Cursul 17 — Marea restaurare
1. De ce este restaurarea chipului lui Dumnezeu în om, prin planul de mântuire, atât de greu de realizat?
„Și judecata stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19).
„Vai de cei ce numesc răul bine, și binele rău, care spun că întunericul este lumină și lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața în loc de amărăciune.” (Isaia 5:20).
2. Cum a fost percepută de către lume vestirea principiilor împărăției lui Dumnezeu?
„Oamenii aceștia care au răscolit (întors cu susul în jos – KJV Bible) lumea au venit și aici.” (Fapte 17:6).
„[omul firesc] nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el sunt o nebunie și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.” (1 Corinteni 2:14).
3. În ce sens era răspândirea principiilor lui Dumnezeu o răsturnare a lumii și ce constituia aceasta de fapt?
„Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit, ‚Dregător de spărturi’, ‚Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit’.” (Isaia 58:12).
4. Ce a făcut țara „cu neputință” de locuit și conviețuirea socială imposibilă?
„Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, căci țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! De aceea mănâncă blestemul țara și sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor…” (Isaia 24:4–6).
5. Care va fi unul dintre evenimentele ce vor însoți revenirea Domnului Hristos?
„Pocăiți-vă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să‑L primească până la vremile așezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi prooroci din vechime.” (Fapte 3:18–21).
6. Care două principii stau la baza acestei restaurări?
„ ‚Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău‘. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‚Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți‘. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii.” (Matei 22:37–40).
7. Cum sunt aceste două principii interdependente, neputând fi împlinite unul fără celălalt?
„Cunoaștem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui.” (1 Ioan 5:2).
„Dacă zice cineva: ‚Eu iubesc pe Dumnezeu’ și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său, pe care‑l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu‑L vede?” (1 Ioan 4:20).
8. De când este în vigoare legea celor zece porunci, care explicitează aceste două principii universale?
„…unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.” (Romani 4:15 u.p.)
„…păcatul este călcarea legii.” (1 Ioan 3:4 – Biblia Carol II).
Înțelegem de aici că legea exista într‑o formă oarecare încă dinainte de apariția păcatului, acesta neputând exista în lipsa unei legi.
9. Care sunt cele zece porunci și cum sunt ele grupate, conform celor două principii fundamentale?
A. IUBIREA FAȚĂ DE DUMNEZEU
I. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te‑a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. (Exodul 20:2,3).
II. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. (Exodul 20:4–6).
„Dar țara lor este plină de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor.” (Isaia 2:8).
„…S‑au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într‑o icoană care seamănă cu omul muritor… De aceea Dumnezeu i‑a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor, așa că își necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s‑au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin!” (Romani 1:22–25).
„Oamenii aceștia își poartă idolii în inimă…” (Ezechiel 14:3).
III. Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. (Exodul 20:7).
IV. Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s‑o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă, închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S‑a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit‑o. (Exodul 20:8–11).
B. IUBIREA FAȚĂ DE APROAPELE
V. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți‑o dă Domnul, Dumnezeul tău. (Exodul 20:12).
VI. Să nu ucizi. (Exodul 20:13).
VII. Să nu preacurvești. (Exodul 20:14).
VIII. Să nu furi. (Exodul 20:15).
IX. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. (Exodul 20:16).
X. Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău. (Exodul 20:17).
10. Care sunt strategiile folosite de diavolul pentru a‑i abate pe oameni de la ascultarea de aceste porunci? Numai cum pot fi oamenii fericiți?
a. „Sămânța căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt, și ajunge neroditor.” (Matei 13:22).
b. „Vrei dar să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zădarnică?” (Iacov 2:20).
c. „…și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v‑am propovăduit‑o; altfel, degeaba ați crezut.” (1 Corinteni 15:2).
„Degeaba Mă cinstesc ei, învățând ca învățături niște porunci omenești.” (Matei 15:9).
„Dacă ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea și nu caută la măreția Domnului.” (Isaia 26:10).
„O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu și fericirea ta ca valurile mării.” (Isaia 48:18).
Vrăjmașul încearcă să‑i facă pe oameni să renunțe la ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, știind că renunțarea la aceasta înseamnă renunțarea la viața veșnică. Cu acest scop el încearcă să‑i împovăreze cu îngrijorări sau cu alergarea după bogății, sau să‑i amăgească a crede că o credință neînsoțită de fapte corespunzătoare ar fi acceptabilă înaintea lui Dumnezeu. O altă amăgire este aceea de a‑i face să creadă că păzirea unor porunci omenești în locul poruncii lui Dumnezeu ar fi considerată ca ascultare. Este de asemenea răspândită eroarea că iertarea lui Dumnezeu îi dă dreptul omului de a păcătui în continuare, motiv pentru care oamenii aleg să trăiască și mai departe în păcat… Totuși Scriptura spune clar că fericirea și pacea este pentru acei care iau aminte la poruncile lui Dumnezeu și își călăuzesc viața după acestea.
