6. De ce nu participă adventiştii reformişti la petreceri, banchete etc.?

Deși nu sunt împo­tri­va eve­ni­men­te­lor soci­a­le ca ata­re, adven­tiș­tii refor­miști nu par­ti­ci­pă la întru­niri de plă­ceri și dis­trac­ție, întru­cât con­si­de­ră că aces­tea sunt des­ti­na­te satis­fa­ce­rii firii pămân­tești, numă­rân­du-se prin­tre „lucru­ri­le din lume” pe care Scriptura ne spu­ne să nu le iubim: „Nu iubiți lumea, nici lucru­ri­le din lume. Dacă iubeș­te cine­va lumea, dra­gos­tea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2:15).
Nici muzi­ca ce con­sti­tu­ie fon­dul sonor la ase­me­nea oca­zii, și nici dan­sul nu sunt com­pa­ti­bi­le cu cre­din­ța noas­tră. Noi cre­dem că muzi­ca ade­vă­ra­tă tre­bu­ie să aibă ca scop prea­mă­ri­rea lui Dumnezeu și nu ne iden­ti­fi­căm cu muzi­ca pro­fa­nă, care pro­mo­vea­ză fal­se­le valori ale aces­tei lumi.
În ceea ce pri­veș­te dan­sul, cre­dem că el este un pre­text cre­at de soci­e­ta­te pen­tru a faci­li­ta apro­pi­e­rea fizi­că între două per­soa­ne de sex dife­rit. Acest lucru se întâm­plă mai cu sea­mă între per­soa­ne necă­să­to­ri­te, dar nu numai, el fiind accep­ta­bil în soci­e­ta­te și între o per­soa­nă căsă­to­ri­tă și una necă­să­to­ri­tă, sau între două per­soa­ne căsă­to­ri­te fie­ca­re cu altcineva.
Considerăm că atin­geri, ges­turi și miș­cări care ar putea suge­ra o apro­pi­e­re fizi­că necu­vi­in­cioa­să și ar putea sti­mu­la fan­te­zia ero­ti­că nu sunt com­pa­ti­bi­le cu eti­ca unui creș­tin pen­tru care sin­gu­rul par­te­ner este soțul sau soția sa, iar mani­fes­tă­ri­le dra­gos­tei fami­li­a­le își au locul într-un cadru intim, al fami­li­ei și nu în public.
În acest sens la întru­ni­ri­le soci­a­le se impun rezer­va și decen­ța, tot com­por­ta­men­tul soci­al tre­bu­ind a fi în armo­nie cu îndem­nul „Feriți-vă de ori­ce se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5:22).