Misiunea medical-umanitară din Kenya
În urmă cu patru luni, deși planul meu pentru vară îmi cerea alte responsabilităţi, am fost constrâns să accept provocarea făcută de Câmpul American de Nord de a merge cu ei într‑o misiune în Kenya. Domnul a fost atât de bun că a convins din nou 4 medici din clinica mea să mă însoţească acolo. Asta a făcut ca activităţile medicale să fie de o amploare mai mare ca de obicei și misiunea a beneficiat de un ajutor medical susţinut.
Am ajuns într‑o regiune a Kenyei pe malul Lacului Victoria unde populaţia aparţine tribului Luaa și, deși este un loc civilizat, oamenii aceștia trăiesc încă după unele cutume tribale. Una dintre legile nescrise este că o femeie fără bărbat nu există din punct de vedere social. Dacă unei femei îi moare soţul, ea trebuie să aleagă un bărbat din trib, care să îi fie soţ. Soţul o reprezintă în societate. Așa se face că un bărbat poate să aibă și 20–30 de soţii, fiecare trăind în casa ei și crescându-și singură copiii, dar având un bărbat care o reprezintă. Aceasta face ca majoritatea populaţiei să aibă HIV. Multe alte boli infecţioase le ruinează sănătatea.
Pe lângă aceste boli fizice, societatea băștinașă fură, înșală, cerșește și asta mai ales dacă au de a face cu albii, pe care din start îi consideră bogaţi.
Adevărul însă și‑a făcut loc și în această zonă și multe familii au ales să trăiască diferit. Diferenţa este copleșitoare între fraţii noștri și restul populaţiei. Ei ne-au ajutat mult la realizarea acestei misiuni și am fost impresionat de lepădarea lor de sine. Timp de două săptămâni au fost trup și suflet alături de noi și ne-au ajutat la tradus, la organizarea și buna desfășurare a misiunii.
Toţi voluntarii din mai multe ţări, am avut o misiune grea ţinând cont de condiţiile de lucru. Fiind o zonă ecuatorială și aproape de sezonul ploios, în fiecare zi la ora 4 pm începea o ploaie torenţială, care transformă praful în noroi.
Am avut suportul autorităţilor din regiune, ceea ce a permis utilizarea unui mic „spital” și a unei „săli de operaţii” și posibilitatea de a face o chirurgie mai amplă. Micile intervenţii le-am făcut în tabăra unde a fost misiunea: „o școală regională”.
Misiunea medical-umanitară din Kenya
O să urmeze un mic raport al activităţii de acolo, așa cum s‑a văzut prin ochii unui medic stomatolog: „Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproși, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” (Matei 10:8).
Isus nu s‑a temut să vorbească direct: vindecaţi bolnavii… Isus nu S‑a ferit de cuvinte, ci a spus exact ceea ce a vrut să spună, pentru că intenţia Lui este să fie împreună lucrător cu noi (1 Corinteni 3:9).
Și anul acesta biserica noastră și‑a dedicat timpul, cunoștinţele, abilităţile, energia și talentul pentru o cauză în care crede: lucrarea medicală.
Pe o perioadă de două săptămâni, din 4 până în 18 august 2014, s‑a desfășurat o astfel de activitate într‑o zonă rurală din Kenya, Homabay, acolo unde există un sigur doctor la 18.000 de locuitori și un singur medic dentist pentru 65.000 de locuitori.
Echipa medicală a fost alcătuită din 5 chirurgi, 2 dentiști și mulţi asistenţi medicali. Petru mine personal a avut un impact deosebit devotamentul medicilor care nu fac parte din biserica noastră, dar care și-au oferit serviciile cu un profesionalism deosebit, cerând ca să „profităm” și mai mult de ei, pe perioada în care sunt cu noi, făcând legături mai bune între voluntariatul lor și locul în care își pot desfășura activitatea.
În fiecare zi de lucru programul se desfășura între orele 7 și 12, apoi 13 și 17, cu etapa de recrutare, laborator și departajarea la medici. Ca pe timpul Domnului Hristos, cei care ajungeau la medici nu plecau cu mâna goală. Fiecare om avea o poveste cu el și beneficia de consiliere, medicamente, chituri dentare, erau eliberaţi, pe cât a fost posibil de povara bolilor, chiar și prin intermediul intervenţiilor chirurgicale, dacă era cazul.
