Ultima avertizare — Evenimentele finale de pe Terra

Tema 1: Ultima aver­ti­za­re
Seria: „Evenimentele fina­le de pe Terra” — Tabără pen­tru tineri a con­fe­rinţei Ardealul de Sud ce a avut loc între 27–29 sep­tem­brie 2013.
Prezintă: Nelu Iancu

Sinopsis:

Ultima avertizare

Ultima avertizare - Evenimentele finale de pe Terra

„După ace­ea, am văzut pogorân­du-se din cer un alt înger, care avea o mare pute­re; şi pămân­tul s‑a lumi­nat de sla­va lui. El a stri­gat cu glas tare, şi a zis: A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dra­ci­lor, o închi­soa­re a ori­că­rui duh necu­rat, o închi­soa­re a ori­că­rei păsări necu­ra­te şi urâ­te…” Apoc.18. 1–5

„… În legă­tu­ră cu solia lui se aude che­ma­rea: “Ieşiţi din mij­lo­cul ei, popo­rul Meu”. Această pro­cla­ma­re uni­tă cu solia înge­ru­lui al tre­i­lea con­sti­tu­ie aver­ti­za­rea fina­lă care va fi dată locu­i­to­ri­lor pămân­tu­lui.” M.L. 604.1

Un scurt timp de strâm­to­ra­re îna­in­te de închi­de­rea haru­lui

„Şi la înce­pu­tul tim­pu­lui de strâm­to­ra­re noi am fost umplu­ţi de Spiritul Sfânt când am mers şi am ves­tit Sabatul şi mai pe deplin…” Ex.V. 51.3,4

„… Începutul tim­pu­lui de strâm­to­ra­re”, menţio­nat aici, nu se refe­ră la tim­pul când vor fi văr­sa­te cele şap­te plăgi, ci la un timp cu puţin îna­in­te, timp în care Hristos se află în Sanctuar…” Ex.V. 51.3,4

„… În acel timp când lucra­rea de sal­va­re este în curs de înche­ie­re va veni strâm­to­ra­rea pe pământ şi naţiu­ni­le vor fi înfu­ri­a­te, totu­şi ele vor fi reţi­nu­te pen­tru a nu împie­di­ca lucra­rea înge­ru­lui al tre­i­lea. În acel timp va veni “ploa­ia cea târ­zie” sau reîn­su­fleţi­rea de la faţa Domnului, pen­tru a da pute­re stri­gă­tu­lui puter­nic al înge­ru­lui al tre­i­lea şi pen­tru a pre­găti pe sfinţi spre a putea rezis­ta în tim­pul celor şap­te plăgi.” Ex.V. 51.3,4

„În acci­den­te şi cala­mi­tă­ţi pe mare şi pe uscat, în mari­le con­fla­gra­ţii, în ura­ga­ne vio­len­te şi furt­uni cu grin­di­nă groaz­ni­ce, în inun­da­ţii, cicloa­ne, valuri uri­a­şe şi cutre­mu­re, Satana îşi exer­ci­tă pute­rea în toa­te locu­ri­le, în mii de for­me…” M.L. 590 sus (cap.36)

„… El dis­tru­ge recol­ta gata coap­tă şi urma­rea este foa­me­tea şi sufe­rinţa…” M.L. 590 sus (cap.36)

„… El infec­tea­ză aerul cu ger­meni uci­gă­tori, şi mii de oameni pier din cau­za epi­de­mi­i­lor…” M.L. 590 sus (cap.36)

„… Aceste neno­ro­ciri vor deve­ni din ce în ce mai frec­ven­te şi mai dez­as­tru­oa­se. Distrugerea va veni atât asu­pra oame­ni­lor cât şi a ani­ma­le­lor.” M.L. 590 sus (cap.36)

„Marele amă­gi­tor va con­vin­ge pe oameni că cei care slu­jesc lui Dumnezeu pro­voa­că toa­te aces­te rele… Se va afir­ma că oame­nii insul­tă pe Dumnezeu prin căl­ca­rea saba­tu­lui dumi­ni­cal, că acest păcat a adus cala­mi­tă­ţi­le care nu vor înce­ta până nu se va impu­ne cu stric­teţe păzi­rea dumi­ni­cii.” (1 Regi 18.17,18) M.L. 590.1

