Cursul 13 — Iertarea lui Dumnezeu
1. Cât de cuprinzătoare a fost jertfa Domnului Isus pe cruce?
„Astfel dar, după cum printr‑o singură greșeală a venit o osândă, care a lovit pe toți oamenii, tot așa, printr‑o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viața.” (Romani 5:18).
„Dar acum s‑a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și proorocii – și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” (Romani 3:21–24).
2. Care este oferta de iertare pe care Dumnezeu o face oricărui suflet din această lume? Cât de amplă este aceasta?
„Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.” (Isaia 55:7).
„Dacă ai păstra, Doamne, aducerile aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.” (Psalmii 130:3,4).
„Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți, și plin de îndurare cu toți cei ce Te cheamă.” (Psalmii 86:5).
„Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18).
„Domnul este îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate… Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepsește după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât de mare este bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.” (Psalmii 103:8–13).
„Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea” El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.” (Mica 7:18,19).
3. Ce trebuie să se întâmple înainte ca cineva să poată fi iertat, scăpând astfel de osânda la moarte?
„…dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9).
„Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?… Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceți-vă dar la Dumnezeu și veți trăi.” (Ezechiel 18:23,32).
4. Ce altă condiție trebuie să îndeplinească omul înainte de a putea fi iertat?
„Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.” (Matei 6:14,15).
5. Ce se întâmplă atunci când un om este iertat?
„Se roagă lui Dumnezeu și Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să‑I vadă fața cu bucurie, și-i dă înapoi nevinovăția.” (Iov 33:26).
6. Ce responsabilitate îi revine celui care a fost iertat? Cum dovedește el că apreciază darul iertării?
„Atunci S‑a ridicat în sus și când n‑a mai văzut pe nimeni, decât pe femeie, Isus i‑a zis: ‚Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te‑a osândit?’ ‚Nimeni, Doamne’ I‑a răspuns ea. Și Isus i‑a zis: ‚Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.’” (Ioan 8:10,11).
„Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.” (Ioan 5:14).
7. Ce se întâmplă dacă, după ce a fost iertat, omul continuă să repete acele fapte de care se făcuse vinovat până atunci?
„…Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s‑ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s‑a dat la neleguire și la păcat; de aceea va muri în ele.” (Ezechiel 18:24).
„…Neprihănirea celui neprihănit nu‑l va mântui în ziua fărădelegii lui și cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârși o fărădelege. Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit – dacă se încrede în neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit‑o. Dimpotrivă, când zic celui rău: ‚Vei muri!’ — dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce este bine și plăcut, dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învățăturile care dau viața, și nu săvârșește nici o nelegiuire, va trăi negreșit, și nu va muri. Toate păcatele pe care le‑a săvârșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut, și va trăi negreșit!’ …Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta!” (Ezechiel 33:12–16,18,19).
8. Ce fac de fapt acei care consideră că Dumnezeu îi va mântui în timp ce ei refuză schimbarea vieții și continuă să trăiască în păcat?
„Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‚Îndreptați-vă căile și faptele și vă voi lăsa să locuiți în locul acesta. Nu vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare… Căci numai dacă vă veți îndrepta căile și faptele, dacă veți înfăptui dreptatea unii față de alții, dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan și pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge nevinovat în locul acesta și dacă nu veți merge după alți dumnezei spre nenorocirea voastră, numai așa vă voi lăsa să locuiți în locul acesta, în țara pe care am dat‑o părinților voștri din veșnicie în veșnicie. Dar iată că voi vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare, care nu slujesc la nimic. Cum? Furați, ucideți, preacurviți, jurați strâmb, aduceți tămâie lui Baal, mergeți după alți dumnezei, pe care nu‑i cunoașteți!… Și apoi veniți să vă înfățișați înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu și ziceți: ‚Suntem izbăviți!’… ca iarăși să faceți toate aceste urâciuni!” (Ieremia 7:3–10).
9. Cine este responsabil pentru soarta acelora care procedează astfel?
„În zilele acelea nu se va mai zice: ‚Părinții au mâncat aguridă și copiilor li s‑au sterpezit dinții’, ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui.” (Ieremia 31:29,30).
„Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău și să n‑ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.” (Ieremia 2:19).
10. Cât de gravă poate fi continuarea intenționată în păcat după ce omul a primit oferta iertării?
„Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți.” (Evrei 10:26,27).
11. În contrast cu aceasta, care este experiența acelora care, în urma iertării lor, aleg să‑I rămână credincioși lui Dumnezeu?
„Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu‑i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ‚Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!’ Și Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:1–5).
„Atunci el cântă înaintea oamenilor și zice: ‚Am păcătuit, am călcat dreptatea și n‑am fost pedepsit după faptele mele; Dumnezeu mi‑a izbăvit sufletul din groapă, și viața mea vede lumina!’” (Iov 33:27,28).