Am rămas uimiţi de răbdarea și perseverenţa lor. Veneau de la sute de kilometric ca să fie consultaţi și trataţi de un medic. Asta presupunea să aștepte zile și nopţi până ajungeau la recrutare, fiind nevoiţi să stea la rând. Nu exista nicio listă de așteptare, dar nu i‑am văzut îmbrâncindu-se sau certându-se. Așteptau ca alţii care sunt mai grav ca ei să fie consultaţi înaintea lor. Noaptea dormeau sub cerul liber…
Lumina de pe feţele oamenilor și mulţumirea era încărcătura fiecărui participant. Sărăcia, boala, contrastau cu ospitalitatea, dărnicia localnicilor și frumuseţile naturii. Fiind sezon ploios, natura era bogată în fauna și vegetaţie. Deși în ochii noștri îi compătimeam de situaţia în care erau din punct de vedere social și medical, am descoperit că în inima noastră îi admiram pentru pasiunea și râvna cu care cântau și mulţumeau Domnului, mustrându-ne tăcut de cele mai multe ori.
O deplasare de felul acesta este benefică pe plan emoţional. După ce pleci de acolo îţi pui întrebarea cine a câștigat mai mult: ei, care au beneficiat de servicii medicale sau tu, personalul medical? Marele Medic a vindecat mulţi oameni și noi vrem să ne lăsăm călăuziţi de El.
Până la sfârșitul proiectului au trecut prin mâinile medicilor 2331 de persoane, dintre care 1471 adulţi și 859 copii.
Suntem siguri că tot ceea ce am făcut a fost doar o picătură în oceanul de nevoi și suferinţă de acolo. Câtă suferinţă este pe pământul acesta, de care nu știm, dar suntem siguri că Domnul nu va veni până când nu vom ajunge la fiecare din ei.
De aceea mulţumim Domnului, Bisericii și celor care au contribuit la buna desfășurare a acestei acţiuni umanitar-voluntară, precum și medicilor care, deși nu aparţin Bisericii, doresc și în continuare să-și părăsească confortul de acasă și să particip le la acţiunile viitoare, aducând cu ei noi colegi.
Bine îndeamnă cuvântul lui Dumnezeu: „După cum sporiţi în toate lucrurile, în credinţă, în cuvânt, în cunoștinţă, în orice râvnă și în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi și în această binefacere.” (2 Corinteni 8:7).
Activităţile nu au cuprins doar acţiuni medicale. O echipă s‑a ocupat de educaţia copiilor, o echipă s‑a ocupat de suportul și ajutorul oamenilor disperaţi. Pe parcursul misiunii, cu sprijinul unor fraţi din SUA a fost construită o „casă” pentru o familie a cărei situaţie era mai mult decât disperată.
Cred sincer că numai veșnicia va putea descoperi ce a însemnat această experienţă, atât pentru noi, voluntarii, cât mai ales pentru oamenii cu care ne-am întâlnit și pe care am putut să‑I încurajăm, atât prin servicii medical misionare, cât și prin toată simpatia pe care am încercat să le‑o oferim.
Sunt atât de multe regiuni care trăiesc în întunericul ignoranţei, ducându-și viaţa în mizerie, pentru că nu Îl cunosc pe Dumnezeu și no, care avem atâtea binecuvântări lâncezim și dormităm în confortul nostru, de multe murmurând și exprimându- ne nemulţumirea.
Să dea Dumnezeu ca spiritual primilor ucenici să reaprindă inimile noastre pentru a lăsa ca lumina descoperită nouă, prin harul Domnului Isus, să curgă și să schimbe popoare care trăiesc încă în mizerie și ignoranţă. Mă rog ca fraţii noștri din Kenya, care au rămas să continue să răspândească adevărul la oamenii a căror sănătate a fost ameliorată sau a căror vindecare a avut loc, să‑L poată face cunoscut pe Bunul nostru Mântuitor și viaţa lor să fie un exemplu pentru cei din jur.
Fie ca rugăciunile noastre să urmeze activităţilor desfășurate acolo!
Relatat de Emil Barbu și Miriam Borza
Pentru mai multe fotografii de la această misiune vizitați contul Flickr AZS-MR:
[flickrbadge set=„72157648881145396“]
