Am făcut o echipă bună! Activități creative pentru elevi

„Fiecare făp­tu­ră ome­neas­că este înzes­tra­tă cu indi­vi­du­a­li­ta­te, pute­re de a gân­di şi de a acţio­na. Lucrarea ade­vă­ra­tei edu­ca­ţii este ace­ea de a dezvol­ta aces­tă pute­re, de a‑i antre­na pe tineri să gân­deas­că ei înşi­şi. Putere, timp, inte­lect, nu sunt decât niş­te comori împru­mu­ta­te. Ele apa­rţin lui Dumnezeu şi fie­ca­re tânăr ar tre­bui să fie o lumi­nă care să stră­lu­ceas­că în întu­ne­ri­cul lumii.” Ellen White — Educaţie

Am făcut o echipă bună! Activități creative pentru elevi

Atunci când ni s‑a pro­pus de către domnii pro­fe­sori ai Liceului „Dr. Şenchea” din Făgăraş să ne impli­căm într-un pro­gram de acti­vi­tă­ţi cre­a­ti­ve ală­tu­ri de elevi, ne-am dat acor­dul ime­di­at, urmând ca doar mai târ­ziu să emi­tem, ipo­te­tic, acţiu­ni­le pe care le-am putea desfă­şu­ra împreună.

Timpul pe care îl aveam la dis­po­zi­ţie pen­tru a ne pre­găti era foar­te scurt, şi tot scurt era şi tim­pul pe care urma să îl inves­tim în aceas­tă coo­pe­ra­re. Aşa că, după ce ne-am rugat, în dimi­nea­ţa pro­gra­ma­tă aces­tei acti­vi­tă­ţi, am intrat gră­bi­ţi pe poar­ta lice­u­lui, având în două maşini şi mate­ri­a­le­le nece­sa­re apli­că­rii în prac­ti­că a programului.

Întrucât aveam la dis­po­zi­ţie un labo­ra­tor şi o sală de cla­să, ne-am împă­rţit rapid în două echi­pe. Unii din­tre noi ne-am insta­lat în labo­ra­tor, cu două maşini de cusut, cu foar­feci, mate­ri­al de bure­te şi ţesă­tu­ră la metraj, nece­sa­re con­fe­cţio­nă­rii de către elevi a unor peri­ni­ţe înve­li­te în huse pen­tru pus pe sca­u­ne­le reci ale laboratorului.

Ceilalţi, am ocu­pat sala de cla­să, am insta­lat mese­le uni­te în mij­lo­cul încă­pe­rii şi am aşe­zat pe ele cas­tro­nul cu mere şi bana­ne, cutia cu nuci şi migda­le, borca­nul cu mie­re şi ful­gii de ovăz, dim­pre­u­nă cu seminţe­le de în şi susan, ingre­dien­te nece­sa­re pen­tru o sala­tă de fruc­te. Alături am mai adus unt de ara­hi­de, pre­cum şi cele nece­sa­re unui pateu vege­tal, cât şi legu­me­le nece­sa­re deco­ră­rii san­d­vi­şu­ri­lor. Urma să pre­gă­tim, împre­u­nă cu ele­vii, un mic dejun rapid, sănă­tos, hră­ni­tor şi delicios.

Elevii s‑au împă­rţit pe acti­vi­tă­ţi, după pre­fe­rinţe. Mai întâi, toţi par­ti­ci­panţii au fost ruga­ţi să mear­gă la baie, pen­tru a‑şi spă­la bine mâi­ni­le. Dacă în „cabi­ne­tul culi­nar” o fată şi un băi­at răzu­iau mere­le, patru fete măru­nţeau nuci­le şi migda­le­le, iar un alt băi­at ames­te­ca sepa­rat ful­gii de ovăz cu seminţe de în şi susan, în „cabi­ne­tul de cro­i­to­rie” ele­vii erau împă­rţi­ţi între a tra­ge linii pe mate­ri­a­le, a tăia cu foar­fe­ce­le şi a mar­ca cu ace de gămă­lie locul ce urma să fie cusut la maşi­nă, în timp ce alţii apă­sau pe peda­la maşi­nii de cusut, pri­vind încân­ta­ţi urme­le cusă­tu­ri­lor de pe mar­gi­ni­le peri­ni­ţe­lor. Din cau­za încor­dă­rii şi a dorinţei de a lucra cât mai repe­de şi cât mai bine posi­bil, fru­nţi­le uno­ra din­tre băieţi erau înco­ro­na­te cu stropi de rouă, transpi­ra­ţie deter­mi­na­tă de efort şi per­for­manţă. Elevii au fost de‑a drep­tul emoţio­na­ţi la vede­rea lucru­lui finit. Atunci când pri­ma din­tre peri­ni­ţe a fost ter­mi­na­tă, fata care a cusut la maşi­nă o strân­gea la piept cu drag, repe­tând în şoap­tă: „Eu am cusut‑o! Nu pot să cred că eu am făcut asta!”

