Misiunea medical-umanitară din Kenya

Misiunea medical-umanitară din Kenya

În urmă cu patru luni, deși pla­nul meu pen­tru vară îmi cerea alte res­pon­sa­bi­li­tă­ţi, am fost con­strâns să accept pro­vo­ca­rea făcu­tă de Câmpul American de Nord de a mer­ge cu ei într‑o misiu­ne în Kenya. Domnul a fost atât de bun că a con­vins din nou 4 medici din cli­ni­ca mea să mă însoţeas­că aco­lo. Asta a făcut ca acti­vi­tă­ţi­le medi­ca­le să fie de o amploa­re mai mare ca de obi­cei și misiu­nea a bene­fi­ci­at de un aju­tor medi­cal susţinut.

Am ajuns într‑o regiu­ne a Kenyei pe malul Lacului Victoria unde popu­la­ţia apa­rţi­ne tri­bu­lui Luaa și, deși este un loc civi­li­zat, oame­nii aceștia tră­iesc încă după une­le cutu­me tri­ba­le. Una din­tre legi­le nescri­se este că o feme­ie fără băr­bat nu exis­tă din punct de vede­re soci­al. Dacă unei femei îi moa­re soţul, ea tre­bu­ie să alea­gă un băr­bat din trib, care să îi fie soţ. Soţul o repre­zin­tă în soci­e­ta­te. Așa se face că un băr­bat poa­te să aibă și 20–30 de soţii, fie­ca­re tră­ind în casa ei și cres­cân­du-și sin­gu­ră copi­ii, dar având un băr­bat care o repre­zin­tă. Aceasta face ca majo­ri­ta­tea popu­la­ţi­ei să aibă HIV. Multe alte boli infe­cţi­oa­se le rui­nea­ză sănătatea.

Pe lân­gă aces­te boli fizi­ce, soci­e­ta­tea băș­ti­na­șă fură, înșa­lă, cer­șeș­te și asta mai ales dacă au de a face cu albii, pe care din start îi con­si­de­ră bogaţi.

Adevărul însă și‑a făcut loc și în aceas­tă zonă și mul­te fami­lii au ales să tră­i­as­că dife­rit. Diferenţa este cople­și­toa­re între fra­ţii noș­tri și res­tul popu­la­ţi­ei. Ei ne-au aju­tat mult la rea­li­za­rea aces­tei misiuni și am fost impre­sio­nat de lepă­da­rea lor de sine. Timp de două săp­tămâni au fost trup și suflet ală­tu­ri de noi și ne-au aju­tat la tra­dus, la orga­ni­za­rea și buna des­fă­șu­ra­re a misiunii.

Toţi volun­ta­rii din mai mul­te ţări, am avut o misiu­ne grea ţinând cont de con­di­ţi­i­le de lucru. Fiind o zonă ecu­a­to­ri­a­lă și aproa­pe de sezo­nul plo­ios, în fie­ca­re zi la ora 4 pm înce­pea o ploa­ie torenţi­a­lă, care trans­for­mă pra­ful în noroi.

Am avut supor­tul auto­ri­tă­ţi­lor din regiu­ne, ceea ce a per­mis uti­li­za­rea unui mic „spi­tal” și a unei „săli de ope­ra­ţii” și posi­bi­li­ta­tea de a face o chi­rur­gie mai amplă. Micile inter­venţii le-am făcut în tabă­ra unde a fost misiu­nea: „o școa­lă regională”.

Misiunea medical-umanitară din Kenya

O să urmeze un mic raport al acti­vi­tă­ţii de aco­lo, așa cum s‑a văzut prin ochii unui medic sto­ma­to­log: „Vindecaţi pe bol­navi, învi­a­ţi pe morţi, cură­ţa­ţi pe leproși, scoa­teţi afa­ră dra­cii. Fără pla­tă aţi pri­mit, fără pla­tă să daţi.” (Matei 10:8).

Isus nu s‑a temut să vor­beas­că direct: vin­de­ca­ţi bol­na­vii… Isus nu S‑a ferit de cuvin­te, ci a spus exact ceea ce a vrut să spu­nă, pen­tru că intenţia Lui este să fie împre­u­nă lucră­tor cu noi (1 Corinteni 3:9).

