Poporul lui Dumnezeu salvat — Evenimentele finale de pe Terra

Tema 2: Poporul lui Dumnezeu sal­vat
Seria: „Evenimentele fina­le de pe Terra” — Tabără pen­tru tineri a con­fe­rinţei Ardealul de Sud ce a avut loc între 27–29 sep­tem­brie 2013.
Prezintă: Nelu Iancu

Sinopsis:

Poporul lui Dumnezeu salvat

Poporul lui Dumnezeu salvat - Evenimentele finale de pe Terra

Cele mai impor­tan­te eve­ni­men­te din pla­ga a şap­tea

  • Intervenţia lui Dumnezeu; învi­e­rea spe­cia­lă
  • Venirea lui Isus Hristos pe norii ceru­ri­lor; pri­ma învi­e­re: învi­e­rea gene­ra­lă a dre­pţi­lor

„Îmi ridic ochii spre munţi. De unde-mi va veni aju­to­rul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerul şi pămân­tul.” — Psalmi 121. 1,2

„Când pro­te­cţia legi­lor ome­neşti va fi retra­să de la ace­ia care res­pec­tă Legea lui Dumnezeu, în dife­ri­te ţări se va pro­du­ce o miş­ca­re simul­ta­nă pen­tru nimi­ci­rea lor…” — M.L. 635. 1 (cap. 40)

„Când tim­pul sta­bi­lit prin decret se apro­pie, oame­nii vor com­plo­ta să smul­gă din rădă­cini sec­ta cea urâ­tă. Se va hotă­rî ca lovi­tu­ra deci­si­vă, care să adu­că la tăce­re voci­le dez­a­pro­ba­toa­re şi mus­tră­toa­re, să fie dată într-o anu­mi­tă noap­te.” — M.L. 635. 1 (cap. 40)

„Copiii lui Dumnezeu — unii în celu­le­le închi­so­ri­lor…” — M.L. 635. 2

„… alţii ascu­nşi în locuri sin­gu­ra­ti­ce, în păduri şi munţi — se roa­gă încă pen­tru ocro­ti­re divi­nă…” — M.L. 635. 2

„… în timp ce în toa­te părţi­le, gru­puri de oameni îna­r­ma­ţi, îndem­na­ţi de cete de îngeri răi, se pre­gă­tesc pen­tru lucra­rea de uci­de­re.” — M.L. 635. 2

Va îngă­dui oare Dumnezeu ca să fie copi­ii Săi uci­şi?

„Dacă sân­ge­le mar­to­ri­lor cre­din­cioşi ai lui Hristos ar fi văr­sat în tim­pul aces­ta, n-ar mai fi ca sân­ge­le mar­ti­ri­lor, o sămânţă semă­na­tă care să adu­că un sece­riş pen­tru Dumnezeu…” — M.L. 634 sus

„… Credincioşia lor n-ar mai fi o măr­tu­rie pen­tru a con­vin­ge pe alţii des­pre ade­văr; căci ini­ma împie­tri­tă a res­pins valu­ri­le îndu­ră­rii până când ele nu se mai întorc…” — M.L. 634, sus

„… Dacă cei dre­pţi ar fi lăsa­ţi acum să cadă pra­dă în mâna vră­j­ma­şi­lor lor, aceas­ta ar însem­na un tri­umf pen­tru prinţul întu­ne­ri­cu­lui.” — M.L. 634, sus

Va inter­ve­ni Dumnezeu pen­tru copi­ii Săi cre­din­cioşi?

„Cu stri­gă­te de biru­inţă, cu batjo­curi şi bles­te­me, mulţi­mi­le de oameni răi sunt gata să se arun­ce asu­pra pră­zii, când…” — M.L. 636 (cap.40)

„… iată, un întu­ne­ric des, mai adânc decât întu­ne­ri­cul nopţii, cade pes­te pământ…” — M.L. 636 (cap.40)

„… iată, un întu­ne­ric des, mai adânc decât întu­ne­ri­cul nopţii, cade pes­te pământ…” — M.L. 636 (cap.40)

„… iată, un întu­ne­ric des, mai adânc decât întu­ne­ri­cul nopţii, cade pes­te pământ…” — M.L. 636 (cap.40)