1. Legile dumi­ni­ca­le

„Demnitarii bise­ri­cii şi sta­tu­lui se vor uni pen­tru a coru­pe, con­vin­ge sau con­strân­ge toa­te cla­se­le de oameni să res­pec­te dumi­ni­ca…” (Apoc.12.17) — M.L. 592.3

„… o lege care să impu­nă păzi­rea dumi­ni­cii…” (Apoc. 12.17) — M.L. 592.3

2. Ploaia târ­zie

- M.L. 605.2 „… Dar când pro­ble­ma impu­ne­rii păzi­rii dumi­ni­cii este agi­ta­tă din ce în ce mai mult, eve­ni­men­tul atât de înde­lung tăgă­du­it şi necre­zut va fi văzut apro­pi­in­du-se şi atunci între­i­ta solie va pro­du­ce un efect pe care nu a putut să‑l aibă mai îna­in­te.”

- Ex.V. 51.4 „În acel timp va veni “ploa­ia cea târ­zie” sau reîn­su­fleţi­rea de la faţa Domnului, pen­tru a da pute­re stri­gă­tu­lui puter­nic al înge­ru­lui al tre­i­lea şi pen­tru a pre­găti pe sfinţi spre a putea rezis­ta în tim­pul celor şap­te plăgi”. (vezi tot frag­men­tul)

3. Marea stri­ga­re

- T. 6. 370.1 „Iubirea lui Hristos, iubi­rea de fra­ţii noş­tri va dove­di lumii că noi am fost cu Isus şi am învă­ţat de la El. Atunci solia înge­ru­lui al tre­i­lea se va dezvol­ta într‑o mare stri­ga­re şi tot pămân­tul va fi lumi­nat de sla­va Domnului”.

- M.L. 606.1 „Când va veni tim­pul (ca solia înge­ru­lui al tre­i­lea) să fie ves­ti­tă cu mare pute­re, Domnul va lucra prin unel­te umi­le, con­du­când minţi­le ace­lo­ra care se con­sa­cră în ser­vi­ci­ul Său… Păcatele Babilonului vor fi dez­vă­lu­i­te. Rezultatele îngro­zi­toa­re ale impu­ne­rii dati­ni­lor bise­ri­cii de către auto­ri­ta­tea civi­lă, inva­zia spi­ri­tis­mu­lui, pro­gre­sul ascuns dar rapid al pute­rii papa­le, toa­te vor fi demas­ca­te…”

- M.L. 606.1 „… Prin aces­te aver­ti­zări solem­ne oame­nii vor fi tre­zi­ţi. Mii şi mii de oameni, care n‑au auzit nici­o­da­tă cuvin­te ca aces­tea vor ascul­ta. Ei vor auzi cu uimi­re măr­tu­ria că Babilonul este bise­ri­ca decă­zu­tă din cau­za rătă­ci­ri­lor şi păca­te­lor ei, pen­tru că a res­pins ade­vă­rul tri­mis din cer pen­tru ea.”

- M.L. 604.1 „… Babilonul a umplut măsu­ra vino­vă­ţi­ei şi dis­tru­ge­rea este gata să cadă pes­te el. Dar Dumnezeu mai are popor în Babilon şi îna­in­te de căde­rea jude­că­ţi­lor Sale, aceşti cre­din­cioşi tre­bu­ie să fie che­ma­ţi afa­ră din el, ca să nu fie păr­ta­şi la păca­te­le lui şi să nu fie lovi­ţi cu urgi­i­le lui…”

- M.L. 604.1 „… De ace­ea are loc miş­ca­rea sim­bo­li­za­tă prin­tr-un înger cobo­rând din cer, luminând pămân­tul cu sla­va lui, stri­gând cu glas tare şi făcând cunos­cu­te păca­te­le Babilonului. În legă­tu­ră cu solia lui se aude che­ma­rea: “Ieşiţi din mij­lo­cul ei, popo­rul Meu”. Această pro­cla­ma­re uni­tă cu solia înge­ru­lui al tre­i­lea con­sti­tu­ie aver­ti­za­rea fina­lă care va fi dată locu­i­to­ri­lor pămân­tu­lui.”

