Cursul 12 — Misiunea lui Hristos pe pământ partea a III-a

1. Unde a fost înmor­mân­tat Domnul Isus și cine s-a ocu­pat de înmor­mân- tarea Lui? Ce măsuri spe­ci­a­le s-au luat pen­tru păzi­rea mor­mân­tu­lui?

„Spre sea­ră a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era și el uce­nic al lui Isus. El s-a dus la Pilat, și a cerut tru­pul lui Isus. Pilat a porun­cit să i-l dea. Iosif a luat tru­pul, l-a înfă­șu­rat într-o pân­ză cura­tă de in și l-a pus într-un mor­mânt nou al lui însuși, pe care-l săpa­se în stân­că. Apoi a pră­vă­lit o pia­tră mare la ușa mor­mân­tu­lui și a ple­cat. Maria Magdalina și cea­lal­tă Marie erau aco­lo și ședeau în fața mor­mân­tu­lui. A doua zi care vine după ziua pre­gă­ti­rii, pre­o­ții cei mai de sea­mă și fari­se­ii s-au dus împre­u­nă la Pilat și i-au zis: ‚Doamne, ne-am adus amin­te că înșe­lă­to­rul ace­la, pe când era încă în via­ță, a zis: ‚După trei zile voi învia.’ Dă porun­că dar ca mor­mân­tul să fie păzit bine până a tre­ia zi, ca nu cum­va să vină uce­ni­cii Lui noap­tea să-I fure tru­pul și să spu­nă noro­du­lui: ‚A învi­at din morți!’ Atunci înșe­lă­ciu­nea aceas­ta din urmă ar fi mai rea decât cea din­tâi.’ Pilat le-a zis: ‚Aveți o stra­jă; duceți-vă de păziți cum puteți.’ Ei au ple­cat și au întă­rit mor­mân­tul, pece­tlu­ind pia­tra și punând stra­jă.’ ” (Matei 27:57–66).

2. Cum s-a împli­nit pro­o­ro­cia refe­ri­toa­re la învi­e­rea lui Hristos?

„De atunci înco­lo, Isus a înce­put să spu­nă uce­ni­ci­lor Săi că El tre­bu­ie să mear­gă la Ierusalim, să păti­meas­că mult din par­tea bătrâ­ni­lor, din par­tea pre­o­ți­lor celor mai de sea­mă și din par­tea căr­tu­ra­ri­lor; că are să fie omorât, și că a tre­ia zi are să învie­ze.” (Matei 16:21).
„La sfâr­și­tul zilei Sabatului, când înce­pea să se lumi­ne­ze înspre ziua din­tâi a săp­tămâ­nii, Maria Magdalina și cea­lal­tă Marie au venit să vadă mor­mân­tul. Și iată că s-a făcut un mare cutre­mur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit și a pră­vă­lit pia­tra de la ușa mor­mân­tu­lui și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca ful­ge­rul și îmbră­că­min­tea lui albă ca zăpa­da. Străjerii au tre­mu­rat de fri­ca lui și au rămas ca niș­te morți. Dar înge­rul a luat cuvân­tul și a zis feme­i­lor: ‚Nu vă temeți; căci știu că voi cău­tați pe Isus, care a fost răs­tig­nit. Nu este aici; a învi­at, după cum zise­se. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul și duceți-vă repe­de de spu­neți uce­ni­ci­lor Lui că a învi­at din­tre cei morți. Iată că El mer­ge îna­in­tea voas­tră în Galilea; aco­lo Îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul aces­ta.’” (Matei 28:1–7).
„Dar Dumnezeu L-a învi­at, dez­le­gân­du-I legă­tu­ri­le mor­ții, pen­tru că nu era cu putin­ță să fie ținut de ea.” (Faptele Apostolilor 2:24).