Când echi­pa culi­na­ră a ter­mi­nat de pre­pa­rat pate­ul vege­tal şi sala­ta de fruc­te cu cere­a­le, mese­le au fost aco­pe­ri­te cu far­fu­rii ce aveau pe ele un san­d­viş cu pateu, o porţie de sala­tă, o lin­gu­ri­ţă şi un şer­veţel. În timp ce ambe­le echi­pe de elevi se înfrup­tau cu poftă din far­fu­rii, doam­ne­le pro­fe­soa­re împă­rţeau tăvi cu gus­tări pen­tru cabi­ne­tul direc­to­ri­al, pen­tru pro­fe­so­rii din can­ce­la­rie, pen­tru cabi­na por­ta­ru­lui şi pen­tru feme­i­le de ser­vi­ciu. Cum toc­mai se suna­se de ieşi­re în recrea­ţie, ele­vii se plim­bau deja pe cori­doa­re. Vestea că într‑o cla­să, sus la etaj, este mân­ca­re bună şi pe sătu­ra­te, a făcut ca mulţi elevi să vină, să gus­te … şi să ple­ce, încân­ta­ţi de savoa­re şi de inedit.

În bucu­ria comu­nă, când toţi mân­cau şi când toţi vor­beau, a apă­rut o echi­pă a tele­vi­ziu­nii. Filmând fete­le şi băieţii care erau încân­ta­ţi de mun­ca lor, echi­pa tele­vi­ziu­nii a cerut amă­nu­n­te des­pre ingre­dien­te­le gus­tă­rii şi modul de pre­pa­ra­re. A fost momen­tul în care tine­rii au deve­nit brusc conş­ti­enţi de rolul nutri­tiv şi tera­pe­u­tic al fie­că­rui ingre­dient, expli­când ei înşi­şi ceea ce le-am spus noi cu puţin timp mai înainte.

La secţia de cro­i­to­rie, fie­ca­re elev îşi strân­gea peri­ni­ţa ce‑o făcu­se, în timp ce noi ne împa­che­tam lucru­ri­le pen­tru ple­ca­re. Un tânăr ce avea în bra­ţe o peri­ni­ţă ce toc­mai o ter­mi­na­se şi de care era mulţu­mit, a cerut per­mi­siu­nea să mai facă o per­ni­ţă pen­tru pri­e­te­na lui. Deşi tim­pul era îna­in­tat, iar după noi urma o altă gru­pă de elevi, nu l+am putut refuza.

Tinerii au dove­dit o rea­lă edu­ca­ţie şi un bun simţ ieşit din comun. Împreună, am făcut o echi­pă bună! Au fost har­nici, veseli şi res­pec­tu­oşi. Dacă am amin­ti nume­le uno­ra din­tre ei, am fi nedre­pţi faţă de cei­la­lţi. I‑am iubit cu ade­vă­rat, regre­tam că se apro­pia tim­pul ple­că­rii. Am dis­cu­tat mult unii cu alţii, ne-am găsit o mulţi­me de unde comu­ne comu­ni­ca­ti­ve. Ne-am des­pă­rţit cu sen­ti­men­tul preţu­i­rii reci­pro­ce şi al apre­ci­e­rii lucru­lui făcut împre­u­nă. Când doam­na direc­toa­re de la Cabinetul de Educaţie al lice­u­lui a venit să ne mulţu­meas­că pen­tru impli­ca­rea în difi­ci­lul act al edu­ca­ţi­ei, i‑am măr­tu­ri­sit că onoa­rea era de par­tea noas­tră, pre­cum şi bucu­ria de‑a fi întâl­nit aceşti tineri minu­na­ţi. Împreună cu doam­na direc­toa­re, pre­cum şi cu cei­la­lţi pro­fe­sori, nutrim spe­ranţa că, într-un vii­tor apro­pi­at, aceşti tineri vor deve­ni adulţi har­nici, echi­li­bra­ţi şi seri­oşi, care vor şti să preţu­ias­că via­ţa, cre­dinţa, fami­lia şi libertatea.

Dumnezeu să‑i bine­cu­vân­te­ze, pe ei, dim­pre­u­nă cu dis­tinşii lor profesori!

P.S. Câteva săp­tămâni mai târ­ziu, am pri­mit un mesaj tele­fo­nic, din incin­ta Liceului Şenchea: „O pro­fe­soa­ră de la noi pri­meş­te pes­te două zile musa­firi. Vrea să le ofe­re sala­ta de fruc­te de la liceu. Trimite urgent reţeta.”

Viorica Truţa

[fli­c­kr­ba­d­ge set=„72157640970248553“]