Cursul 13 — Iertarea lui Dumnezeu

1. Cât de cuprin­ză­toa­re a fost jert­fa Domnului Isus pe cru­ce?

„Astfel dar, după cum printr‑o sin­gu­ră gre­șe­a­lă a venit o osân­dă, care a lovit pe toți oame­nii, tot așa, printr‑o sin­gu­ră hotă­râre de ier­ta­re a venit pen­tru toți oame­nii o hotă­râre de nepri­hă­ni­re care dă via­ța.” (Romani 5:18).
„Dar acum s‑a ară­tat o nepri­hă­ni­re, pe care o dă Dumnezeu, fără lege – des­pre ea măr­tu­ri­sesc Legea și pro­o­ro­cii – și anu­me nepri­hă­ni­rea dată de Dumnezeu, care vine prin cre­din­ța în Isus Hristos, pen­tru toți și pes­te toți cei ce cred în El. Nu este nici o deo­se­bi­re. Căci toți au păcă­tu­it și sunt lip­siți de sla­va lui Dumnezeu. Și sunt soco­tiți nepri­hă­niți fără pla­tă, prin harul Său, prin răs­cum­pă­ra­rea care este în Hristos Isus.” (Romani 3:21–24).

2. Care este ofer­ta de ier­ta­re pe care Dumnezeu o face ori­că­rui suflet din aceas­tă lume? Cât de amplă este aceas­ta?

„Să se lase cel rău de calea lui, și omul nele­giu­it să se lase de gân­du­ri­le lui, să se întoar­că la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nos­tru, care nu obo­seș­te ier­tând.” (Isaia 55:7).
„Dacă ai păs­tra, Doamne, adu­ce­ri­le amin­te a nele­giu­i­ri­lor, cine ar putea sta în picioa­re, Doamne? Dar la Tine este ier­ta­re, ca să fii de temut.” (Psalmii 130:3,4).
„Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți, și plin de îndu­ra­re cu toți cei ce Te chea­mă.” (Psalmii 86:5).
„Veniți totuși să ne jude­căm, zice Domnul. De vor fi păca­te­le voas­tre cum e câr­mâ­zul, se vor face albe ca zăpa­da; de vor fi roșii ca pur­pu­ra, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18).
„Domnul este îndu­ră­tor și milos­tiv, înde­lung răb­dă­tor și bogat în bună­ta­te… Nu ne face după păca­te­le noas­tre, nu ne pedep­seș­te după fără­de­le­gi­le noas­tre. Ci cât sunt de sus ceru­ri­le față de pământ, atât de mare este bună­ta­tea Lui pen­tru cei ce se tem de El; cât este de depar­te răsă­ri­tul de apus, atât de mult depăr­tea­ză El fără­de­le­gi­le noas­tre de la noi. Cum se îndu­ră un tată de copi­ii lui, așa Se îndu­ră Domnul de cei ce se tem de El.” (Psalmii 103:8–13).
„Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nele­giu­i­rea și treci cu vede­rea păca­te­le rămă­și­ței moș­te­ni­rii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi pla­ce îndu­ra­rea” El va avea iarăși milă de noi, va căl­ca în picioa­re nele­giu­i­ri­le noas­tre și vei arun­ca în fun­dul mării toa­te păca­te­le lor.” (Mica 7:18,19).

3. Ce tre­bu­ie să se întâm­ple îna­in­te ca cine­va să poa­tă fi ier­tat, scă­pând ast­fel de osân­da la moar­te?

„…dacă ne măr­tu­ri­sim păca­te­le, El este cre­din­cios și drept ca să ne ier­te păca­te­le și să ne cură­țeas­că de ori­ce nele­giu­i­re.” (1 Ioan 1:9).
„Doresc Eu moar­tea păcă­to­su­lui? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degra­bă ca el să se întoar­că de pe căi­le lui și să tră­i­as­că?… Căci Eu nu doresc moar­tea celui ce moa­re, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceți-vă dar la Dumnezeu și veți trăi.” (Ezechiel 18:23,32).

