Tabără de tineret la Moeciu, 13–15 octombrie 2006

Conferința Ardealul de Sud a orga­ni­zat între 13 și 15 octom­brie 2006 o tabă­ră pen­tru tine­ret în loca­li­ta­tea bra­șo­vea­nă Moeciu de Sus. Tema tabe­rei a fost “O via­ță de biru­in­ță” și a atras par­ti­ci­pa­rea a pes­te 100 de tineri și mai puțin tineri. Tinerii au fost găz­du­iți într‑o clă­di­re a Bisericii Adventiste din România, ame­na­ja­tă spe­cial pen­tru întâl­niri de acest gen. Tabăra s‑a des­chis la apu­sul soa­re­lui, oda­tă cu des­chi­de­rea Sabatului, prin cuvin­te­le adre­sa­te de fra­te­le Marcu Șuteu. După cuvin­te­le de bun venit adre­sa­te de fra­ții gaz­de, s‑a ser­vit cina, apoi s‑a relu­at pro­gra­mul pre­vă­zut pen­tru înâl­ni­rea tine­ri­lor.

Cei micuți, care au fost și ei pre­zenți într-un număr mare, au fost con­duși într‑o încă­pe­re sepa­ra­tă, unde sora Tabita Barbu i‑a înso­țit, și îndru­mat pe dura­ta între­gii tabe­re. În timp ce ei aveau un pro­gram adap­tat vâr­stei lor, cei cân­d­va copii, acum tineri, s‑au strâns în sala des­ti­na­tă pro­gra­mu­lui, pen­tru mesa­je­le adre­sa­te lor. După cina de vineri sea­ra, tine­rii au pur­tat o dis­cu­ție mode­ra­tă de fra­ții Marius Stroia și Alin Bogdan. Tema în dis­cu­ție a fost suc­ce­sul ca scop în via­ță, atât suc­ce­sul mate­ri­al cât și cel spi­ri­tu­al. Din son­da­jul de opi­nie efec­tu­at, s‑a con­sta­tat – în mod sur­prin­ză­tor – că aprox. 80% din­tre tine­rii pre­zenți aco­lo se con­si­de­rau tineri de suc­ces.
Ideea fun­damen­ta­lă a dis­cu­ți­ei a fost că suc­ce­sul este rela­tiv, și că ceea ce con­tea­ză nu e atât felul în care sun­tem pri­viți de lume, ci cum ne pri­veș­te Dumnezeu – că adi­că în ochii lui Dumnezeu pre­țul unui om nu se măsoa­ră după renu­me­le lui în soci­e­ta­te, nici după mași­na pe care o con­du­ce, mar­ca îmbră­că­min­ții sau titlul, pro­fe­sia ace­lui om, ci după pre­țul plătit la Calvar. Această cunoș­tin­ță con­du­ce la un sen­ti­ment al valo­rii per­so­na­le sta­bil, indi­fe­rent de cir­cum­stan­țe.
În pre­di­ca din Sabat, fra­te­le Marius Stroia ne‑a pre­zen­tat tema “O via­ță de biru­in­ță”. Pornind de la exem­ple­le oame­ni­lor evo­cați în căr­ți­le isto­ri­ce – Napoleon, Nebucadnețar, Constantin cel Mare, Hitler – am rea­li­zat că suc­ce­sul aces­tor impe­rii a fost unul tem­po­rar și că „pes­te toa­te o lopa­tă de țărâ­nă se depu­ne”. Chipul văzut în vis de Nebucadnețar avea meni­rea să ilus­tre­ze toc­mai acest lucru.
În con­trast cu acest fel de suc­ces tem­po­rar este biru­in­ța creș­ti­nă. Deși aceas­ta este dis­pre­țu­i­tă de con­tem­po­ra­nii celor ce o tră­iesc, lup­ta creș­ti­nă adu­ce biru­in­țe mult mai valo­roa­se. În lup­ta creș­ti­nă, sin­gu­rul mod de a câști­ga biru­in­ța, este de a te lăsa biru­it de Dumnezeu. Această biru­in­ță nu se câști­gă prin pute­re, ci toc­mai prin recu­noaș­te­rea lip­sei de pute­re pro­prie. Doar când ajungi să recu­noști că nu poți face nimic prin tine însuți, poți pri­mi pute­re de sus. S‑ar putea ca biru­in­țe­le să fie câști­ga­te în ano­ni­mat pe pământ, ele nu sunt cu nimic mai puțin valo­roa­se pen­tru aceas­ta. „Dacă oame­nii se uită la voi și con­si­de­ră că biru­i­tori sunt doar Napoleon, Alexandru cel Mare, etc., cu sigu­ran­ță puteți ști că Dumnezeu pri­veș­te spre voi ca biru­i­tori”, a fost asi­gu­ra­rea pe care am primit‑o. Poezia „Candidat la car­tea recor­du­ri­lor” (Daniel Chirileanu) a rezu­mat în înche­ie­re mesa­jul pre­di­cii.