„… Apoi, un cur­cu­beu stră­lu­cind de sla­vă de la tro­nul lui Dumnezeu se ara­tă pe cer şi pare să încon­joa­re fie­ca­re gru­pă de rugă­tori…” — M.L. 636 (cap.40)

„… Mulţimile înfu­ri­a­te se opresc deo­da­tă. Strigătele lor batjo­co­ri­toa­re se sting. Obiectele urii lor cri­mi­na­le sunt uita­te…” — M.L. 636 (cap.40)

„… Cu pre­si­mţiri înfri­coşa­te pri­vesc la sim­bo­lul legămân­tu­lui lui Dumnezeu şi doresc să fie ocro­ti­ţi de stră­lu­ci­rea lui orbi­toa­re.” — M.L. 636 (cap.40)

„Toate în natu­ră par că au ieşit din făga­şul lor…” — M.L. 636. 2

„Nori negri, grei, se ridi­că şi se lovesc unii de alţii…” — M.L. 636. 2

„În mij­lo­cul ceru­lui furi­os se ara­tă un spa­ţiu senin, de o stră­lu­ci­re de nedes­cris, de unde vine vocea lui Dumnezeu ase­me­nea sune­tu­lui de ape mul­te, zicând : “S-a sfârşit!” (Apoc. 16.17) ” — M.L. 636. 2

„Acea voce zgu­du­ie cerul şi pămân­tul…” — M.L. 636. 3

„Cerul par­că se des­chi­de şi se închi­de…” — M.L. 636. 3

„… Mărirea de la tro­nul lui Dumnezeu pare că tri­mi­te ful­ge­re…” — M.L. 636. 3

„Urmează un cutre­mur puter­nic…” (Apoc. 16.18) — M.L. 636. 3

„… şi s-a făcut un mare cutre­mur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutre­mur aşa de mare.” — Apoc. 16.18

„Munţii se cla­ti­nă ca tres­tia bătu­tă de vânt…” — M.L. 636. 3

„… şi bucă­ţi rup­te din stânci sunt arun­ca­te în toa­te părţi­le…” — M.L. 636. 3

„Se aude un vuiet ca la apro­pi­e­rea unei furt­uni…” — M.L. 636. 3

„… Marea e biciu­i­tă până la înfu­ri­e­re…” — M.L. 636. 3

„Tot pămân­tul gâfâie şi se umflă ca şi valu­ri­le mării…” — M.L. 636. 3

„… La supra­fa­ţa lui se pro­duc mari cră­pă­turi…” — M.L. 636. 3

„Lanţuri de munţi se scu­fun­dă…” — M.L. 636. 3

„… Insule locu­i­te dis­par…” — M.L. 636. 3

„Porturi de pe ţăr­mu­ri­le mări­lor, care ajun­se­se­ră ade­vă­ra­te Sodome… sunt înghi­ţi­te de ape­le înfu­ri­a­te…” — M.L. 636. 3

„Mari pie­tre de grin­di­nă… îşi fac acum lucra­rea lor de dis­tru­ge­re…” — M.L. 636. 3

„Oraşele cele mai semeţe ale pămân­tu­lui sunt dobo­râ­te…” — M.L. 636. 3

„… Palatele prinţi­lor, în care mai marii lumii şi-au risi­pit bogă­ţi­i­le pen­tru a se slă­vi pe ei înşi­şi, se pră­bu­şesc în rui­ne îna­in­tea ochi­lor lor. ” — M.L. 636. 3

„… zidu­ri­le închi­so­ri­lor se pră­bu­şesc, iar copi­ii lui Dumnezeu, ţinu­ţi închi­şi pen­tru cre­dinţa lor, sunt puşi în liber­ta­te.” — M.L. 637 sus

Învierea spe­cia­lă

„Mormintele se des­chid şi…” — M.L. 637.1

„Mulţi din cei ce dorm în ţărâ­na pămân­tu­lui se vor scu­la: unii pen­tru via­ţă veş­ni­că, iar alţii pen­tru oca­ră şi ruşi­ne veş­ni­că.” — Dan. 12.2

- Unii pen­tru via­ță veș­ni­că

„Toţi cei ce au murit în cre­dinţa soli­ei înge­ru­lui al tre­i­lea ies din mor­min­te slă­vi­ţi, ca să audă legămân­tul de pace al lui Dumnezeu cu acei care au ţinut Legea Lui.” — M.L. 637.1