4. Ce altă con­di­ție tre­bu­ie să înde­pli­neas­că omul îna­in­te de a putea fi ier­tat?

„Dacă ier­tați oame­ni­lor gre­șe­li­le lor, și Tatăl vos­tru cel ceresc vă va ier­ta gre­șe­li­le voas­tre. Dar dacă nu ier­tați oame­ni­lor gre­șe­li­le lor, nici Tatăl vos­tru nu vă va ier­ta gre­șe­li­le voas­tre.” (Matei 6:14,15).

5. Ce se întâm­plă atunci când un om este ier­tat?

„Se roa­gă lui Dumnezeu și Dumnezeu îi este bine­vo­i­tor, îl lasă să‑I vadă fața cu bucu­rie, și-i dă îna­poi nevi­no­vă­ția.” (Iov 33:26).

6. Ce res­pon­sa­bi­li­ta­te îi revi­ne celui care a fost ier­tat? Cum dove­deș­te el că apre­cia­ză darul ier­tă­rii?

„Atunci S‑a ridi­cat în sus și când n‑a mai văzut pe nimeni, decât pe feme­ie, Isus i‑a zis: ‚Femeie, unde sunt pârâ­șii tăi? Nimeni nu te‑a osân­dit?’ ‚Nimeni, Doamne’ I‑a răs­puns ea. Și Isus i‑a zis: ‚Nici Eu nu te osân­desc. Du-te și să nu mai păcă­tu­iești.’” (Ioan 8:10,11).
„Iată că te-ai făcut sănă­tos; de acum să nu mai păcă­tu­iești, ca să nu ți se întâm­ple ceva mai rău.” (Ioan 5:14).

7. Ce se întâm­plă dacă, după ce a fost ier­tat, omul con­ti­nuă să repe­te ace­le fap­te de care se făcu­se vino­vat până atunci?

„…Însă dacă cel nepri­hă­nit se aba­te de la nepri­hă­ni­rea lui și săvâr­șeș­te nele­giu­i­rea, dacă se ia după toa­te urâ­ciu­ni­le celui rău, s‑ar putea să tră­i­as­că el oare? Nu, ci toa­tă nepri­hă­ni­rea lui va fi uita­tă, pen­tru că s‑a dat la nele­gu­i­re și la păcat; de ace­ea va muri în ele.” (Ezechiel 18:24).
„…Neprihănirea celui nepri­hă­nit nu‑l va mân­tui în ziua fără­de­le­gii lui și cel rău nu va cădea lovit de rău­ta­tea lui, în ziua când se va întoar­ce de la ea, după cum nici cel nepri­hă­nit nu va putea să tră­i­as­că prin nepri­hă­ni­rea lui în ziua când va săvârși o fără­de­le­ge. Când zic celui nepri­hă­nit că va trăi negreșit – dacă se încre­de în nepri­hă­ni­rea lui și săvâr­șeș­te nele­giu­i­rea, atunci toa­tă nepri­hă­ni­rea lui se va uita și el va muri din pri­ci­na nele­giu­i­rii pe care a săvârșit‑o. Dimpotrivă, când zic celui rău: ‚Vei muri!’ — dacă se întoar­ce de la păca­tul lui și face ce este bine și plă­cut, dacă dă îna­poi zălo­gul, întoar­ce ce a răpit, urmea­ză învă­ță­tu­ri­le care dau via­ța, și nu săvâr­șeș­te nici o nele­giu­i­re, va trăi negreșit, și nu va muri. Toate păca­te­le pe care le‑a săvâr­șit se vor uita; a făcut ce este bine și plă­cut, și va trăi negreșit!’ …Dacă cel nepri­hă­nit se aba­te de la nepri­hă­ni­rea lui și săvâr­șeș­te nele­giu­i­rea, tre­bu­ie să moa­ră din pri­ci­na aceas­ta. Dar dacă cel rău se întoar­ce de la rău­ta­tea lui și face ce este bine și plă­cut, va trăi toc­mai din pri­ci­na aceas­ta!” (Ezechiel 33:12–16,18,19).

8. Ce fac de fapt acei care con­si­de­ră că Dumnezeu îi va mân­tui în timp ce ei refu­ză schim­ba­rea vie­ții și con­ti­nuă să tră­i­as­că în păcat?