3. Cui S-a ară­tat Isus după învi­e­rea Sa? Cum a întă­rit învi­e­rea lui Isus cre­din­ța uce­ni­ci­lor în Scripturi?

„Ele au ple­cat repe­de de la mor­mânt, cu fri­că și cu mare bucu­rie și au aler­gat să dea de ves­te uce­ni­ci­lor Lui. Dar iată că le-a întâm­pi­nat Isus și le-a zis: ‚Bucurați-vă!’ Ele s-au apro­pi­at să-I cuprin­dă picioa­re­le și I s-au închi­nat. Atunci Isus le-a zis: ‚Nu vă temeți; duceți-vă de spu­neți fra­ți­lor Mei să mear­gă în Galilea: aco­lo Mă vor vedea.’” (Matei 28:8–10).
„În sea­ra ace­le­iași zile, cea din­tâi a săp­tămâ­nii, pe când uși­le locu­lui unde erau adu­nați uce­ni­cii erau încu­ia­te, de fri­ca iude­i­lor, a venit Isus, a stă­tut în mij­lo­cul lor și le-a zis: ‚Pace vouă!’ Și după ce a zis aces­te vor­be, le-a ară­tat mâi­ni­le și coas­ta Sa. Ucenicii s-au bucu­rat când au văzut pe Domnul.” (Ioan 20:19,20).
„Toma, zis Geamăn, unul din cei doi­spre­ze­ce, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalți uce­nici i-au zis deci: ‚Am văzut pe Domnul!’ Dar el le-a răs­puns: ‚Dacă nu voi vedea în mâi­ni­le Lui sem­nul cuie­lor, și dacă nu voi pune dege­tul meu în sem­nul cuie­lor și dacă nu voi pune mâna mea în coas­ta Lui, nu voi cre­de. După opt zile, uce­ni­cii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împre­u­nă cu ei. Pe când erau uși­le încu­ia­te, a venit Isus, a stă­tut în mij­loc și le-a zis: ‚Pace vouă!’ Apoi a zis lui Toma: ‚Adu-ți dege­tul încoa­ce și uită-te la mâi­ni­le mele; și adu-ți mâna și pune-o în coas­ta Mea; și nu fi necre­din­cios, ci cre­din­cios.’ Drept răs­puns Toma I-a zis: ‚Domnul meu și Dumnezeul meu!’ ‚Tomo’ i-a zis Isus, ‚pen­tru că M-ai văzut, ai cre­zut. Ferice de cei ce n-au văzut și au cre­zut.’” (Ioan 20:24–29).
„V-am învă­țat îna­in­te de toa­te, așa cum am pri­mit și eu: că Hristos a murit pen­tru păca­te­le noas­tre, după Scripturi; că a fost îngro­pat și a învi­at a tre­ia zi, după Scripturi; și că S-a ară­tat lui Chifa, apoi celor doi­spre­ze­ce. După ace­ea S-a ară­tat la pes­te cinci sute de frați deo­da­tă, din­tre care cei mai mulți sunt încă în via­ță, iar unii au ador­mit. În urmă s-a ară­tat lui Iacov, apoi tutu­ror apos­to­li­lor.” (1 Corinteni 15:3–7).
„Drept răs­puns, Isus le-a zis: ‚Stricați Templul aces­ta, și în trei zile îl voi ridi­ca.’ Iudeii au zis: ‚Au tre­bu­it patru­zeci și șase de ani, ca să se zideas­că Templul aces­ta, și Tu îl vei ridi­ca în trei zile?’ Dar El le vor­bea des­pre Templul tru­pu­lui Său. Tocmai de ace­ea, când a învi­at din morți, uce­ni­cii Lui și-au adus amin­te că le spu­se­se vor­be­le aces­tea; și au cre­zut Scriptura și cuvin­te­le pe care le spu­se­se Isus.” (Ioan 2:19–22).

4. Cât de impor­tan­tă este învi­e­rea lui Isus? Cum Și-a petre­cut Isus o bună par­te din tim­pul din­tre învi­e­rea și înăl­ța­rea Sa?

„… Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii veci­lor. Eu țin che­i­le mor­ții și ale Locuinței mor­ți­lor.” (Apocalipsa 1:18).
„Dacă nu este o învi­e­re a mor­ți­lor, nici Hristos n-a învi­at. Și dacă n-a învi­at Hristos, atunci pro­po­vă­du­i­rea noas­tră este zadar­ni­că, și zadar­ni­că este și cre­din­ța voas­tră.” (1 Corinteni 15:13,14).
„După pati­ma Lui, li S-a înfă­ți­șat viu, prin mul­te dovezi, ară­tân­du-li-Se dese­ori timp de patru­zeci de zile, și vor­bind cu ei des­pre lucru­ri­le pri­vi­toa­re la Împărăția lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 1:3).

5. Ce a pro­cla­mat Isus după învi­e­rea Lui?

„Isus S-a apro­pi­at de ei, a vor­bit cu ei și le-a zis: ‚Toată pute­rea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.’” (Matei 28:18).

6. Ce făgă­du­in­țe urma să împli­neas­că Isus după învi­e­rea Sa?

„Să nu vi se tul­bu­re ini­ma. Aveți cre­din­ță în Dumnezeu și aveți cre­din­ță în Mine. În casa Tatălui Meu sunt mul­te loca­șuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu mă duc să vă pre­gă­tesc un loc.” (Ioan 14:1,2).
„Acum Mă duc la Cel ce M-a tri­mis și nimeni din voi nu Mă întrea­bă: ‚Unde Te duci?’… Totuși, vă spun ade­vă­rul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi: dar dacă Mă duc, vi-L voi tri­mi­te… Mai am să vă spun mul­te lucruri, dar acum nu le puteți pur­ta. Când va veni Mângâietorul, Duhul ade­vă­ru­lui, are să vă călă­u­zeas­că în tot ade­vă­rul; căci El nu va vor­bi de la El, ci va vor­bi tot ce va fi auzit și vă va des­co­peri lucru­ri­le vii­toa­re. El Mă va pro­slă­vi, pen­tru că va lua din ce este al Meu și vă va des­co­peri. Tot ce are Tatăl este al Meu; de ace­ea am zis că va lua din ce este al Meu și vă va des­co­peri.” (Ioan 16:5–7, 12–15).

7. Cum s-a împli­nit făgă­du­in­ța înăl­ță­rii Domnului Hristos la cer?

„După ce a spus aces­te lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înăl­țat la cer și un nor L-a ascuns din ochii lor. Și cum stă­teau ei cu ochii piro­niți spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au ară­tat doi băr­bați îmbră­cați în alb și au zis: ‚Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înăl­țat la cer din mij­lo­cul vos­tru, va veni în ace­lași fel cum L-ați văzut mer­gând la cer.’ ” (Faptele Apostolilor 1:9–11).

8. Ce mesaj de încu­ra­ja­re le-a lăsat Domnul Isus urma­și­lor Săi îna­in­te de înăl­ța­rea Sa la cer?

„…și după ce Mă voi duce și vă voi pre­găti un loc, Mă voi întoar­ce și vă voi lua cu Mine, ca aco­lo unde sunt Eu să fiți și voi… Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoar­ce la voi.” (Ioan 14:3,18).

9. Ce misiu­ne le-a încre­din­țat Domnul Isus urma­și­lor Săi și de ce asi­gu­ra­re era înso­ți­tă aceas­ta?

Duceți-vă și faceți uce­nici din toa­te nea­mu­ri­le, bote­zân­du-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învă­țați-i să păzeas­că tot ce v-am porun­cit. Și iată că Eu sunt cu voi în toa­te zile­le, până la sfâr­și­tul vea­cu­lui. Amin.” (Matei 28:19,20).

10. Ce făgă­du­in­ță a reve­de­rii Domnului Isus urma să le ali­ne dorul, să le dea pute­re cre­din­cio­și­lor și să le țină vie spe­ran­ța până la sfâr­și­tul vea­cu­lui?

Căci însuși Domnul, cu un stri­găt, cu gla­sul unui arhan­ghel și cu trâm­bi­ța lui Dumnezeu Se va pogo­rî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împre­u­nă cu ei, în nori, ca să întâm­pi­năm pe Domnul în văz­duh; și ast­fel vom fi tot­dea­u­na cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4:16,17).