Sesiunea de delegați a Conferinței Generale 2019 – Știri – Ziua a șaptea

 

Comitetul Temporar de Știri — 10 sep­tem­brie 2019

Un rezu­mat al acti­vi­tă­ți­lor zilei a șap­tea din tim­pul celei de‑a 23‑a sesiuni a Conferinței Generale, ținu­tă în Itu, Brazilia

Ceva pes­te două sute de dele­gați și câți­va mem­bri ai  echi­pei admi­nis­tra­ti­ve și-au unit voci­le în aceas­tă dimi­nea­ță pen­tru a cân­ta fru­mo­sul imn „I Stand Amazed in the Presence” la des­chi­de­rea rugă­ciu­nii noas­tre de dimineaţă.

Versul cul­mi­nant al aces­tui imn este: „Ce minu­na­tă! Ce minu­na­tă e dra­gos­tea lui Isus pen­tru mine!” Putem cu ade­vă­rat să expe­ri­men­tăm aceas­ta în tim­pul sesiu­nii de dele­ga­ţi. Îndurarea şi dra­gos­tea lui Dumnezeu se înno­iesc în fie­ca­re dimi­nea­ţă şi avem spe­ranţa şi pro­mi­siu­nea Lui că aces­tea vor  con­ti­nua să se înno­ias­că în fie­ca­re zi din via­ţa noastră.

Fratele T. Batiwale din Fiji a con­dus rugă­ciu­nea de dimi­nea­ţă pre­zen­tând subiec­tul „Mintea şi Trupul—Inseparabile”. El a vor­bit des­pre fap­tul că tru­pul nos­tru este tem­plul Duhului Sfânt. Ceea ce mân­căm afec­tea­ză min­tea şi dis­po­zi­ţia noas­tră. Întrucât exis­tă o ast­fel de legă­tu­ră între trup şi min­te, cât de atenţi ar tre­bui să fim cu pri­vi­re la ce mân­căm şi cum mâncăm!

„Dacă un om mân­jeş­te tem­plul lui Dumnezeu, pe ace­la îl va dis­tru­ge Dumnezeu; căci tem­plul lui Dumnezeu este sfânt, şi acest tem­plu sun­teţi voi” 1 Corinteni 3:17 engl. KJV. „Una din­tre cele mai puter­ni­ce ispi­te pe care le are de întâm­pi­nat omul este cu pri­vi­re la ape­tit. Între min­te şi trup exis­tă o rela­ţie mis­te­ri­oa­să şi uimi­toa­re… A negli­ja tru­pul înseam­nă a negli­ja min­tea.”—Mărturii, vol. 4, p. 485, 486 engl.

„Hristos ştia că lumea era dedi­ca­tă lăco­mi­ei, şi că aceas­tă îngă­du­inţă va per­verti pute­ri­le mora­le.” —Dietă şi hra­nă, p. 54 engl.

„Relaţiei din­tre die­tă şi dezvol­ta­rea inte­lec­tu­a­lă ar tre­bui să i se acor­de o atenţie mult mai mare decât a pri­mit. Confuzia men­ta­lă şi amorţe­a­la sunt ade­sea rezul­ta­tul ero­ri­lor în die­tă.”—Educaţia, p. 204 engl.

Se pune între­ba­rea, cum vată­mă emoţi­i­le cor­pul nos­tru? Mânia slă­beş­te fica­tul; mâh­ni­rea slă­beş­te plămâ­nii; îngri­jo­ra­rea slă­beş­te sto­ma­cul; stre­sul slă­beş­te ini­ma şi cre­ie­rul; tea­ma slă­beş­te rinichiul.

„Hristos a şti­ut că, pen­tru ca pla­nul de sal­va­re să fie dus îna­in­te cu suc­ces, El tre­bu­ia să încea­pă lucra­rea de răs­cum­pă­ra­re a omu­lui exact de unde a înce­put rui­na.”—Dietă şi hra­nă, p. 54 engl.

„Prima lucra­re pen­tru cei care vor să se refor­meze este de a puri­fi­ca ima­gi­na­ţia.”—Un apel către mame, p. 30 engl.