După masa de prânz majo­ri­ta­tea par­ti­ci­pan­ți­lor au făcut o dru­me­ție în natu­ră, care să îi pre­gă­teas­că pen­tru plim­ba­rea mai lun­gă de a doua zi. După ce au repetat/învățat cân­ta­rea „Ești pacea mea” în cor, s‑au întors la tabă­ră pen­tru pro­gra­mul de după ami­a­ză. Acest pro­gram a fost, puțin alt­fel decât la alte tabe­re, mai puțin un pro­gram de lau­dă decât de obi­cei. Deși au fost câte­va momen­te muzi­ca­le, majo­ri­ta­tea tim­pu­lui a fost rezer­vat con­ti­nu­ă­rii dis­cu­ți­ei din sea­ra pre­ce­den­tă. Fratele Alin a pre­zen­tat influ­en­ța pe care a avut‑o ide­ea greși­tă a majo­ri­tă­ții pro­tes­tan­ți­lor cum că via­ța spi­ri­tu­a­lă de suc­ces este nea­pa­rat dub­la­tă de o via­ță de afa­ceri de suc­ces. Această idee a con­dus pe de o par­te la o eti­că a mun­cii foar­te îna­l­tă prin­tre pro­tes­tanți, dar a cre­at în ace­lași timp o con­cu­ren­ță necreș­ti­nă între ei, aceștia încer­când să dove­deas­că spi­ri­tu­a­li­ta­tea lor prin valoa­rea afa­ce­rii lor. Aceasta a con­dus pe de o par­te la pros­pe­ri­ta­tea mate­ria­lă de care se bucu­ră astăzi țări pre­cum Germania, Norvegia, Suedia, și – pe de altă par­te – la mai puțin timp pen­tru lucru­ri­le cu ade­vă­rat impor­tan­te. Ideea cu care am rămas în urma dis­cu­ți­ei a fost că Dumnezeu dă suc­ce­sul, inde­pen­dent de efor­tu­ri­le omu­lui. „Prea iubi­ți­lor Lui, El le dă pâi­nea ca în somn.”
După închei­rea Sabatului, un foc de tabă­ră a strâns aproa­pe toți par­ti­ci­pan­ții lao­lal­tă. Au fost momen­te deo­se­bi­te, cân­tări de lau­dă răsu­nând de pe buze­le celor strânși aco­lo.
Duminică dimi­nea­ța, îna­in­te de micul dejun, o echi­pă de aprox. 20 de tineri au orga­ni­zat o cam­pa­nie de cură­țe­nie în sat, lucru care a stâr­nit uimi­rea loca­ta­ri­lor. Motivul aces­tei cam­pa­nii a fost fap­tul că nu tre­bu­ie să ne slu­jim doar nouă, ci tre­bu­ie să ducem prin­ci­pi­i­le în care cre­dem și la cei din jurul nos­tru.
După masa de dimi­nea­ță, o par­te din cei pre­zenți în tabă­ră au ple­cat într‑o dru­me­ție în mun­ții apro­pi­ați. Obiectivul dru­me­ți­ei era vf. Omu, pe care cei mai teme­rari l‑au și atins. Alții au ajuns doar până în șaua Bătrâna, sau au renun­țat chiar îna­in­te de aceas­ta, dato­ri­tă vre­mii reci și a difi­cul­tă­ții tra­se­u­lui. Plimbarea s‑a dove­dit însă o bine­cu­vân­ta­re, și spe­răm că va rămâ­ne o amin­ti­re plă­cu­tă în muze­ul min­ții par­ti­ci­pan­ți­lor la tabă­ra de la Moieciu de Sus.