Și anul aces­ta bise­ri­ca noas­tră și‑a dedi­cat tim­pul, cunoș­tinţe­le, abi­li­tă­ţi­le, ener­gia și talen­tul pen­tru o cau­ză în care cre­de: lucra­rea medicală.

Pe o peri­oa­dă de două săp­tămâni, din 4 până în 18 august 2014, s‑a des­fă­șu­rat o ast­fel de acti­vi­ta­te într‑o zonă rura­lă din Kenya, Homabay, aco­lo unde exis­tă un sigur doc­tor la 18.000 de locu­i­tori și un sin­gur medic den­tist pen­tru 65.000 de locuitori.

Echipa medi­ca­lă a fost alcă­tu­i­tă din 5 chi­rurgi, 2 den­tiști și mulţi asis­tenţi medi­cali. Petru mine per­so­nal a avut un impact deo­se­bit devo­ta­men­tul medi­ci­lor care nu fac par­te din bise­ri­ca noas­tră, dar care și-au ofe­rit ser­vi­ci­i­le cu un pro­fe­sio­na­lism deo­se­bit, cerând ca să „pro­fi­tăm” și mai mult de ei, pe peri­oa­da în care sunt cu noi, făcând legă­turi mai bune între volun­ta­ri­a­tul lor și locul în care își pot des­fă­șu­ra activitatea.

În fie­ca­re zi de lucru pro­gra­mul se des­fă­șu­ra între ore­le 7 și 12, apoi 13 și 17, cu eta­pa de recru­ta­re, labo­ra­tor și depar­ta­ja­rea la medici. Ca pe tim­pul Domnului Hristos, cei care ajun­geau la medici nu ple­cau cu mâna goa­lă. Fiecare om avea o poves­te cu el și bene­fi­cia de con­si­li­e­re, medi­ca­men­te, chi­turi den­ta­re, erau eli­be­ra­ţi, pe cât a fost posi­bil de pova­ra boli­lor, chiar și prin inter­me­di­ul inter­venţi­i­lor chi­rur­gi­ca­le, dacă era cazul.

Am rămas uimi­ţi de răb­da­rea și per­se­ve­renţa lor. Veneau de la sute de kilo­me­tric ca să fie con­sul­ta­ţi și tra­ta­ţi de un medic. Asta pre­su­pu­nea să aștep­te zile și nopţi până ajun­geau la recru­ta­re, fiind nevo­iţi să stea la rând. Nu exis­ta nicio lis­tă de aștep­ta­re, dar nu i‑am văzut îmbrân­cin­du-se sau cer­tân­du-se. Așteptau ca alţii care sunt mai grav ca ei să fie con­sul­ta­ţi îna­in­tea lor. Noaptea dor­meau sub cerul liber…

Lumina de pe feţe­le oame­ni­lor și mulţu­mi­rea era încăr­că­tu­ra fie­că­rui par­ti­ci­pant. Sărăcia, boa­la, con­tras­tau cu ospi­ta­li­ta­tea, dăr­ni­cia local­ni­ci­lor și fru­mu­seţi­le natu­rii. Fiind sezon plo­ios, natu­ra era boga­tă în fau­na și vege­ta­ţie. Deși în ochii noș­tri îi com­pă­ti­meam de situ­a­ţia în care erau din punct de vede­re soci­al și medi­cal, am des­co­pe­rit că în ini­ma noas­tră îi admi­ram pen­tru pasiu­nea și râv­na cu care cân­tau și mulţu­meau Domnului, mus­trân­du-ne tăcut de cele mai mul­te ori.

O depla­sa­re de felul aces­ta este bene­fi­că pe plan emoţio­nal. După ce pleci de aco­lo îţi pui între­ba­rea cine a câști­gat mai mult: ei, care au bene­fi­ci­at de ser­vi­cii medi­ca­le sau tu, per­so­na­lul medi­cal? Marele Medic a vin­de­cat mulţi oameni și noi vrem să ne lăsăm călă­u­zi­ţi de El.