Trupul şi min­tea sunt inse­pa­ra­bi­le. De ce avem nevo­ie ca tru­pul şi min­tea să fie inse­pa­ra­bi­le? „În care toa­tă clă­di­rea, bine înche­ga­tă, cre­ş­te ca să fie un Templu sfânt în Domnul.” Efeseni 2:21.

Trupul nos­tru tre­bu­ie să fie pre­gă­tit pen­tru Duhul Sfânt. „Şi Elisei a zis: Te rog, lasă pes­te mine o măsu­ră dub­lă din duhul tău…”  A urmat con­di­ţia: „dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, ţi se va împlini; dar dacă nu, nu ţi se va întâm­pla aşa.” 2 Regi 2:9, 10 engl. KJV.

Fratele R. Dumaguit, asis­ten­tul preşe­din­te­lui sesiu­nii şi de ase­me­nea prim-vice­preşe­din­te­le ales, s‑a adre­sat sesiu­nii dele­ga­ţi­lor îna­in­te de a înce­pe sesiu­nea. El a vor­bit des­pre lucra­rea noas­tră ca misio­nari şi a între­bat: Cine ne‑a tri­mis la lucru astăzi? El a citat din Biblie: „Căci Dumnezeu este cel care lucrea­ză în voi atât pen­tru a voi cât şi pen­tru a face buna Sa plă­ce­re.” Filipeni 2:13 engl. „Fraţilor,” a expli­cat el, „Dumnezeu este cel care dă voinţa de a mer­ge şi de ase­me­nea pute­rea de a ne înde­plini lucra­rea. Dumnezeu nu ne forţea­ză să facem ceva. El nu ne va forţa să mer­gem și să lucrăm, însă dra­gos­tea Sa ne con­strân­ge să facem așa.”

„Am fost năs­cut în Mişcarea de Reformă,” a expli­cat fra­te­le Dumaguit. „Crescând, cre­dinţa mea a fost baza­tă pe tea­mă. Tatăl meu era un om strict, și el ne pedep­sea dacă nu făceam lucru­ri­le care erau în armo­nie cu cre­din­ța noas­tră. Aceasta era o reli­gie sea­că, din care nu am avut cu ade­vă­rat bene­fi­ciu, însă când am înțe­les dra­gos­tea lui Dumnezeu față de mine, reli­gia mea a prins via­ță. Nu mai slu­jeam din tea­mă, nici pen­tru că mi se spu­nea să fac aceas­ta sau ace­ea, ci pen­tru că am înțe­les pre­țul care a fost plătit pen­tru sal­va­rea mea. A face era o plă­ce­re pen­tru că eram con­strâns de acea dra­gos­te pe care Dumnezeu a arătat‑o față de mine. Ca urma­re, cei care Îl iubesc pe Dumnezeu din toa­tă ini­ma lor Îi vor oferi cel mai bun ser­vi­ciu al vie­ții lor. A‑L sluji pe Dumnezeu nu va mai fi o pova­ră, ci o bucu­rie. Dragostea pen­tru Dumnezeu va fi forţa motri­ce, deşi une­ori lucra­rea noas­tră va fi difi­ci­lă, dra­gos­tea Lui ne va face în sta­re şi ne va da curaj să mer­gem înainte.”

După un moment de rugă­ciuni, lucra­rea noas­tră a con­ti­nu­at şi fra­te­le Tenorio, secre­ta­rul tem­po­rar şi  preşe­din­te­le ales al Conferinţei Generale, a citit pro­ce­sul ver­bal din ziua pre­ce­den­tă, care a fost accep­tat de toţi delegaţii.

Fratele P.Lausevic s‑a adre­sat sesiu­nii de dele­ga­ţi cu pri­vi­re la rezo­lu­ţia doc­tri­na­ră refe­ri­toa­re la paha­rul pen­tru Sfânta Cină. Rezumatul cuvân­tă­rii sale este mai jos:

„Ca fiinţe uma­ne, noi toţi avem punc­te de vede­re şi avem dife­renţe de opi­nie, însă în Conferinţa Generală ne strân­gem lao­lal­tă pen­tru a putea ajun­ge la uni­re şi înţe­le­ge­re. Cu pri­vi­re la mul­te lucruri des­pre care vor­bim avem neînţe­le­geri pen­tru că nu avem capa­ci­ta­tea de a ascul­ta de  fapt ce spu­ne fiecare.

