Prieteni ai Împăratului

Prieteni ai Împăratului
Seria: „Prietenii Împăratului” – con­gres inter­națio­nal pen­tru tineri ce a avut loc la Mogyorod, Ungaria între 12–18 august 2013.
Prezintă: Peter Lausevic

Sinopsis:

Prieteni ai Împăratului

Prieteni ai Împăratului

I. De ce mântuirea?

Noi cunoaș­tem iubi­rea lui Dumnezeu.

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe sin­gu­rul Lui Fiu, pen­tru ca ori­ci­ne cre­de în El să nu pia­ră, ci să aibă via­ţa veşnică.

Numai cine are drep­tul de răscumpărare?

Lev 25:48–49 El să aibă drep­tul de răs­cum­pă­ra­re, după ce se va fi vân­dut: unul din fra­ţii lui să poa­tă să‑l răs­cum­pe­re. Unchiul lui, sau fiul unchiu­lui lui, sau una din rude­le lui de aproa­pe, va putea să‑l răs­cum­pe­re; sau, dacă are mij­loa­ce, să se răs­cum­pe­re singur.

Ce‑i dă lui Dumnezeu drep­tul de a răs­cum­pă­ra un om care s‑a vân­dut rob?

Fapte 17:24–27 Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul ceru­lui şi al pămân­tu­lui şi nu locu­ieş­te în tem­ple făcu­te de mâini. El nu este slu­jit de mâini ome­neşti, ca şi când ar avea tre­bu­inţă de ceva, El, care dă tutu­ror via­ţa, sufla­rea şi toa­te lucru­ri­le. El a făcut ca toţi oame­nii, ieşi­ţi din­tr-unul sin­gur, să locu­ias­că pe toa­tă faţa pămân­tu­lui; le‑a aşe­zat anu­mi­te vre­muri şi a pus anu­mi­te hota­re locu­inţei lor, ca ei să cau­te pe Dumnezeu şi să se sileas­că să‑L găseas­că bâj­bâind, măcar că nu este depar­te de fie­ca­re din noi.

Datorită cre­a­ți­ei ce deve­nim noi de fapt în rela­ția cu Împăratul Universului?

2Cor 6:18 Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fii­ce, zice Domnul cel Atotputernic.”

Pavel a scris o scri­soa­re lui Filimon, un creș­tin care avea sclavi.

Un sclav, Onisim, nu doar că a fugit dar a și cau­zat pagu­be stă­pâ­nu­lui său.

Fili 1:18 Şi, dacă ţi‑a adus vreo vătă­ma­re sau îţi este dator cu ceva, pune aceas­ta în soco­tea­la mea.

De ce a scris Pavel lui Filimon să‑l ier­te pe scla­vul său?

Fili 1:10–12 Te rog pen­tru copi­lul meu pe care l‑am năs­cut în lanţu­ri­le mele: pen­tru Onisim, care altă­da­tă ţi‑a fost nefo­lo­si­tor, dar care acum îţi va fi folo­si­tor şi ţie şi mie. Ţi‑l tri­mit îna­poi, pe el, ini­ma mea.

II. Prețul răscumpărării

  • Cât de mult cos­tă răscumpărarea?
  • Prețul tre­bu­ie să fie sufi­cient pen­tru a plăti datoria.
  • În cazul para­bo­lei stu­di­a­te zile­le tre­cu­te, 10 000 de talanți.
  • Aceasta rezul­tă 154,872,000$ pen­tru argint și 9,518,400,000$ pen­tru aur.

Aceasta pur și sim­plu înseam­nă prea mult pen­tru un sclav să poa­tă plăti.

Dar păcă­to­sul nu se poa­te trans­for­ma pe sine, prin exer­ci­ta­rea pro­pri­ei sale voin­țe. PDH 96.2

Care este pre­țul plătit pen­tru răs­cum­pă­ra­rea omenirii?