„… care ţinu­se­ră Sabatul au ieşit din patu­ri­le lor de pul­be­re…” — Ex.V. 178.2 (cap. Scăparea sfinţi­lor)

- Alții pen­tru oca­ră veș­ni­că

„„Şi cei care L-au stră­puns“ (Apoc. 1,7), ace­ia care au batjo­co­rit şi au râs de ago­nia de moar­te a lui Hristos şi cei mai vio­lenţi împo­tri­vi­tori ai ade­vă­ru­lui şi ai popo­ru­lui Său sunt învi­a­ţi, ca să-L vadă în sla­va Sa şi să vadă cin­stea pe care o pri­mesc cei cre­din­cioşi şi ascul­tă­tori.” — M.L. 637 sus

„… vor vedea pe cine au stră­puns.“ (Marcu 14.2; Ioan 19.37)

  • Închiderea haru­lui
  • Cele șap­te plăgi
  • Învierea mix­tă Dan. 12.2
  • Prima învi­e­re Ap. 20.6
  • 1000 ani
  • A doua învi­e­re Ap. 20.5

„Norii groşi aco­pe­ră încă cerul; cu toa­te aces­tea, soa­re­le pătrun­de din când în când, ară­tân­du-se ca un ochi răz­bu­nă­tor al lui Iehova…” — M.L. 637 sus

„… Fulgere înspă­i­mân­tă­toa­re ţâş­nesc din cer, învă­lu­ind pămân­tul într-o pân­ză de flă­cări…” — M.L. 637 sus

„… Deasupra vuie­tu­lui înspă­i­mân­tă­tor al tune­tu­lui, gla­suri tai­ni­ce şi îngro­zi­toa­re anu­nţă soar­ta celor nele­giui­ţi. Cuvintele spu­se nu sunt înţe­le­se de toţi; dar sunt înţe­le­se lămu­rit de învă­ţă­to­rii min­ci­noşi…” — M.L. 637 sus

„… Aceia care cu puţin mai îna­in­te fuse­se­ră atât de nepă­să­tori, atât de îndrăz­neţi şi pro­vo­ca­tori, atât de încân­ta­ţi în cru­zi­mea lor faţă de popo­rul păzi­tor al porun­ci­lor lui Dumnezeu sunt acum copleşi­ţi de con­ster­na­re şi tre­mu­ră de fri­că. Vaietele lor se aud mai pre­sus de vuie­tul natu­rii dez­lă­nţu­i­te…” — M.L. 637 sus

„Atunci ceru­ri­le vor ves­ti drep­ta­tea Lui, căci Dumnezeu este cel ce jude­că.” — Ps. 50.6

„… Atunci se ara­tă pe cer o mână ţinând două table de pia­tră… cele zece porunci ale lui Dumnezeu… sunt pre­zen­ta­te vede­rii tutu­ror locu­i­to­ri­lor pămân­tu­lui.” — M.L. 639.1

„E cu nepu­tinţă de des­cris groa­za şi dis­pe­ra­rea celor ce au căl­cat în picioa­re sfin­te­le porunci ale lui Dumnezeu…” — M.L. 639.2

„… Acum ei sunt con­dam­na­ţi de acea Lege pe care au dis­preţu­it-o…” — M.L. 639.2

„Vocea lui Dumnezeu se aude din cer anu­nţând ziua şi cea­sul veni­rii Domnului Isus şi pro­clamând legămân­tul cel veş­nic cu popo­rul Său.” — M.L. 640.1

Care este popo­rul lui Dumnezeu pre­zent în acel moment pe pământ?

„Sfinţii cei vii, cei 144.000 la număr, au înţe­les vocea, pe când nele­giui­ţi­lor li se părea că este tunet şi cutre­mur.” — Ex.V. 8.1

„Când bine­cu­vân­ta­rea veş­ni­că a fost ros­ti­tă asu­pra ace­lo­ra care ono­ra­se­ră pe Dumnezeu prin păzi­rea Sabatului, un STRIGĂT TARE DE BIRUINŢĂ ASUPRA FIAREI ŞI A CHIPULUI EI răsu­nă pre­tu­tin­deni.” — Ex.V. 179 sus