Până la sfâr­și­tul pro­iec­tu­lui au tre­cut prin mâi­ni­le medi­ci­lor 2331 de per­soa­ne, din­tre care 1471 adulţi și 859 copii.

Suntem siguri că tot ceea ce am făcut a fost doar o pică­tu­ră în ocea­nul de nevoi și sufe­rinţă de aco­lo. Câtă sufe­rinţă este pe pămân­tul aces­ta, de care nu știm, dar sun­tem siguri că Domnul nu va veni până când nu vom ajun­ge la fie­ca­re din ei.

De ace­ea mulţu­mim Domnului, Bisericii și celor care au con­tri­bu­it la buna des­fă­șu­ra­re a aces­tei acţiuni uma­ni­tar-volun­ta­ră, pre­cum și medi­ci­lor care, deși nu apa­rţin Bisericii, doresc și în con­ti­nu­a­re să-și pără­seas­că con­for­tul de aca­să și să par­ti­cip le la acţiu­ni­le vii­toa­re, adu­când cu ei noi colegi.

Bine îndeam­nă cuvân­tul lui Dumnezeu: „După cum spo­ri­ţi în toa­te lucru­ri­le, în cre­dinţă, în cuvânt, în cunoș­tinţă, în ori­ce râv­nă și în dra­gos­tea voas­tră pen­tru noi, cău­ta­ţi să spo­ri­ţi și în aceas­tă bin­e­fa­ce­re.” (2 Corinteni 8:7).

Activităţile nu au cuprins doar acţiuni medi­ca­le. O echi­pă s‑a ocu­pat de edu­ca­ţia copi­i­lor, o echi­pă s‑a ocu­pat de supor­tul și aju­to­rul oame­ni­lor dis­pe­ra­ţi. Pe par­cur­sul misiu­nii, cu spri­ji­nul unor fra­ţi din SUA a fost con­stru­i­tă o „casă” pen­tru o fami­lie a cărei situ­a­ţie era mai mult decât disperată.

Cred sin­cer că numai veș­ni­cia va putea des­co­peri ce a însem­nat aceas­tă expe­rienţă, atât pen­tru noi, volun­ta­rii, cât mai ales pen­tru oame­nii cu care ne-am întâl­nit și pe care am putut să‑I încu­ra­jăm, atât prin ser­vi­cii medi­cal misio­na­re, cât și prin toa­tă sim­pa­tia pe care am încer­cat să le‑o oferim.

Sunt atât de mul­te regiuni care tră­iesc în întu­ne­ri­cul igno­ranţei, ducân­du-și via­ţa în mize­rie, pen­tru că nu Îl cunosc pe Dumnezeu și no, care avem atâ­tea bine­cu­vân­tări lân­ce­zim și dor­mi­tăm în con­for­tul nos­tru, de mul­te mur­mu­rând și expri­mân­du- ne nemulţumirea.

Să dea Dumnezeu ca spi­ri­tu­al pri­mi­lor uce­nici să rea­prin­dă ini­mi­le noas­tre pen­tru a lăsa ca lumi­na des­co­pe­ri­tă nouă, prin harul Domnului Isus, să cur­gă și să schim­be popoa­re care tră­iesc încă în mize­rie și igno­ranţă. Mă rog ca fra­ţii noș­tri din Kenya, care au rămas să con­ti­nue să răs­pân­deas­că ade­vă­rul la oame­nii a căror sănă­ta­te a fost ame­li­o­ra­tă sau a căror vin­de­ca­re a avut loc, să‑L poa­tă face cunos­cut pe Bunul nos­tru Mântuitor și via­ţa lor să fie un exem­plu pen­tru cei din jur.

Fie ca rugă­ciu­ni­le noas­tre să urmeze acti­vi­tă­ţi­lor des­fă­șu­ra­te acolo!

Relatat de Emil Barbu și Miriam Borza

Pentru mai mul­te foto­gra­fii de la aceas­tă misiu­ne vizi­tați con­tul Flickr AZS-MR:

[fli­c­kr­ba­d­ge set=„72157648881145396“]