Îmi amin­tesc de o expe­rienţă din zile­le lui Iosua, când seminţi­i­le lui Ruben, Gad şi jumă­ta­te din seminţia lui Manase, care tră­iau de cea­lal­tă par­te a Râului Iordan, au simţit că fiii lui Israel ar înţe­le­ge greşit rela­ţia lor cu Israel, şi că cele­lal­te semin­ții s‑ar putea să nu îi recu­noas­că a fi din ace­la­şi popor, întru­cât Râul Iordan îi sepa­ra. Ca urma­re au con­stru­it un altar lui Dumnezeu, însă acest altar era un memo­ri­al mai degra­bă decât un altar de jert­fă. Dumnezeu fuse­se foar­te clar când spu­se­se că nu tre­bu­ia să exis­te decât un sin­gur altar în Israel şi ace­la se afla la Şilo în acel timp.

Când cei­la­lţi copii ai lui Israel au auzit des­pre acest nou altar, ei s‑au pre­gă­tit de fapt de răz­boi împo­tri­va tri­bu­ri­lor apos­ta­te care erau de cea­lal­tă par­te a râu­lui. Ei au ales ca lider pe Fineas, care era un lider în apă­ra­rea ade­vă­ru­lui. El era cel care a avut de‑a face cu un alt caz din Israel chiar îna­in­te de a tre­ce râul Iordan. Israel căzu­se în apos­ta­zia imo­ra­li­tă­ţii. Când lide­rul a venit cu îndrăz­ne­a­lă în tabă­ră cu feme­ia madia­ni­tă, Fineas a luat o suli­ţă şi a oprit urgia, executându‑i ime­di­at în cor­tul lor. Aceasta a fost per­soa­na care a fost alea­să pen­tru a‑i con­du­ce pe copi­ii lui Israel împo­tri­va celor care erau de cea­lal­tă par­te a râului.

S‑au adu­nat. Erau pre­gă­ti­ţi pen­tru răz­boi, şi când s‑au întâl­nit i‑au acu­zat pe cei­la­lţi de apos­ta­zie. Însă cei­la­lţi, în loc să răs­pun­dă în ace­la­şi mod, l‑au luat ca mar­tor pe Dumnezeu cu pri­vi­re la intenţi­i­le lor de a‑I sluji lui Dumnezeu. Ei au expli­cat că acest altar nu era pen­tru jert­fă, ci era un memo­ri­al. Când Fineas a auzit aceas­ta, el a fost mulţu­mit, şi Biblia spu­ne că el a fost bine­cu­vân­tat, de fapt, pen­tru că Domnul a împie­di­cat văr­sa­rea de sân­ge în Israel.

Lecţiile pe care le putem învă­ţa din aceas­ta sunt că de mul­te ori noi facem greşeli seve­re din dorinţa de a apă­ra ade­vă­rul, şi noi CHIAR VREM să apă­răm ade­vă­rul. Problema este că nu îi ascul­tăm pe cei­la­lţi. Uneori putem des­co­peri că ei nu sunt apos­ta­ţi. Ei apă­ră, de ase­me­nea, ade­vă­rul, însă noi avem ceva neînţe­le­geri. Ca o sesiu­ne de dele­ga­ţi, noi avem nevo­ie să ne amin­tim de acea expe­rienţă tre­cu­tă. Avem nevo­ie să încer­căm să găsim căi prin care să ne unim şi să lucrăm împre­u­nă, şi să obţi­nem bine­cu­vân­ta­rea care vine ca rezul­tat al unui efort unit.”

După acest apel, dele­ga­ţii au avut un moment de rugă­ciu­ne şi au mers fie­ca­re la comi­te­te­le lor pen­tru lucru, care a con­ti­nu­at întrea­ga zi.

