Sesiunea de delegaţi a Conferinţei Generale – Ştiri – Ziua a 11‑a

 

Comitetul tem­po­rar de ştiri — 15 sep­tem­brie 2019

Un rezu­mat al acti­vi­tă­ţi­lor celei de‑a unspre­ze­cea zile a sesiu­nii de dele­ga­ţi a Conferinţei Generale, ţinu­tă în Itu, Brazilia

16 septembrie 2019

15 sep­tem­brie 2019

O nouă săp­tămâ­nă a înce­put cu o zi mărea­ță. Lumină sola­ră, aer proas­păt, și dele­ga­ții s‑au odih­nit bine. În aceas­tă dimi­nea­ţă fra­te­le C. Matyas din Austria a pre­zen­tat ser­vi­ci­ul divin de dimi­nea­ţă. El a vor­bit des­pre subiec­tul „Adevărata umi­linţă.” Când Isus s‑a înă­lţat la cer după ce şi‑a înche­iat misiu­nea pe acest pământ, El a lăsat în urmă o mână de uce­nici fără edu­ca­ţie for­ma­lă, umili, care să înde­pli­neas­că o sar­ci­nă din­co­lo de abi­li­ta­tea şi talen­tul lor. Aceşti oameni învă­ţa­se­ră de la Isus ceva ce era che­ia spre suc­ce­sul lor.

„Caracterul şi sim­pli­ta­tea învă­ţă­tu­ri­lor lor erau simi­la­re cu carac­te­rul şi învă­ţă­tu­ri­le lui Hristos.”—Mărturii, vol. 4, p.378.

Găsim aici com­bi­na­te două lucruri care au făcut ca uce­ni­cii să aibă atât de mult suc­ces în lucra­rea lor de evan­ghe­li­za­re a între­gii lumi într-un timp atât de scurt după ce Maestrul lor le încre­dinţa­se misiu­nea de a mer­ge să pre­di­ce.

  1. Un aspect spe­cial al carac­te­ru­lui lor
  2. Învăţăturile Maestrului

Combinarea aces­tor două lucruri i‑a făcut să aibă suc­ces în răs­tur­na­rea lumii cu susul în jos (prac­tic în întoar­ce­rea ei la pozi­ţia corec­tă).

„Şi care este acest aspect spe­cial des­pre care vor­bim?” a între­bat fra­te­le Matyas. „Este ade­vă­ra­ta umi­linţă,” a con­ti­nu­at el. Când pri­vim la exem­plul lui Isus, El a pără­sit glo­ria ceru­lui şi a luat natu­ra noas­tră căzu­tă şi „S‑a umi­lit şi a deve­nit ascul­tă­tor până la moar­te, chiar moar­tea pe cru­ce.” Filipeni 2:8 KJV.

Adesea sun­tem atât de îngri­jo­ra­ţi cu pri­vi­re la ce gân­desc oame­nii des­pre noi, încât repu­ta­ţia devi­ne cel mai valo­ros bun pe care îl avem. Încercăm să o păs­trăm cu ori­ce mij­loc, însă Hristos nu s‑a îngri­jo­rat cu pri­vi­re la repu­ta­ţia Sa. El S‑a umi­lit până aco­lo încât chiar să moa­ră pe cru­ce. Aceasta este real­men­te ade­vă­ra­ta umi­lin­ță!

„Prețiosul atri­but al umi­lin­ței lip­seș­te în mod trist între pre­di­ca­tori și în bise­ri­că. Bărbații care pre­di­că ade­vă­rul au o păre­re prea îna­l­tă des­pre pro­pri­i­le lor abi­li­tăți. Adevărata umi­lin­ță îl va con­du­ce pe un om să Îl îna­l­țe pe Hristos și ade­vă­rul, și să rea­li­ze­ze depen­den­ța lui com­ple­tă de Dumnezeul ade­vă­ru­lui.“ Ibid.

„Sper şi cred, fra­ţi­lor, că vom ajun­ge la aceas­ta în umbla­rea noas­tră cu Dumnezeu,” a accen­tu­at fra­te­le Matyas. „Vom avea mai mult suc­ces în pre­zen­ta­rea evan­ghe­li­ei în faţa lumii. Atunci Hristos poa­te să vină şi să Îşi ia popo­rul Său aca­să.”