- M.L. 611.3 „Avertizarea va fi dată prin mii de voci pe tot pămân­tul. Se vor face minuni, bol­navi vor fi vin­de­ca­ţi şi sem­ne şi minuni vor însoţi pe cre­din­cioşi. Satana de-ase­me­nea va lucra prin minuni min­ci­noa­se, făcând să cobo­a­re chiar foc din cer îna­in­tea oame­ni­lor. (Apoc. 13.13). Astfel locu­i­to­rii pămân­tu­lui vor fi deter­mi­na­ţi să ia o pozi­ţie.”

- T. 7. 9.1 (cap. O lucra­re în con­ti­nuă dezvol­ta­re) „Când solia înge­ru­lui al tre­i­lea se dezvol­tă şi ajun­ge o mare stri­ga­re, pro­cla­ma­rea ei va fi însoţi­tă de o mare pute­re şi sla­vă.”

4. Lege împo­tri­va păzi­to­ri­lor Sabatului

- M.L. 607.1 „Pe măsu­ră ce con­tro­ver­sa se extin­de în câm­puri noi şi minţi­le oame­ni­lor sunt atra­se către Legea lui Dumnezeu, căl­ca­tă în picioa­re, Satana se agi­tă. Puterea care însoţeş­te solia nu va face decât să înfu­rie şi mai mult pe ace­ia care i se împo­tri­vesc. Preoţii şi pas­to­rii vor face efor­turi aproa­pe supra­o­me­neşti să opreas­că lumi­na, ca nu cum­va să lumi­ne­ze pes­te tur­ma lor…”

- M.L. 607.1 „… Ei se vor stră­dui să înă­bu­şe dis­cu­ta­rea aces­tor pro­ble­me vita­le prin toa­te mij­loa­ce­le de care vor dis­pu­ne. Biserica va face apel la bra­ţul tare al pute­rii civi­le şi, în aceas­tă lucra­re, papis­ta­şii şi pro­tes­tanţii se vor uni…”

- M.L. 607.1 „… Pe măsu­ră ce miş­ca­rea pen­tru impu­ne­rea păzi­rii dumi­ni­cii devi­ne mai îndrăz­nea­ţă şi mai hotă­râ­tă, se va recur­ge la lege împo­tri­va păzi­to­ri­lor porun­ci­lor lui Dumnezeu. Ei vor fi ame­ninţa­ţi cu amenzi şi întem­ni­ţa­re, iar uno­ra le vor fi ofe­ri­te pozi­ţii cu influ­enţă şi alte recom­pen­se şi avan­ta­je, ca să‑i ade­me­neas­că să renu­nţe la cre­dinţa lor…”

- M.L. 607.1 „ Aceia care vor fi duşi îna­in­tea tri­bu­na­le­lor vor apă­ra cu pute­re ade­vă­rul şi unii care îi vor auzi vor fi con­du­şi să ia pozi­ţie pen­tru păzi­rea tutu­ror porun­ci­lor lui Dumnezeu. Astfel lumi­na va fi dusă îna­in­tea mul­tor mii de oameni care alt­fel n‑ar afla nimic des­pre aces­te ade­vă­ruri.”

- M.L. 607.2 „Când apă­ră­to­rii ade­vă­ru­lui refu­ză să ono­re­ze saba­tul dumi­ni­cal, unii din­tre ei vor fi arun­ca­ţi în închi­sori, unii vor fi exi­la­ţi, alții vor fi tra­ta­ţi ca sclavi.”

- Ev. ult. zile 127.5 (3 S.M. 397, 1889) „Mulţi vor fi închi­şi, mulţi vor fugi din ora­şe mari şi mici, ca să-şi sca­pe via­ţa şi mulţi vor deve­ni mar­tiri pen­tru Numele lui Hristos, stând neclin­ti­ţi în apă­ra­rea ade­vă­ru­lui.”

5. Cernere în popo­rul lui Dumnezeu

„Biserica poa­te să dea impre­sia că este aproa­pe să cadă, dar nu va cădea. Ea va rămâ­ne, în timp ce păcă­toşii din Sion vor fi cer­nu­ţi şi plea­va va fi des­pă­rţi­tă de grâul cel preţi­os. Aceasta va fi o încer­ca­re teri­bil de grea, dar totu­şi, ea tre­bu­ie să aibă loc.” Ev. ult. zile 154.3 (2 S.M. 380, 1886)

- T. 5. 131.1 (cap. Lucrători pen­tru Dumnezeu) „… A sta pen­tru apă­ra­rea ade­vă­ru­lui şi a drep­tă­ţii când majo­ri­ta­tea ne va pără­si, a duce lup­te­le Domnului când puţini ne vor însoţi — aceas­ta va fi cer­ca­rea noas­tră. În acest timp să adu­năm căl­du­ră din răcea­la alto­ra, curaj din laşi­ta­tea alto­ra şi cre­din­cioşie din tră­da­rea alto­ra.”

