Poporul lui Dumnezeu salvat — Evenimentele finale de pe Terra
Tema 2: Poporul lui Dumnezeu salvat
Seria: „Evenimentele finale de pe Terra” — Tabără pentru tineri a conferinţei Ardealul de Sud ce a avut loc între 27–29 septembrie 2013.
Prezintă: Nelu Iancu
Sinopsis:
Poporul lui Dumnezeu salvat
Cele mai importante evenimente din plaga a şaptea
- Intervenţia lui Dumnezeu; învierea specială
- Venirea lui Isus Hristos pe norii cerurilor; prima înviere: învierea generală a drepţilor
„Îmi ridic ochii spre munţi. De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerul şi pământul.” — Psalmi 121. 1,2
„Când protecţia legilor omeneşti va fi retrasă de la aceia care respectă Legea lui Dumnezeu, în diferite ţări se va produce o mişcare simultană pentru nimicirea lor…” — M.L. 635. 1 (cap. 40)
„Când timpul stabilit prin decret se apropie, oamenii vor complota să smulgă din rădăcini secta cea urâtă. Se va hotărî ca lovitura decisivă, care să aducă la tăcere vocile dezaprobatoare şi mustrătoare, să fie dată într‑o anumită noapte.” — M.L. 635. 1 (cap. 40)
„Copiii lui Dumnezeu — unii în celulele închisorilor…” — M.L. 635. 2
„… alţii ascunşi în locuri singuratice, în păduri şi munţi — se roagă încă pentru ocrotire divină…” — M.L. 635. 2
„… în timp ce în toate părţile, grupuri de oameni înarmaţi, îndemnaţi de cete de îngeri răi, se pregătesc pentru lucrarea de ucidere.” — M.L. 635. 2
Va îngădui oare Dumnezeu ca să fie copiii Săi ucişi?
„Dacă sângele martorilor credincioşi ai lui Hristos ar fi vărsat în timpul acesta, n‑ar mai fi ca sângele martirilor, o sămânţă semănată care să aducă un seceriş pentru Dumnezeu…” — M.L. 634 sus
„… Credincioşia lor n‑ar mai fi o mărturie pentru a convinge pe alţii despre adevăr; căci inima împietrită a respins valurile îndurării până când ele nu se mai întorc…” — M.L. 634, sus
„… Dacă cei drepţi ar fi lăsaţi acum să cadă pradă în mâna vrăjmaşilor lor, aceasta ar însemna un triumf pentru prinţul întunericului.” — M.L. 634, sus
Va interveni Dumnezeu pentru copiii Săi credincioşi?
„Cu strigăte de biruinţă, cu batjocuri şi blesteme, mulţimile de oameni răi sunt gata să se arunce asupra prăzii, când…” — M.L. 636 (cap.40)
„… iată, un întuneric des, mai adânc decât întunericul nopţii, cade peste pământ…” — M.L. 636 (cap.40)
„… iată, un întuneric des, mai adânc decât întunericul nopţii, cade peste pământ…” — M.L. 636 (cap.40)
„… iată, un întuneric des, mai adânc decât întunericul nopţii, cade peste pământ…” — M.L. 636 (cap.40)
„… Apoi, un curcubeu strălucind de slavă de la tronul lui Dumnezeu se arată pe cer şi pare să înconjoare fiecare grupă de rugători…” — M.L. 636 (cap.40)
„… Mulţimile înfuriate se opresc deodată. Strigătele lor batjocoritoare se sting. Obiectele urii lor criminale sunt uitate…” — M.L. 636 (cap.40)
„… Cu presimţiri înfricoşate privesc la simbolul legământului lui Dumnezeu şi doresc să fie ocrotiţi de strălucirea lui orbitoare.” — M.L. 636 (cap.40)
„Toate în natură par că au ieşit din făgaşul lor…” — M.L. 636. 2
„Nori negri, grei, se ridică şi se lovesc unii de alţii…” — M.L. 636. 2
„În mijlocul cerului furios se arată un spaţiu senin, de o strălucire de nedescris, de unde vine vocea lui Dumnezeu asemenea sunetului de ape multe, zicând : “S‑a sfârşit!” (Apoc. 16.17) ” — M.L. 636. 2
„Acea voce zguduie cerul şi pământul…” — M.L. 636. 3
„Cerul parcă se deschide şi se închide…” — M.L. 636. 3
„… Mărirea de la tronul lui Dumnezeu pare că trimite fulgere…” — M.L. 636. 3
„Urmează un cutremur puternic…” (Apoc. 16.18) — M.L. 636. 3
„… şi s‑a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n‑a fost un cutremur aşa de mare.” — Apoc. 16.18