Fratele P. Lausevic s‑a adre­sat dele­ga­ţi­ei cu un scurt mesaj şi a vor­bit des­pre copi­ii lui Avraam. Ce pro­mi­siuni i‑au fost date lui Avraam? Că va fi o mare naţiu­ne şi că nume­le lui va fi mare. În el urmau să fie bine­cu­vân­ta­te toa­te fami­li­i­le pămân­tu­lui. Binecuvântarea avea o con­di­ţie: el tre­bu­ia să iasă din ţara sa, din­tre rude­le sale, şi din casa tată­lui său. Avraam a ade­rat la închi­na­rea ade­vă­ra­tu­lui Dumnezeu. Dumnezeu a putut atunci să îi comu­ni­ce voia Sa și i‑a dat o cunoaș­te­re dis­tinc­tă a cerin­țe­lor legii Sale și a mân­tu­i­rii care urma să vină prin Isus Hristos.

Avraam a fost pre­gă­tit de Dumnezeu într-un mod spe­cial. „Ești gata să fii con­dus de Dumnezeu? “  a între­bat fra­te­le Lausevic. „[Suntem gata] să îi per­mi­tem lui Dumnezeu să  ne con­du­că pe căi pe care noi nu sun­tem obi­ş­nui­ţi? Dumnezeu are un plan pen­tru noi toţi. Avem nevo­ie doar să ne supu­nem ace­lui plan.”

S‑a citit pro­ce­sul ver­bal şi a fost accep­tat de toţi dele­ga­ţii şi a înce­put sesiu­nea de lucru a zilei.

Raportul comi­te­tu­lui de pla­nuri

Comitetul  de pla­nuri a pre­zen­tat câte­va reco­man­dări ple­nu­lui, însă au fost amâ­na­te pen­tru dis­cu­ţii ulte­ri­oa­re

Raportul comi­te­tu­lui de sta­tu­te

Comitetul de sta­tu­te a adus un număr de reco­man­dări ple­nu­lui, care au fost amâ­na­te pen­tru a fi dis­cu­ta­te ulte­ri­or. S‑au votat câte­va punc­te, care au fost şi apro­ba­te. Aceste punc­te pot fi dis­po­ni­bi­le publi­cu­lui la cere­re de la Secretarul Conferinţei Generale  la sfârşi­tul aces­tei sesiuni.

Comitetul de doc­tri­nă şi‑a pre­zen­tat rapor­tul parţi­al.

Raportul comi­te­tu­lui medi­cal

Comitetul medi­cal tem­po­rar a pre­zen­tat câte­va reco­man­dări, care au fost amâ­na­te pen­tru dis­cu­ţie ulte­ri­oa­ră.

Sesiunea de dele­ga­ţi şi‑a înche­iat acti­vi­ta­tea pen­tru ziua de astăzi. Serviciul divin al rugă­ciu­nii de sea­ră a fost con­dus de fra­te­le Nazareno Altamirano din Columbia, stu­di­ul fiind inti­tu­lat „Armonie  cu Hristos”. El a înce­put stu­di­ul intro­du­când impor­tanţa soli­ei sanc­tu­a­ru­lui în legă­tu­ră cu Ziua Ispăşirii şi cerinţe­le pen­tru aceas­tă săr­bă­toa­re spe­cia­lă. Una din­tre cerinţe­le Zilei Ispăşirii era pos­tul însoţit de nevo­ia de a‑şi întris­ta sufle­tul şi de a nu face nici o lucra­re (Leviticul 23:29).

În înche­ie­re, fra­te­le Altamirano a făcut un apel cu urmă­toa­rea afir­ma­ţie din Marea Luptă, p. 489, 490: „Trăim acum în marea zi a ispă­şi­rii. În ser­vi­ci­ul sim­bo­lu­ri­lor, în timp ce mare­le pre­ot făcea ispă­şi­re pen­tru Israel, tutu­ror li se cerea să îşi întris­te­ze sufle­te­le prin căinţă de păcat şi umi­linţă în faţa Domnului, ca să nu fie nimi­ci­ţi din popo­rul lui Dumnezeu. În mod ase­mă­nă­tor, toţi cei care doresc să aibă nume­le păs­tra­te în car­tea vieţii tre­bu­ie ca acum, în tim­pul puţi­ne­lor zile care au mai rămas din tim­pul lor de pro­bă, să îşi întris­te­ze sufle­te­le îna­in­tea lui Dumnezeu prin păre­re de rău pen­tru păcat şi ade­vă­ra­tă căinţă. Trebuie să exis­te o adân­că şi cre­din­cioa­să cer­ce­ta­re a ini­mii.”