5. De ce, conform credinţei adventiştilor reformişti, carnea nu ar trebui să facă parte sub nici o formă din alimentaţia creştinilor aşteptători ai revenirii Domnului Isus?

Noi cre­dem că la cre­a­țiu­ne, Dumnezeu a sta­bi­lit die­ta opti­mă pen­tru om, care slu­jeș­te în modul cel mai adec­vat nevo­i­lor sale, fără a avea efec­te secun­da­re nega­ti­ve asu­pra organismului.
„Și Dumnezeu a zis: ‚Iată că v‑am dat ori­ce iar­bă care face sămân­ță și care este pe fața între­gu­lui pământ, și ori­ce pom, care are în el rod cu sămân­ță: aceas­ta să fie hra­na voas­tră.” (Geneza 1:29).
„Domnul Dumnezeu a dat omu­lui porun­ca aceas­ta: ‚Poți să mănânci după plă­ce­re din ori­ce pom din gră­di­nă…” (Geneza 2:16).
După căde­rea în păcat, la aces­tea s‑a mai adă­u­gat pâi­nea și „iar­ba de pe câmp”:
„În sudoa­rea feței tale să-ți mănânci pâi­nea, până te vei întoar­ce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărâ­nă ești, și în țărâ­nă te vei întoar­ce.” (Geneza 3:19).
„…spini și pălă­mi­dă să-ți dea, și să mănânci iar­ba de pe câmp.” (Geneza 3:18).
Credem că îngă­du­i­rea mân­că­rii de car­ne după potop și care a avut ca efect scă­de­rea dras­ti­că a dura­tei de via­ță, de la o medie de aprox. 900 de ani la una de 120 de ani, s‑a înca­drat în acea cate­go­rie de porunci, des­pre care Dumnezeu spune.
„Ba încă le-am dat și legi care nu erau bune, și porunci prin care nu puteau să tră­i­as­că.” (Ezechiel 20:25).
Dat fiind că tră­im în pre­zent în peri­oa­da echi­va­len­tă marii zile a ispă­și­rii din vechi­me, care era o zi de post și adân­că cer­ce­ta­re a sufle­tu­lui, cre­dem că a con­su­ma car­ne în aceas­tă peri­oa­dă cu totul deo­se­bi­tă a isto­ri­ei ome­ni­rii, ar con­sti­tui o fără­de­le­ge iden­ti­că cu cea pe care o des­crie pro­fe­tul Isaia, când con­su­mul chiar al căr­nii ani­ma­le­lor cura­te avea să fie con­si­de­rat o fără­de­le­ge de neiertat:
„Și totuși Domnul, Dumnezeul oști­ri­lor, vă chea­mă în ziua ace­ea să plân­geți și să vă bateți în piept, să vă radeți capul și să vă încin­geți cu sac. Dar iată, în schimb, vese­lie și bucu­rie! Se jun­ghie boi și se taie oi, se mănân­că la car­ne și se bea la vin: ‚Să mân­căm și să bem, căci mâi­ne vom muri!’ Domnul oști­ri­lor mi‑a des­co­pe­rit, și mi‑a zis: ‚Nu, nele­giu­i­rea aceas­ta nu vi se va ier­ta până nu veți muri, zice Domnul, Dumnezeul oști­ri­lor.’” (Isaia 22:12–14).
În Noul Testament citim că „nu car­nea ne face pe noi plă­cuți lui Dumnezeu: nu câști­găm nimic dacă mân­căm din ea, și nu pier­dem nimic dacă nu mân­căm.” (1 Corinteni 8:8) motiv pen­tru care „bine este să nu mănânci car­ne, să nu bei vin și să te ferești de ori­ce lucru, care poa­te fi pen­tru fra­te­le tău un pri­lej de căde­re, de păcă­tu­i­re sau de slă­bi­re.” (Romani 14.21).
Asociind acest ver­set cuvin­te­lor apos­to­lu­lui Iacov care spu­ne că „Cine știe să facă bine și nu face, săvâr­șeș­te un păcat” (Iacov 4:17) înțe­le­gem că în tim­pul în care tră­im, con­su­mul de car­ne este incom­pa­ti­bil cu sta­tu­tul de copil al lui Dumnezeu, și aceas­ta cu atât mai mult cu cât „cel nepri­hă­nit se îndu­ră de vite, dar ini­ma celui rău este fără milă” (Proverbe 12:10).
Alegerea de a se hrăni cu bucăți de cada­vre ale ani­ma­le­lor, fie ele frip­te, fier­te sau pre­gă­ti­te într-un alt mod, în tota­lă sfi­da­re a porun­cii lui Dumnezeu și a legi­lor pro­pri­u­lui lor orga­nism, îi înca­drea­ză pe toți cei care fac în mod deli­be­rat aceas­tă ale­ge­re în cate­go­ria ace­lo­ra des­pre care Biblia spu­ne: „Toți s‑au abă­tut și au ajuns niș­te netre­b­nici. Nu este nici unul care să facă bine­le, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mor­mânt des­chis…” (Romani 3:12,13).