- M.L. 608.1 „Când furt­u­na se apro­pie, un număr mare de cre­din­cioşi, care au măr­tu­ri­sit cre­dinţa în solia înge­ru­lui al tre­i­lea, dar care n‑au fost sfinţi­ţi prin ascul­ta­re de ade­văr, îşi vor pără­si pozi­ţia şi vor tre­ce în rân­du­ri­le opo­zi­ţi­ei. Unindu-se cu lumea şi împăr­tă­şin­du-se din spi­ri­tul ei, au ajuns să vadă lucru­ri­le aproa­pe în ace­ea­şi lumi­nă; când vine încer­ca­rea, ei sunt pre­gă­ti­ţi să alea­gă par­tea uşoa­ră, popu­la­ră…”

- T. 5. 458.1 (cap. Comunitatea lumi­na lumii) „…vor lua pozi­ţie de par­tea vră­j­ma­şi­lor ei decla­ra­ţi, către care sim­pa­ti­i­le lor au năzu­it încă de mult.”

- Ex.V. 169.3 „Numărul aces­tei cete scă­zu­se. Unii au fost cer­nu­ţi şi rămă­se­se­ră pe cale. Cei nepă­să­tori şi uşu­ra­tici care nu se ata­şa­se­ră ace­lo­ra care preţu­i­se­ră atât de mult biru­inţa şi mân­tu­i­rea, încât să stă­ru­ias­că în rugă­ciu­ne şi să sufe­re acea lup­tă sufle­teas­că, nu au câş­ti­gat biru­in­ța şi au fost lăsa­ţi în întu­ne­ric în timp ce locu­ri­le lor erau ocu­pa­te repe­de de alţii care au pri­mit ade­vă­rul cu tărie şi au intrat în rân­duri.”

6. Mulți care s‑au înde­păr­tat de tur­mă se vor întoar­ce; popo­rul va for­ma un front unit

- T. 6. 369 jos, 370. sus (cap. Prezentarea ade­vă­ru­lui cu ama­bi­li­ta­te) „Dar pe de altă par­te, când furt­u­na pri­go­ni­rii va izbu­c­ni cu ade­vă­rat asu­pra noas­tră, ade­vă­ra­te­le oi vor auzi gla­sul ade­vă­ra­tu­lui Păstor…”

- T. 6. 369 jos, 370. sus (cap. Prezentarea ade­vă­ru­lui cu ama­bi­li­ta­te) „… Se vor depu­ne sforţări tăgă­du­i­toa­re de sine pen­tru sal­va­rea celor pier­du­ţi şi mulţi care s‑au înde­păr­tat de tur­mă vor veni îna­poi ca să urmeze Marelui Păstor. Poporul lui Dumnezeu îşi va strân­ge rân­du­ri­le şi va oferi vră­j­ma­şu­lui un front unit. În vede­rea pri­mej­di­ei ame­ninţă­toa­re, lup­ta pen­tru supre­ma­ţie va înce­ta; nu va mai fi nici o dis­pu­tă care din­tre ei să fie soco­tit cel mai mare…”

Credincioşii ade­vă­ra­ţi rezis­tă

- M.L. 608.2 „În acest timp de per­se­cu­ţie, cre­dinţa slu­ji­to­ri­lor Domnului va fi pusă la probă…”(M.L.632.3; 633.1)

- M.L. 609.2 „… cu toa­te că încer­că­ri­le con­ti­nuă, ei sunt întă­ri­ţi să le suporte. Lupta devi­ne mai strân­să şi mai ascu­ţi­tă, dar cre­dinţa şi cura­jul lor cresc oda­tă cu nevo­ia…”

Pentru unii uşa haru­lui este închi­să, în timp ce pen­tru alţii este încă des­chi­să

- C.B.N.T.314.1 „Timpul jude­că­ți­lor lui Dumnezeu de nimi­ci­re este tim­pul haru­lui pen­tru acei care n‑au avut oca­zie să afle ce este ade­vă­rul…” (R. H. 1 iunie 1906)