1Pet 1:18–19 Căci şti­ţi că nu cu lucruri pie­ri­toa­re, cu argint sau cu aur, aţi fost răs­cum­pă­ra­ţi din felul deşert de vieţu­i­re pe care‑l moş­te­ni­se­ră­ţi de la părinţii voş­tri, ci cu sân­ge­le scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

Ce a tre­bu­it să facă Isus pen­tru a plăti acest preț?

2Cor 5:21 Pe Cel ce n‑a cunos­cut niciun păcat, El L‑a făcut păcat pen­tru noi, ca noi să fim nepri­hă­ni­rea lui Dumnezeu în El.

Ce a tre­bu­it să aibă loc pen­tru ca El să poa­tă plăti acest preț?

Rom 8:3 Căci – lucru cu nepu­tinţă Legii, întru­cât firea pămân­teas­că o făcea fără pute­re – Dumnezeu a osân­dit păca­tul în firea pămân­teas­că, tri­mi­ţând, din pri­ci­na păca­tu­lui, pe însu­şi Fiul Său într‑o fire ase­mă­nă­toa­re cu a păcatului,…

De ce?

Evr 2:14 Astfel, dar, deo­a­re­ce copi­ii sunt păr­ta­şi sân­ge­lui şi căr­nii, tot aşa şi El însu­şi a fost deo­po­tri­vă păr­taş la ele, pen­tru ca, prin moar­te, să nimi­ceas­că pe cel ce are pute­rea morţii, adi­că pe diavolul,…

Ce poa­te El face cu acest sacrificiu?

Evr 4:15–16 Căci n‑avem un Mare Preot care să n‑aibă milă de slă­bi­ciu­ni­le noas­tre, ci Unul care în toa­te lucru­ri­le a fost ispi­tit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apro­pi­em, dar, cu depli­nă încre­de­re de sca­u­nul haru­lui, ca să căpă­tăm îndu­ra­re şi să găsim har, pen­tru ca să fim aju­ta­ţi la vre­me de nevoie.

Cum a putut un om plăti pre­țul pen­tru atât de multe?

1Tim 3:16 Şi, fără îndo­ia­lă, mare este tai­na evla­vi­ei… „Cel ce a fost ară­tat în trup a fost dove­dit nepri­hă­nit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost pro­po­vă­du­it prin­tre Neamuri, a fost cre­zut în lume, a fost înă­lţat în slavă.”

Așadar cât de mult a cos­tat răs­cum­pă­ra­rea noastră?

Și ce deve­nim după ce sun­tem cumpărați?

Lev 25:53 Să fie la el ca unul toc­mit cu anul; şi ace­la la care va fi să nu se poar­te cu aspri­me cu el sub ochii tăi.

El încă rămâ­ne un ser­vi­tor dar unul care pri­meș­te o răsplată.

1Cor 7:23 Voi aţi fost cum­pă­ra­ţi cu un preţ. Nu vă faceţi, dar, robi oamenilor.

Ce fel de răs­pla­tă pri­mim la sfâr­și­tul timpului?

Apoc 2:23 Voi lovi cu moar­tea pe copi­ii ei. Şi toa­te bise­ri­ci­le vor cunoa­ş­te că „Eu sunt Cel ce cer­ce­tez rărun­chii şi ini­ma”; şi voi răs­plăti fie­că­ru­ia din voi după fap­te­le lui.

Cât timp rămâ­ne cine­va ca un ser­vi­tor angajat?

Lev 25:50 Să facă soco­tea­la cu cel ce l‑a cum­pă­rat, din anul când s‑a vân­dut până în anul de vese­lie; şi preţul de plătit va atâr­na de numă­rul ani­lor, care vor fi preţui­ţi ca ai unui om toc­mit cu plată.

Ce se întâm­plă în anul jubiliar?

Lev 25:10 Şi să sfinţi­ţi ast­fel anul al cinci­ze­ci­lea, să ves­ti­ţi slo­bo­ze­nia în ţară pen­tru toţi locu­i­to­rii ei: aces­ta să fie pen­tru voi anul de vese­lie; fie­ca­re din voi să se întoar­că la moşia lui şi fie­ca­re din voi să se întoar­că în fami­lia lui.