Sesiunea şi‑a între­rupt lucră­ri­le la sfârşi­tul zilei pen­tru rugă­ciu­nea de sea­ră pre­zen­ta­tă de fra­te­le Bigirimana din Burundi, cu tema „Minţi umplu­te cu pro­mi­siu­ni­le lui Dumnezeu.” „Căci cu ini­ma omul cre­de spre nepri­hă­ni­re, şi cu gura măr­tu­ri­seş­te spre mân­tu­i­re.” Romani 10:10.

Când ade­vă­rul Bibliei ajun­ge în ini­ma noas­tră, are loc o schim­ba­re. Obiceiurile se schim­bă zi după zi. Neprihănirea noas­tră devi­ne nimic, şi Isus Hristos este cel care face lucra­rea, iar dife­renţa este uri­a­şă. „Dar eu vă spun că în ziua jude­că­ţii oame­nii vor da soco­tea­lă de ori­ce cuvânt nefo­lo­si­tor pe care‑l vor fi ros­tit.  Căci din cuvin­te­le tale vei fi scos fără vină şi din cuvin­te­le tale vei fi osân­dit.” Matei 12:36, 37.

Dacă Îl avem pe Isus în ini­ma noas­tră, dacă El locu­ieş­te în ea, cuvin­te­le sau fap­te­le noas­tre nu ne vor mai con­dam­na. Fratele Bigirimana a expli­cat: „Avem nevo­ie să ne menţi­nem ini­mi­le cura­te. Avem nevo­ie să le rezer­văm doar pen­tru Isus. Satan vrea acel loc şi el încear­că să intre în ele în fie­ca­re moment. Dar dacă Isus este loca­ta­rul ini­mii noas­tre, Satan nu poa­te pătrun­de aco­lo.” „Însă cuvân­tul este foar­te aproa­pe de tine, în gura ta, şi în ini­ma ta, ca să îl poţi face.” Deuteronomul 30:14 engl.

Fratele Bigirimana a rela­tat o expe­rienţă a unui fra­te vâr­st­nic din Burundi, care a deve­nit dintr‑o dată foar­te bol­nav. L‑au dus la spi­tal şi l‑au conec­tat la oxi­gen timp de 5 ore, după care el şi‑a reve­nit com­plet. Apoi a pri­mit fac­tu­ra, şi când a privit‑o, s‑a întris­tat foar­te tare şi a înce­put să plân­gă. Doctorul l‑a între­bat: „De ce plângi? Nu ai sufi­cient bani să plă­teşti?” Fratele a răs­puns: „Am venit aici şi mi-aţi dat aer timp de cinci ore şi am de plătit 500.000 BIF (Franci burun­dezi). Nu plâng pen­tru asta. Am banii să plă­tesc pen­tru aceas­ta,” a răs­puns fra­te­le. „Mă miram doar: dacă aş veni aici pen­tru un  an şi mi-aţi da aer m‑ar cos­ta 876.000.000 BIF (echi­va­len­tul a 473.476$). Am acum 78 ani, şi pri­vesc  îna­poi la via­ţa mea, toa­tă via­ţa am pri­mit aer pe gra­tis. Şi acum rea­li­zez că dacă Dumnezeu m‑ar pune să plă­tesc tot acel aer, ar fi o sumă pe care nu aş putea să o plă­tesc. Dar Dumnezeu mi‑a dat tot acel aer gra­tis. Cât de mult mă iubeş­te Dumnezeu! Doctore, poţi să îmi spui?” Apoi au plâns amân­doi împreună.

Iubiţi fra­ţi, aces­ta este Tatăl nos­tru ceresc. Cel care este dis­pus să ne dea nu doar aer gra­tis, ci ori­ce nu meri­tăm. El a dat pe Fiul Său pen­tru răs­cum­pă­ra­rea noas­tră. Putem noi să nu îi dăm doar Lui ini­ma noas­tră? Mă rog ca toţi să ne gân­dim la aceas­ta în aceas­tă seară.

„Domnul să vă bine­cu­vân­te­ze, fra­ţii mei,” a con­clu­zio­nat fra­te­le Bigirimana.

Fotografii: