7. De ce nu folosesc creştinii haine de lux, farduri etc., şi nu poartă bijuterii?

Printre vir­tu­ți­le creș­ti­ne se numă­ră și ace­ea a modes­ti­ei, care‑l deter­mi­nă pe creș­tin să nu încer­ce să-și îmbu­nă­tă­țeas­că ima­gi­nea prin cos­me­ti­ce (rujuri, far­duri, vop­si­rea păru­lui etc.) și nici prin pur­ta­rea de bijuterii.
Atitudinea gene­ra­lă și per­ma­nen­tă a creș­ti­nu­lui este ace­ea de a‑I da sla­vă lui Dumnezeu și de a nu încer­ca să atra­gă aten­ția asu­pra lui însuși.
Adevăratul creș­tin înțe­le­ge prin fru­mu­se­țe, acea fru­mu­se­țe inte­ri­oa­ră a carac­te­ru­lui, pe care va încer­ca s‑o pro­mo­veze cu ori­ce preț, deo­a­re­ce aceas­ta con­sti­tu­ie o valoa­re pere­nă ce nu se va deva­lo­ri­za în timp. Atât băr­ba­ții, cât și feme­i­le vor cău­ta să cul­ti­ve acea podoa­bă inte­ri­oa­ră a carac­te­ru­lui care este de mare preț îna­in­te lui Dumnezeu: „Podoaba voas­tră să nu fie podoa­ba de afa­ră, care stă în împle­ti­tu­ra păru­lui, în pur­ta­rea de scu­le de aur sau în îmbră­ca­rea hai­ne­lor, ci să fie omul ascuns al ini­mii, în cură­ția nepie­ri­toa­re a unui duh blând și liniș­tit, care este de mare preț îna­in­tea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3:3,4).