ta­tă docu­men­tar, incom­pa­ra­bil mai mult decât ori­ce car­te din vre­mea ei.
h. Conținutul ei a trans­for­mat în bine mul­te vieți, cum nici o altă car­te nu a putut face, ceea ce măr­tu­ri­seș­te des­pre carac­te­rul ei divin și des­pre pute­rea ei trans­for­ma­toa­re.
i. Ea con­ți­ne pro­fe­ții ale unor eve­ni­men­te, care s‑au împli­nit lite­ral ulte­ri­or, în decur­sul isto­ri­ei. (suc­ce­siu­nea impe­ri­i­lor mondi­a­le pre­zen­ta­tă în Daniel, cap. 2, pro­fe­ții refe­ri­toa­re la Mesia, la căde­rea Ierusalimului etc.)
j. Afirmații bibli­ce aproa­pe „incre­di­bi­le” la vre­mea când au fost făcu­te, au fost ulte­ri­or con­fir­ma­te de des­co­pe­ri­ri­le ști­in­ței:

Pământul nu are nici un punct de spri­jin, ci plu­teș­te în spa­țiu: „El întin­de mia­ză­noap­tea asu­pra golu­lui și spân­zu­ră pămân­tul pe nimic.” (Iov 26:7).
Pământul este rot­und, având for­mă de glob: „…jucând pe roto­co­lul pămân­tu­lui Său…” (Proverbele 8:31). „El șade dea­su­pra cer­cu­lui pămân­tu­lui și locu­i­to­rii lui sunt ca niș­te lăcus­te îna­in­tea Lui.” (Isaia 40:22).
Într-un timp când „lumea civi­li­za­tă” nu știa nimic des­pre exis­ten­ța Americii, pro­fe­tul lui Dumnezeu spu­nea că pe pla­ne­ta noas­tră pro­por­ția apă-uscat este de 2:1: „Cine a măsu­rat ape­le cu mâna lui? Cine a măsu­rat ceru­ri­le cu pal­ma și a strâns țărâ­na pămân­tu­lui într‑o tre­i­me de măsu­ră?” (Isaia 40:12).

5. Cum este struc­tu­ra­tă Biblia?

Sfânta Scriptură este un tot uni­tar, for­mat din 66 de cărți, împăr­ți­te în două Testamente, după cum urmea­ză:

Vechiul Testament, care cuprin­de 39 de cărți (Luca 24:44, Legea lui Moise, Profeți, Psalmi),

și

Noul Testament, care cuprin­de 27 de cărți

Pentru ușu­ra­rea citi­rii și refe­ri­rii la anu­mi­te pasa­je, fie­ca­re din­tre aces­te cărți este împăr­ți­tă în capi­to­le, iar capi­to­le­le în ver­se­te.

6. Cu cine se iden­ti­fi­că mesa­jul biblic și cine se află în cen­trul aces­tu­ia?

„… cuvân­tul Tău este ade­vă­rul.” (Ioan 17:17).
„Cercetați Scripturile, pen­tru că soco­tiți că în ele aveți via­ța veș­ni­că, dar toc­mai ele măr­tu­ri­sesc des­pre Mine (Ioan 5:39). [Isus Hristos].”

7. Care este vala­bi­li­ta­tea Sfintelor Scripturi?

„…iar­ba se usu­că, floa­rea cade; dar cuvân­tul Dumnezeului nos­tru rămâ­ne în veac.” (Isaia 40:8).
„Cerul și pămân­tul vor tre­ce, dar cuvin­te­le Mele nu vor tre­ce.” (Matei 24:35).

8. Cât de mare este pute­rea și efec­tul Sfintelor Scripturi?

…Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucră­tor, mai tăie­tor decât ori­ce sabie cu două tăi­șuri: pătrun­de până aco­lo că des­par­te sufle­tul și duhul, înche­ie­tu­ri­le și mădu­va, jude­că sim­ți­ri­le și gân­du­ri­le ini­mii. Nici o făp­tu­ră nu este ascun­să de El, ci totul este gol și des­co­pe­rit îna­in­tea ochi­lor Aceluia, cu care avem a face…” (Evrei 4:12,13).

9. Cât de vred­nic de cre­za­re este Cuvântul lui Dumnezeu și cum ar tre­bui să ne rapor­tăm noi la el?

Ce era de la înce­put, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noș­tri, ce am pri­vit și ce am pipă­it cu mâi­ni­le noas­tre, cu pri­vi­re la Cuvântul vie­ții, pen­tru că via­ța a fost ară­ta­tă și noi am văzut‑o și măr­tu­ri­sim des­pre ea și vă ves­tim via­ța veș­ni­că, via­ță care era la Tatăl și care ne‑a fost ară­ta­tă; deci ce am văzut și am auzit, ace­ea vă ves­tim și vouă, ca și voi să aveți păr­tă­șie cu noi. Și păr­tă­șia noas­tră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1 Ioan 1:1–3).
Apostolii au măr­tu­ri­sit cu vie­ți­le lor veri­di­ci­ta­tea celor spu­se de ei.
„Strâng Cuvântul Tău în ini­ma mea, ca să nu păcă­tu­iesc împo­tri­va Ta.” (Ps. 119:11).

10. În ce pro­por­ție este Scriptura inspi­ra­tă?

Toată Scriptura este insu­fla­tă de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mus­tre, să îndrep­te, să dea înțe­lep­ciu­ne în nepri­hă­ni­re, pen­tru ca omul lui Dumnezeu să fie desă­vâr­șit și cu totul des­to­i­nic pen­tru ori­ce lucra­re bună.” (2 Timotei 3:16,17).