  • Închiderea haru­lui
  • Cele șap­te plăgi
  1. „S-a ispră­vit” — Apoc.16.17
  2. „Cutremur mare” — Apoc.16.18
  3. „Grindină mare” — Apoc.16.21
  4. „Zidurile închi­so­ri­lor se dărâ­mă”, „Copiii lui Dumnezeu sunt puşi în liber­ta­te”
  5. „Mormintele se des­chid”
  6. Învierea mix­tă Dan. 12.2
    • „Mulţi se vor scu­la” — Dan. 12.2
      • unii pen­tru via­ţă veş­ni­că: cei din solia înge­ru­lui al 3-lea
      • unii pen­tru oca­ră veş­ni­că: cei ce L-au stră­puns
  7. „Se ara­tă pe cer o mână ţinând cele două table de pia­tră: cele zece porunci”
  8. „Dumnezeu anu­nţă ziua şi cea­sul veni­rii Domnului Isus”
  9. „Dumnezeu pro­cla­mă Legământul cel veş­nic cu popo­rul Său: cei 144 000”
  10. „Un stri­găt de biru­inţă asu­pra fia­rei răsu­nă pre­tu­tin­deni”

Venirea Domnului Isus Hristos pe norii ceru­lui

„Atunci se va ară­ta în cer sem­nul Fiului omu­lui… şi vor vedea pe Fiul omu­lui venind pe norii ceru­lui cu pute­re şi cu o mare sla­vă.” — Mat. 24.30

„Îndată se ara­tă spre răsă­rit un mic nor negru…” — M.L. 640.2

„… Este norul care încon­joa­ră pe Mântuitorul şi care, de la dis­tanţă, pare învă­lu­it în întu­ne­ric…” — M.L. 640.2

„Poporul lui Dumnezeu ştie că aces­ta este sem­nul Fiului omu­lui…” — M.L. 640.2

„În tăce­re solem­nă, ei pri­vesc spre nor care se apro­pie de pământ…” — M.L. 640.2

„… făcân­du-se şi mai lumi­nos şi mai stră­lu­ci­tor, până când ajun­ge un nor mare şi alb…” — M.L. 640.2

„O mulţi­me vas­tă, nenu­mă­ra­tă de îngeri sfinţi, intonând imnuri în melo­dii cereşti, Îl însoţesc în dru­mul Său. Firmamentul pare plin de chi­puri stră­lu­ci­toa­re — „de zece mii de ori zece mii şi mii de mii” — M.L. 641. sus

„Măreţia Lui aco­pe­ră ceru­ri­le, şi sla­va Lui umple pămân­tul.” — Hab. 3.3 u.p.

„Cerul s-a strâns ca o car­te de pie­le, pe care o faci sul…” — Apoc. 6.14.

„Pământul se rupe, pămân­tul se sfă­râ­mă, pămân­tul se cra­pă…” — Is. 24.19

„… Şi toţi munţii şi toa­te ostroa­ve­le s-au mutat din locu­ri­le lor.” — Apoc. 6.14.

„Cum norul cel viu vine din ce în ce mai aproa­pe, ochii tutu­ror pot să-L vadă pe Prinţul Vieţii…” — M.L. 641 sus

„Drepţii stri­gă tre­mu­rând: „Cine va putea sta?” Cântarea înge­ri­lor înce­tea­ză şi se face o lini­ş­te solem­nă…” — M.L. 641.1

„Atunci, se aude vocea lui Isus, zicând: ‘Harul Meu este îndes­tu­lă­tor pen­tru voi’.” — M.L. 641.1

„Feţele dre­pţi­lor se lumi­nea­ză şi bucu­ria umple ini­mi­le tutu­ror…” — M.L. 641.1

„În ziua ace­ea, vor zice: „Iată, Acesta este Dumnezeul nos­tru, în care aveam încre­de­re că ne va mân­tui…” — Isaia 25.9

„Îngerii au înce­put iară­şi să cân­te… pe când norul se apro­pia şi mai mult de pământ.” — Ex.V. 9 sus

Învierea gene­ra­lă a drep­ți­lor (Prima învi­e­re)

„Atunci Isus sună din trâm­bi­ţa Sa de argint în timp ce Se cobo­ra pe nor încon­ju­rat de flă­cări de foc.” — Ex.V. 9 sus

„Apoi, pri­vind spre mor­min­te­le sfinţi­lor ador­mi­ţi,… stri­gă: „Deşteptaţi-vă! Deşteptaţi-vă, voi care dor­mi­ţi în pământ şi scu­la­ţi-vă!” — Ex.V. pg. 9. sus