„Munţii se clatină ca trestia bătută de vânt…” — M.L. 636. 3
„… şi bucăţi rupte din stânci sunt aruncate în toate părţile…” — M.L. 636. 3
„Se aude un vuiet ca la apropierea unei furtuni…” — M.L. 636. 3
„… Marea e biciuită până la înfuriere…” — M.L. 636. 3
„Tot pământul gâfâie şi se umflă ca şi valurile mării…” — M.L. 636. 3
„… La suprafaţa lui se produc mari crăpături…” — M.L. 636. 3
„Lanţuri de munţi se scufundă…” — M.L. 636. 3
„… Insule locuite dispar…” — M.L. 636. 3
„Porturi de pe ţărmurile mărilor, care ajunseseră adevărate Sodome… sunt înghiţite de apele înfuriate…” — M.L. 636. 3
„Mari pietre de grindină… îşi fac acum lucrarea lor de distrugere…” — M.L. 636. 3
„Oraşele cele mai semeţe ale pământului sunt doborâte…” — M.L. 636. 3
„… Palatele prinţilor, în care mai marii lumii şi-au risipit bogăţiile pentru a se slăvi pe ei înşişi, se prăbuşesc în ruine înaintea ochilor lor. ” — M.L. 636. 3
„… zidurile închisorilor se prăbuşesc, iar copiii lui Dumnezeu, ţinuţi închişi pentru credinţa lor, sunt puşi în libertate.” — M.L. 637 sus
Învierea specială
„Mormintele se deschid şi…” — M.L. 637.1
„Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţă veşnică, iar alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.” — Dan. 12.2
- Unii pentru viață veșnică
„Toţi cei ce au murit în credinţa soliei îngerului al treilea ies din morminte slăviţi, ca să audă legământul de pace al lui Dumnezeu cu acei care au ţinut Legea Lui.” — M.L. 637.1
„… care ţinuseră Sabatul au ieşit din paturile lor de pulbere…” — Ex.V. 178.2 (cap. Scăparea sfinţilor)
- Alții pentru ocară veșnică
„„Şi cei care L‑au străpuns“ (Apoc. 1,7), aceia care au batjocorit şi au râs de agonia de moarte a lui Hristos şi cei mai violenţi împotrivitori ai adevărului şi ai poporului Său sunt înviaţi, ca să‑L vadă în slava Sa şi să vadă cinstea pe care o primesc cei credincioşi şi ascultători.” — M.L. 637 sus
„… vor vedea pe cine au străpuns.“ (Marcu 14.2; Ioan 19.37)
- Închiderea harului
- Cele șapte plăgi
- Învierea mixtă Dan. 12.2
- Prima înviere Ap. 20.6
- 1000 ani
- A doua înviere Ap. 20.5
„Norii groşi acoperă încă cerul; cu toate acestea, soarele pătrunde din când în când, arătându-se ca un ochi răzbunător al lui Iehova…” — M.L. 637 sus
„… Fulgere înspăimântătoare ţâşnesc din cer, învăluind pământul într‑o pânză de flăcări…” — M.L. 637 sus
„… Deasupra vuietului înspăimântător al tunetului, glasuri tainice şi îngrozitoare anunţă soarta celor nelegiuiţi. Cuvintele spuse nu sunt înţelese de toţi; dar sunt înţelese lămurit de învăţătorii mincinoşi…” — M.L. 637 sus
„… Aceia care cu puţin mai înainte fuseseră atât de nepăsători, atât de îndrăzneţi şi provocatori, atât de încântaţi în cruzimea lor faţă de poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu sunt acum copleşiţi de consternare şi tremură de frică. Vaietele lor se aud mai presus de vuietul naturii dezlănţuite…” — M.L. 637 sus
„Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă.” — Ps. 50.6
„… Atunci se arată pe cer o mână ţinând două table de piatră… cele zece porunci ale lui Dumnezeu… sunt prezentate vederii tuturor locuitorilor pământului.” — M.L. 639.1
„E cu neputinţă de descris groaza şi disperarea celor ce au călcat în picioare sfintele porunci ale lui Dumnezeu…” — M.L. 639.2
„… Acum ei sunt condamnaţi de acea Lege pe care au dispreţuit‑o…” — M.L. 639.2
„Vocea lui Dumnezeu se aude din cer anunţând ziua şi ceasul venirii Domnului Isus şi proclamând legământul cel veşnic cu poporul Său.” — M.L. 640.1
Care este poporul lui Dumnezeu prezent în acel moment pe pământ?