  • Aceasta se apli­ca doar evreilor.
  • Dacă cine­va nu era evreu, nu bene­fi­cia de aceas­tă eliberare.

Cine este un evreu adevărat?

Rom 2:28–29 Iudeu nu este ace­la care se ara­tă pe din afa­ră că este iudeu; şi tăie­re împre­jur nu este ace­ea care este pe din afa­ră, în car­ne. Ci iudeu este ace­la care este iudeu înă­un­tru; şi tăie­re împre­jur este ace­ea a ini­mii, în duh, nu în slo­vă; un ast­fel de iudeu îşi scoa­te lau­da nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Cum devin un evreu?

Col 2:11–12 În El aţi fost tăi­a­ţi împre­jur, nu cu o tăie­re împre­jur făcu­tă de mână, ci cu tăie­rea împre­jur a lui Hristos, în dez­bră­ca­rea de tru­pul pofte­lor firii noas­tre pămân­teşti, fiind îngro­pa­ţi împre­u­nă cu El, prin botez, şi învi­a­ţi în El şi împre­u­nă cu El, prin cre­dinţa în pute­rea lui Dumnezeu care L‑a învi­at din morţi.

III. Frăția

Când Isus a deve­nit om, a rămas El Împăratul Universului?

Cum se întoar­ce Isus?

Apoc 17:14 Ei se vor răz­boi cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pen­tru că El este Domnul domni­lor şi Împăratul împă­ra­ţi­lor. Şi cei che­ma­ţi, aleşi şi cre­din­cioşi, care sunt cu El, de ase­me­nea, îi vor birui.”

Ce rela­ție men­ți­ne El?

Evr 2:11 Căci Cel ce sfinţeş­te şi cei ce sunt sfinţi­ţi sunt din­tr-unul. De ace­ea, Lui nu‑I este ruşi­ne să‑i numeas­că „fra­ţi”

Ce expe­rien­ță ara­tă aceas­tă rela­ție strân­să din­tre Hristos și cei răscumpărați?

Fili 1:15–16 Poate că el a fost des­pă­rţit de tine, pen­tru o vre­me, toc­mai ca să‑l ai pen­tru veş­ni­cie, dar nu ca pe un rob, ci mult mai pre­sus decât pe un rob: ca pe un fra­te prea­iu­bit, mai ales de mine, şi cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!

Ce ilus­tra­ție potri­vi­tă a iubi­rii lui Hristos față de păcă­to­sul pocă­it! Servul care își jefu­i­se stă­pâ­nul nu avea nimic cu care să des­pă­gu­beas­că. Păcătosul care jefu­i­se pe Dumnezeu de ani de slu­ji­re nu avea cu ce să-și achi­te dato­ria. FA 458.2

Este vreo rela­ție mai apropiată?

Prov 18:24 Cine îşi face mulţi pri­e­te­ni, îi face spre neno­ro­ci­rea lui, dar este un pri­e­ten care ţine mai mult la tine decât un frate.

Ce înseam­nă frate?

El are nevo­ie de un fra­te cu o ini­mă pli­nă de sim­pa­tie ca a Fratelui mai Mare, care să miș­te ini­ma lui ome­neas­că. Faceți‑l să sim­tă mai bine strân­ge­rea puter­ni­că a unei mâini iubi­toa­re și să audă șop­tin­du-i-se: „Să ne rugăm.” PDH 250.2

IV. Concluzie

Când păcă­to­sul, atras de pute­rea lui Hristos, se apro­pie de cru­cea înăl­ța­tă a Domnului și se plea­că îna­in­tea ei, el devi­ne o făp­tu­ră nouă. Atunci, îi este dată o ini­mă nouă. El devi­ne o făp­tu­ră nouă în Isus Hristos. Sfințenia nu mai cere nimic de la el. PDH 162.4