- C.B.N.T.314.1 „… Domnul va pri­vi asu­pra lor cu dui­oşie. Inima Lui miloa­să este miş­ca­tă şi mâna Lui este întin­să pen­tru a mân­tui, în timp ce uşa este închi­să pen­tru acei ce nu vor să intre. Un mare număr de sufle­te vor fi admi­se care vor auzi ade­vă­rul pen­tru pri­ma dată în aces­te zile din urmă.” (R. H. 1 iunie 1906)

7. Multe sufle­te vin din alte bise­rici

- M.L. 612.1 „… Acum raze­le de lumi­nă pătrund pre­tu­tin­deni, ade­vă­rul este văzut cu cla­ri­ta­te, iar copi­ii sin­ceri ai lui Dumnezeu rup legă­tu­ri­le care i‑au ţinut. Legăturile de fami­lie, rela­ţi­i­le cu bise­ri­ca sunt fără pute­re să‑i mai ţină acum. Adevărul le este mai preţi­os decât ori­ce. În ciu­da forţe­lor uni­te împo­tri­va ade­vă­ru­lui, un mare număr va lua pozi­ţie de par­tea Domnului.”

- Ev. 429.1 „Mai mult de o mie se vor con­verti într‑o zi, în curând şi cei mai mulţi din­tre ei îşi vor tra­ge pri­me­le lor con­vin­geri din citi­rea publi­ca­ţi­i­lor noas­tre.” (R.H.10 nov.1885)

- Ev. ult. Zile 181.2 „Sunt mul­te sufle­te, care vor veni din lume şi din rân­du­ri­le bise­ri­ci­lor, chiar şi ale bise­ri­cii cato­li­ce, al căror zel va depă­şi cu mult pe al ace­lo­ra care au stat până acum să ves­teas­că ade­vă­rul.” (3 S.M. 386, 387, 1889)

- Ex.V. 165.1 (cap. O teme­lie neclin­ti­tă) „Am văzut că prin­tre adven­ti­ş­tii cu nume­le şi bise­ri­ci­le decă­zu­te, Dumnezeu are încă copii sin­ceri şi îna­in­te de văr­sa­rea plă­gi­lor atât pre­di­ca­to­rii, cât şi popo­rul vor fi che­ma­ţi afa­ră din aces­te bise­rici şi vor pri­mi cu bucu­rie ade­vă­rul…”

- Ex.V. 165.1 (cap. O teme­lie neclin­ti­tă) „… Satana ştie aceas­ta şi mai îna­in­te ca marea stri­ga­re a înge­ru­lui al tre­i­lea să fie dată, el va pro­vo­ca o exci­ta­re în aces­te aso­ci­a­ţii reli­gi­oa­se pen­tru ca acei care au lepă­dat ade­vă­rul să gân­deas­că că Dumnezeu e cu ei. El spe­ră să amă­geas­că pe cei sin­ceri, făcându‑i să gân­deas­că că Dumnezeu ar lucra încă pen­tru bise­rici. Dar lumi­na va răsări şi toţi cei sin­ceri vor pără­si bise­ri­ci­le decă­zu­te şi vor lua pozi­ţie cu “cei răma­şi”.”

8. Se for­mea­ză două cla­se

- M.L. 447.2; 448 sus „Toată cre­ş­ti­nă­ta­tea se va împă­rţi în două cla­se mari asu­pra aces­tei pro­ble­me con­tro­ver­sa­te — cei care păzesc porun­ci­le lui Dumnezeu şi cre­dinţa lui Isus şi cei care se închi­nă fia­rei şi chi­pu­lui ei şi pri­mesc sem­nul ei…”

9. Încheierea soli­ei înge­ru­lui al tre­i­lea

- M.L. 613.2 „Când se înche­ie solia înge­ru­lui al tre­i­lea, harul nu mai mij­lo­ceş­te pen­tru locu­i­to­rii vino­va­ţi ai pămân­tu­lui. Poporul lui Dumnezeu şi‑a înde­pli­nit lucra­rea. Ei au pri­mit “ploa­ia târ­zie”, “învi­o­ra­rea de la faţa Domnului” şi sunt pre­gă­ti­ţi pen­tru cea­sul încer­că­rii din faţa lor. Îngerii se gră­besc în toa­te dire­cţi­i­le în ceruri…”

- M.L. 613.2 „… Un înger întorcân­du-se de pe pământ anu­nţă că şi‑a ter­mi­nat lucra­rea; încer­ca­rea fina­lă a fost adu­să asu­pra lumii şi toţi cei care s‑au dove­dit cre­din­cioşi faţă de pre­cep­te­le divi­ne au pri­mit “sigi­li­ul viu­lui Dumnezeu”. Atunci Isus Îşi înce­tea­ză lucra­rea de mij­lo­ci­re în Sanctuarul de sus. El Îşi ridi­că mâi­ni­le şi spu­ne cu voce puter­ni­că: “S‑a sfârşit!”…”

- M.L.613.2 „… Toată oas­tea înge­reas­că îşi scoa­te coroa­ne­le când El face anu­nţul solemn: “Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai depar­te; cine este înti­nat, să se înti­ne­ze şi mai depar­te; cine este fără pri­ha­nă, să tră­i­as­că şi mai depar­te fără pri­ha­nă. Şi cine este sfânt, să se sfinţeas­că şi mai depar­te!” (Apoc. 22.11). Fiecare caz a fost hotă­rât pen­tru via­ţă sau pen­tru moar­te…”

„Ultimele lacri­mi pen­tru păcă­toşi au fost văr­sa­te, ulti­ma rugă­ciu­ne fier­bin­te ros­ti­tă, ulti­ma sar­ci­nă pur­ta­tă şi ULTIMA AVERTIZARE dată.” Ex.V. 175.3 (cap. Încheierea soli­ei înge­ru­lui al tre­i­lea)

10. Închiderea haru­lui – Cele șap­te plăgi

- Ex.V. 175.3 „Apoi am văzut cum Isus dez­bră­ca­se veş­min­te­le Sale pre­o­ţeşti şi Şi‑a luat hai­ne­le Sale împă­ră­teşti. Pe capul Său erau mul­te coroa­ne, o coroa­ne într-alta. Înconjurat de oas­tea înge­reas­că, El a pără­sit cerul. Plăgile au căzut pes­te locu­i­to­rii pămân­tu­lui…”

- M.L.627.2 p.p. „Când Hristos Îşi va înce­ta lucra­rea de mij­lo­ci­re în Sanctuar, atunci va fi văr­sa­tă mânia nea­mes­te­ca­tă cu milă cu care au fost ame­ninţa­ţi cei care se închi­nă fia­rei, icoa­nei ei şi pri­mesc sem­nul ei. (Apoc. 14.9, 10)

- M.L. 628.2 „Aceste plăgi nu sunt gene­ra­le, alt­fel locu­i­to­rii pămân­tu­lui ar fi nimi­ci­ţi cu totul. Totuşi vor fi cele mai îngro­zi­toa­re cala­mi­tăți care au fost cunos­cu­te vreo­da­tă de muri­tori. Toate jude­că­ţi­le care au venit pes­te oameni până la înche­ie­rea tim­pu­lui de har fuse­se­ră ames­te­ca­te cu milă. Sângele mij­lo­ci­tor al lui Hristos pro­te­ja­se pe păcă­tos să nu pri­meas­că măsu­ra depli­nă pen­tru vino­vă­ţia lui; dar la jude­ca­ta fina­lă mânia este văr­sa­tă nea­mes­te­ca­tă cu milă.”

- Ex.V. 176.2 (cap. Încheierea soli­ei înge­ru­lui al tre­i­lea) „Mulţi nele­giui­ţi erau foar­te înfu­ri­a­ţi când au tre­bu­it să sufe­re efec­te­le plă­gi­lor. Era o sce­nă de sufe­rinţă îngro­zi­toa­re. Părinţii făceau copi­i­lor reproşuri ama­re, şi copi­ii părinţi­lor, fra­ţii suro­ri­lor şi suro­ri­le fra­ţi­lor. Jale mare se auzea pre­tu­tin­deni: Tu ai fost cel care m‑a împie­di­cat de a pri­mi ade­vă­rul, care m‑ar fi păzit de acest ceas înfri­co­șă­tor…”

- Ex.V. 176.2 (cap. Încheierea soli­ei înge­ru­lui al tre­i­lea) „… Oamenii se întorceau cu o ură înve­rşu­na­tă con­tra pre­di­ca­to­ri­lor lor şi ziceau: “Voi nu ne-aţi aver­ti­zat, ci ne-aţi spus că toa­tă lumea se va mân­tui. Ne-aţi stri­gat pace, pace, pen­tru a înă­bu­şi ori­ce tea­mă. Voi nu ne-aţi spus nimic des­pre aceas­tă oră. Şi pe acei care ne-au aver­ti­zat faţă de aceas­ta, voi i‑aţi numit oameni fana­tici şi răi, care voiau să ne nimi­ceas­că…”

11. Decretul pen­tru nimi­ci­rea sfin­ți­lor

- Timpul strâm­to­ră­rii lui Iacob

- Ex.V. 18.1 (cap. Sigilarea) „Aceste plăgi fac pe cei nele­giui­ţi să se înfu­rie con­tra celor dre­pţi, căci ei gân­desc că noi am adus asu­pra lor aces­te pedep­se ale lui Dumnezeu, Şi că dacă vor reu­şi să ne stâr­peas­că pe noi de pe pământ, atunci aces­te plăgi vor înce­ta…”

- Ex.V. 18.1 (cap. Sigilarea) „… În acest scop s‑a dat un decret pen­tru nimi­ci­rea sfinţi­lor, care din aceas­tă cau­ză stri­gau zi şi noap­te la Dumnezeu pen­tru sal­va­re. Acesta era tim­pul strâm­to­ră­rii lui Iacob.”

- M.L. 615.2 „Poporul lui Dumnezeu va fi atunci cufun­dat în ace­le sce­ne de necaz şi sufe­rinţă des­cri­se de pro­fet ca tim­pul strâm­to­ră­rii lui Iacob. „… Este o vre­me de necaz pen­tru Iacob; dar Iacob va fi izbă­vit din ea”. (Ier. 30.5–7)

- M.L. 625.3 „Deoarece decre­tul dat de dife­ri­ţi con­du­că­tori ai cre­ş­ti­nă­tă­ţii împo­tri­va păzi­to­ri­lor porun­ci­lor, le va retra­ge pro­te­cţia sta­tu­lui şi‑i va lăsa la dis­po­zi­ţia ace­lo­ra care le doresc nimi­ci­rea, copi­ii lui Dumnezeu vor fugi din ora­şe şi sate, se vor înto­vă­ră­şi în gru­pe şi vor locui în cele mai pus­tii şi sin­gu­ra­ti­ce locuri…”

- M.L. 631.1 „… vră­j­ma­şii lor vor anti­ci­pa în une­le cazuri decre­tul şi vor încer­ca să le ia via­ţa îna­in­te de data sta­bi­li­tă…”

- M.L. 631.1 „… Dar nimeni nu va putea tre­ce de găr­zi­le puter­ni­ce sta­ţio­na­te în jurul fie­că­rui suflet cre­din­cios. Unii vor fi ata­ca­ţi în fuga lor din ora­şe şi sate, dar săbi­i­le ridi­ca­te împo­tri­va lor se vor frân­ge şi vor cădea nepu­tin­cioa­se ca paie­le. Alţii vor fi apă­ra­ţi de îngeri cu înfă­ţi­şa­re de sol­da­ţi.”

- M.L. 625.3 „… Mulţi îşi vor găsi refu­gi­ul în întă­ri­tu­ri­le munţi­lor. Ca şi cre­ş­ti­nii din văi­le Piemontului, ei vor face din înă­lţi­mi­le pămân­tu­lui sanc­tu­a­re­le lor şi vor mulţumi lui Dumnezeu pen­tru “stân­ci­le întă­ri­te”. (Isaia 33.16)

- Ev. ult. Zile 219.1 „Mulţi vor fi che­ma­ţi la odih­nă mai îna­in­te ca încer­ca­rea fier­bin­te a tim­pu­lui de strâm­to­ra­re să vină pes­te lume.” (C.H. 375, 1897)

- Ev. ult. zile 219.2 „Domnul mi‑a ară­tat ade­sea că mulţi micu­ţi vor fi che­ma­ţi la odih­nă, mai îna­in­te de înce­pe­rea tim­pu­lui de strâm­to­ra­re. Noi ne vom vedea iară­şi copi­ii. Ne vom întâl­ni cu ei în curţi­le cereşti şi îi vom recu­noa­ş­te.” (2 S.M. 259, 1899)