„Sfinţii cei vii, cei 144.000 la număr, au înţeles vocea, pe când nelegiuiţilor li se părea că este tunet şi cutremur.” — Ex.V. 8.1
„Când binecuvântarea veşnică a fost rostită asupra acelora care onoraseră pe Dumnezeu prin păzirea Sabatului, un STRIGĂT TARE DE BIRUINŢĂ ASUPRA FIAREI ŞI A CHIPULUI EI răsună pretutindeni.” — Ex.V. 179 sus
- Închiderea harului
- Cele șapte plăgi
- „S‑a isprăvit” — Apoc.16.17
- „Cutremur mare” — Apoc.16.18
- „Grindină mare” — Apoc.16.21
- „Zidurile închisorilor se dărâmă”, „Copiii lui Dumnezeu sunt puşi în libertate”
- „Mormintele se deschid”
- Învierea mixtă Dan. 12.2
- „Mulţi se vor scula” — Dan. 12.2
- unii pentru viaţă veşnică: cei din solia îngerului al 3‑lea
- unii pentru ocară veşnică: cei ce L‑au străpuns
- „Se arată pe cer o mână ţinând cele două table de piatră: cele zece porunci”
- „Dumnezeu anunţă ziua şi ceasul venirii Domnului Isus”
- „Dumnezeu proclamă Legământul cel veşnic cu poporul Său: cei 144 000”
- „Un strigăt de biruinţă asupra fiarei răsună pretutindeni”
Venirea Domnului Isus Hristos pe norii cerului
„Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului… şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.” — Mat. 24.30
„Îndată se arată spre răsărit un mic nor negru…” — M.L. 640.2
„… Este norul care înconjoară pe Mântuitorul şi care, de la distanţă, pare învăluit în întuneric…” — M.L. 640.2
„Poporul lui Dumnezeu ştie că acesta este semnul Fiului omului…” — M.L. 640.2
„În tăcere solemnă, ei privesc spre nor care se apropie de pământ…” — M.L. 640.2
„… făcându-se şi mai luminos şi mai strălucitor, până când ajunge un nor mare şi alb…” — M.L. 640.2
„O mulţime vastă, nenumărată de îngeri sfinţi, intonând imnuri în melodii cereşti, Îl însoţesc în drumul Său. Firmamentul pare plin de chipuri strălucitoare — „de zece mii de ori zece mii şi mii de mii” — M.L. 641. sus
„Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui umple pământul.” — Hab. 3.3 u.p.
„Cerul s‑a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul…” — Apoc. 6.14.
„Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă…” — Is. 24.19
„… Şi toţi munţii şi toate ostroavele s‑au mutat din locurile lor.” — Apoc. 6.14.
„Cum norul cel viu vine din ce în ce mai aproape, ochii tuturor pot să‑L vadă pe Prinţul Vieţii…” — M.L. 641 sus
„Drepţii strigă tremurând: „Cine va putea sta?” Cântarea îngerilor încetează şi se face o linişte solemnă…” — M.L. 641.1
„Atunci, se aude vocea lui Isus, zicând: ‘Harul Meu este îndestulător pentru voi’.” — M.L. 641.1
„Feţele drepţilor se luminează şi bucuria umple inimile tuturor…” — M.L. 641.1
„În ziua aceea, vor zice: „Iată, Acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui…” — Isaia 25.9
„Îngerii au început iarăşi să cânte… pe când norul se apropia şi mai mult de pământ.” — Ex.V. 9 sus
Învierea generală a drepților (Prima înviere)
„Atunci Isus sună din trâmbiţa Sa de argint în timp ce Se cobora pe nor înconjurat de flăcări de foc.” — Ex.V. 9 sus
„Apoi, privind spre mormintele sfinţilor adormiţi,… strigă: „Deşteptaţi-vă! Deşteptaţi-vă, voi care dormiţi în pământ şi sculaţi-vă!” — Ex.V. pg. 9. sus
„La acest glas, s‑a făcut un cutremur de pământ foarte puternic. Mormintele se deschid…” — Ex.V. pg. 9
„… iar morţii ies îmbrăcaţi în nemurire.” — Ex.V. pg. 9
„Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.” — 1Tes. 4.16
„Toţi ies din mormintele lor cu aceeaşi statură cu care au intrat în ele. Adam, care se află în mulţimea celor în viaţă, are o înălţime impozantă… Dar toţi se ridică din mormânt cu prospeţimea şi puterea tinereţii veşnice… Toate defectele şi diformităţile sunt lăsate în mormânt.” — M.L. 644.2
„Îngerii „adună pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la o margine a cerului până la cealaltă”…” — M.L. 645.1 (cap. 40)
„Copiii mici sunt aduşi de îngerii sfinţi în braţele mamelor lor…” — M.L. 645.1 (cap. 40)
„… Prietenii mult timp despărţiţi prin moarte sunt acum reuniţi, ca să nu se mai despartă niciodată…” — M.L. 645.1 (cap. 40)
„… sfinţii… strigă: „BIRUINŢĂ ASUPRA MORŢII ŞI A MORMÂNTULUI !” — Ex.V. 179.3
Ce se întâmplă cu cei credincioşi în continuare, atât cei ce au fost în viaţă cât şi cei înviaţi?
„Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.” — 1Cor. 15.53
„… Sfinţii cei vii au fost schimbaţi într‑o clipă şi răpiţi cu cei înviaţi spre întâmpinarea Domnului în văzduh.” (1Cor. 15.51- 54) — Ex.V. 179.3
„… şi cu cântări de bucurie, se înalţă împreună spre cetatea lui Dumnezeu.” — M.L. 645.1 (cap. 40)
- „Îndată se arată spre răsărit un mic nor negru” — Mat. 24.30
- „Cerul s‑a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s‑au mutat din locurile lor”- Apoc. 6.14
- „Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L‑au străpuns” — Apoc. 1.7
- „Glasul Fiului lui Dumnezeu cheamă din morminte pe sfinţii adormiţi.” — Ex.V. 214.1 „cutremur… mormintele se deschid.”- Ex.V. 13.1; 1Cor. 15.52; Mat. 24.31
- „Sfinţii adormiţi (de la Adam) ies afară îmbrăcaţi cu nemurire… Sfinţii cei vii sunt schimbaţi într‑o clipă şi răpiţi împreună cu cei înviaţi spre întâmpinarea Domnului în văzduh.” — Ex.V. 214.1
- Prima înviere Apoc. 20.6
- 1000 ani
- „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere… vor împărăţi cu El o mie de ani.” Apoc. 20.6
- „Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi gol… nu este nici un om.” Ier. 4.23,25 A
- „Satana legat pentru o mie de ani.” Apoc. 20.2
- „Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s‑a dat judecata.” Apoc. 20.4
- „Ceilalţi morţi n‑au înviat până nu s‑au sfârşit cei o mie de ani.” Apoc. 20.5
- A doua înviere Apoc. 20.5