„La acest glas, s-a făcut un cutre­mur de pământ foar­te puter­nic. Mormintele se des­chid…” — Ex.V. pg. 9

„… iar morţii ies îmbră­ca­ţi în nemu­ri­re.” — Ex.V. pg. 9

„Căci însuş Domnul, cu un stri­găt, cu gla­sul unui arhan­ghel şi cu trâm­bi­ţa lui Dumnezeu, Se va pogo­rî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.” — 1Tes. 4.16

„Toţi ies din mor­min­te­le lor cu ace­ea­şi sta­tu­ră cu care au intrat în ele. Adam, care se află în mulţi­mea celor în via­ţă, are o înă­lţi­me impo­zan­tă… Dar toţi se ridi­că din mor­mânt cu pros­peţi­mea şi pute­rea tine­reţii veş­ni­ce… Toate defec­te­le şi difor­mi­tă­ţi­le sunt lăsa­te în mor­mânt.” — M.L. 644.2

„Îngerii „adu­nă pe cei aleşi din cele patru vân­turi, de la o mar­gi­ne a ceru­lui până la cea­lal­tă”…” — M.L. 645.1 (cap. 40)

„Copiii mici sunt adu­şi de înge­rii sfinţi în bra­ţe­le mame­lor lor…” — M.L. 645.1 (cap. 40)

„… Prietenii mult timp des­pă­rţi­ţi prin moar­te sunt acum reu­ni­ţi, ca să nu se mai des­par­tă nici­o­da­tă…” — M.L. 645.1 (cap. 40)

„… sfinţii… stri­gă: „BIRUINŢĂ ASUPRA MORŢII ŞI A MORMÂNTULUI !” — Ex.V. 179.3

Ce se întâm­plă cu cei cre­din­cioşi în con­ti­nu­a­re, atât cei ce au fost în via­ţă cât şi cei învi­a­ţi?

„Căci tre­bu­ie ca tru­pul aces­ta, supus putre­zi­rii, să se îmbra­ce în nepu­tre­zi­re, şi tru­pul aces­ta muri­tor să se îmbra­ce în nemu­ri­re.” — 1Cor. 15.53

„… Sfinţii cei vii au fost schim­ba­ţi într-o cli­pă şi răpi­ţi cu cei învi­a­ţi spre întâm­pi­na­rea Domnului în văz­duh.” (1Cor. 15.51- 54) — Ex.V. 179.3

„… şi cu cân­tări de bucu­rie, se îna­lţă împre­u­nă spre ceta­tea lui Dumnezeu.” — M.L. 645.1 (cap. 40)

  1. „Îndată se ara­tă spre răsă­rit un mic nor negru” — Mat. 24.30
  2. „Cerul s-a strâns ca o car­te de pie­le, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toa­te ostroa­ve­le s-au mutat din locu­ri­le lor”- Apoc. 6.14
  3. „Şi ori­ce ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au stră­puns” — Apoc. 1.7
  4. „Glasul Fiului lui Dumnezeu chea­mă din mor­min­te pe sfinţii ador­mi­ţi.” — Ex.V. 214.1 „cutre­mur… mor­min­te­le se des­chid.”- Ex.V. 13.1; 1Cor. 15.52; Mat. 24.31
  5. „Sfinţii ador­mi­ţi (de la Adam) ies afa­ră îmbră­ca­ţi cu nemu­ri­re… Sfinţii cei vii sunt schim­ba­ţi într-o cli­pă şi răpi­ţi împre­u­nă cu cei învi­a­ţi spre întâm­pi­na­rea Domnului în văz­duh.” — Ex.V. 214.1
    • Prima învi­e­re Apoc. 20.6
    • 1000 ani
      • „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au par­te de întâia învi­e­re… vor împă­ră­ţi cu El o mie de ani.” Apoc. 20.6
      • „Mă uit la pământ şi iată că este pus­tiu şi gol… nu este nici un om.” Ier. 4.23,25 A
      • „Satana legat pen­tru o mie de ani.” Apoc. 20.2
      • „Şi am văzut niş­te sca­u­ne de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat jude­ca­ta.” Apoc. 20.4
      • „Ceilalţi morţi n-au învi­at până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.” Apoc. 20.5
    • A doua învi­e­re Apoc. 20.5