- M.L. 625.3 „… Mulţi însă, din toa­te naţiu­ni­le şi din toa­te cla­se­le, de sus şi de jos, boga­ţi şi săraci, negri şi albi, vor fi arun­ca­ţi în robia cea mai nedreap­tă şi mai cru­dă…”

- M.L. 625.3 „… Cei iubi­ţi ai lui Dumnezeu vor tre­ce prin zile gre­le, lega­ţi în lanţuri, închi­şi după gra­ti­i­le închi­so­ri­lor, con­dam­na­ţi la moar­te, unii în apa­renţă lăsa­ţi să moa­ră de foa­me în tem­ni­ţe întu­ne­coa­se şi dez­gus­tă­toa­re. Nici o ure­che ome­neas­că nu este des­chi­să să audă geme­te­le lor; nici o mână ome­neas­că nu este dis­pu­să să‑i aju­te.”

- M.L. 626.3 „Deşi vră­j­ma­şii îi pot arun­ca în închi­soa­re, totu­şi zidu­ri­le tem­ni­ţei nu pot să între­ru­pă comu­ni­ca­rea din­tre sufle­te­le lor şi Hristos…”

- M.L. 626.3 „… Acela care înţe­le­ge toa­te slă­bi­ciu­ni­le lor, care cunoa­ş­te toa­te încer­că­ri­le, este mai pre­sus de toa­te pute­ri­le pămân­teşti; îngeri vor veni la ei în celu­le­le sin­gu­ra­ti­ce, adu­cân­du-le lumi­nă şi pace din cer. Închisoarea va fi ca un palat; căci aco­lo locu­iesc cei boga­ţi în cre­dinţă, iar zidu­ri­le întu­ne­ca­te vor fi lumi­na­te de lumi­nă cereas­că, aşa cum s‑a întâm­plat când Pavel şi Sila se rugau şi cân­tau lau­de la mie­zul nopţii în tem­ni­ţa din Filipi.”

- M.L. 629.2 „Poporul lui Dumnezeu nu va fi scu­tit de sufe­rinţă; dar când va fi per­se­cu­tat şi strâm­to­rat, când va îndu­ra pri­va­ţiuni şi va suferi de foa­me, nu va fi lăsat să pia­ră… În timp ce nele­giui­ţii mor de foa­me şi de epi­de­mii, înge­rii vor ocro­ti pe cei dre­pţi şi le vor împlini nevo­i­le…”

- M.L. 621.1 „…Timpul de har este acor­dat tutu­ror ca să se pre­gă­teas­că pen­tru tim­pul strâm­to­ră­rii. Iacob a biru­it pen­tru că a fost stă­ru­i­tor şi hotă­rât. Biruinţa lui este o dova­dă a pute­rii rugă­ciu­nii stă­ru­i­toa­re. Toţi cei care se vor prin­de de făgă­du­inţe­le lui Dumnezeu, cum s‑a prins el şi vor fi seri­oşi şi stă­ru­i­tori cum a fost el, vor reu­şi aşa cum a reu­şit el…”

„Când tim­pul sta­bi­lit prin decret se apro­pie, oame­nii vor com­plo­ta să smul­gă din rădă­cini sec­ta cea urâ­tă. Se va hotă­rî ca lovi­tu­ra deci­si­vă, care să adu­că la tăce­re voci­le dez­a­pro­ba­toa­re şi mus­tră­toa­re, să fie dată într‑o anu­mi­tă noap­te.” — M.L. 635. 1 (cap. 40)

„Cu stri­gă­te de biru­inţă, cu batjo­curi şi bles­te­me, mulţi­mi­le de oameni răi sunt gata să se arun­ce asu­pra pră­zii, când…” — M.L. 636 (cap.40)

Schița eve­ni­men­te­lor fina­le

Scurt timp de strâm­to­ra­re

  • Legile dumi­ni­ca­le
  • Ploaia târ­zie
  • Marea stri­ga­re
  • Lege împo­tri­va păzi­to­ri­lor Sabatului
  • Cernere în popo­rul lui Dumnezeu
  • Mulți se întorc
  • Multe sufle­te vin din alte bise­rici

Închiderea haru­lui

Cele șap­te plăgi

  • Decretul pen­tru nimi­ci­rea sfin­ți­lor