„Așa vor­beș­te Domnul oști­ri­lor, Dumnezeul lui Israel: ‚Îndreptați-vă căi­le și fap­te­le și vă voi lăsa să locu­iți în locul aces­ta. Nu vă hră­niți cu nădej­di înșe­lă­toa­re… Căci numai dacă vă veți îndrep­ta căi­le și fap­te­le, dacă veți înfăp­tui drep­ta­tea unii față de alții, dacă nu veți asu­pri pe stră­in, pe orfan și pe vădu­vă, dacă nu veți văr­sa sân­ge nevi­no­vat în locul aces­ta și dacă nu veți mer­ge după alți dum­ne­zei spre neno­ro­ci­rea voas­tră, numai așa vă voi lăsa să locu­iți în locul aces­ta, în țara pe care am dat‑o părin­ți­lor voș­tri din veș­ni­cie în veș­ni­cie. Dar iată că voi vă hră­niți cu nădej­di înșe­lă­toa­re, care nu slu­jesc la nimic. Cum? Furați, uci­deți, pre­a­cur­viți, jurați strâmb, adu­ceți tămâie lui Baal, mer­geți după alți dum­ne­zei, pe care nu‑i cunoaș­teți!… Și apoi veniți să vă înfă­ți­șați îna­in­tea Mea, în Casa aceas­ta pes­te care este che­mat Numele Meu și ziceți: ‚Suntem izbă­viți!’… ca iarăși să faceți toa­te aces­te urâ­ciuni!” (Ieremia 7:3–10).

9. Cine este res­pon­sa­bil pen­tru soar­ta ace­lo­ra care pro­ce­dea­ză ast­fel?

„În zile­le ace­lea nu se va mai zice: ‚Părinții au mân­cat agu­ri­dă și copi­i­lor li s‑au ster­pe­zit din­ții’, ci fie­ca­re va muri pen­tru nele­giu­i­rea lui.” (Ieremia 31:29,30).
Tu sin­gur te pedep­sești cu rău­ta­tea ta și tu sin­gur te lovești cu necre­din­cio­șia ta și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să pără­sești pe Domnul, Dumnezeul tău și să n‑ai nici o fri­că de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oști­ri­lor.” (Ieremia 2:19).

10. Cât de gra­vă poa­te fi con­ti­nu­a­rea inten­țio­na­tă în păcat după ce omul a pri­mit ofer­ta ier­tă­rii?

„Căci, dacă păcă­tu­im cu voia, după ce am pri­mit cunoș­tin­ța ade­vă­ru­lui, nu mai rămâ­ne nici o jert­fă pen­tru păca­te, ci doar o aștep­ta­re înfri­co­șa­tă a jude­că­ții și văpa­ia unui foc care va mis­tui pe cei răz­vră­tiți.” (Evrei 10:26,27).

11. În con­trast cu aceas­ta, care este expe­rien­ța ace­lo­ra care, în urma ier­tă­rii lor, aleg să‑I rămâ­nă cre­din­cioși lui Dumnezeu?

Ferice de cel cu fără­de­le­gea ier­ta­tă și de cel cu păca­tul aco­pe­rit! Ferice de omul căru­ia nu‑i ține în sea­mă Domnul nele­giu­i­rea și în duhul căru­ia nu este vicle­nie! Câtă vre­me am tăcut, mi se topeau oase­le de geme­te­le mele necur­ma­te. Căci zi și noap­te mâna Ta apă­sa asu­pra mea; mi se usca vla­ga cum se usu­că pămân­tul de sece­ta verii. Atunci Ți-am măr­tu­ri­sit păca­tul meu și nu mi-am ascuns fără­de­le­gea. Am zis: ‚Îmi voi măr­tu­ri­si Domnului fără­de­le­gi­le!’ Și Tu ai ier­tat vina păca­tu­lui meu.” (Psalmul 32:1–5).
„Atunci el cân­tă îna­in­tea oame­ni­lor și zice: ‚Am păcă­tu­it, am căl­cat drep­ta­tea și n‑am fost pedep­sit după fap­te­le mele; Dumnezeu mi‑a izbă­vit sufle­tul din groa­pă, și via­ța mea vede lumi­na!’” (Iov 33:27,28).