Am făcut o echipă bună! Activități creative pentru elevi
„Fiecare făptură omenească este înzestrată cu individualitate, putere de a gândi şi de a acţiona. Lucrarea adevăratei educaţii este aceea de a dezvolta acestă putere, de a‑i antrena pe tineri să gândească ei înşişi. Putere, timp, intelect, nu sunt decât nişte comori împrumutate. Ele aparţin lui Dumnezeu şi fiecare tânăr ar trebui să fie o lumină care să strălucească în întunericul lumii.” Ellen White — Educaţie
Atunci când ni s‑a propus de către domnii profesori ai Liceului „Dr. Şenchea” din Făgăraş să ne implicăm într-un program de activităţi creative alături de elevi, ne-am dat acordul imediat, urmând ca doar mai târziu să emitem, ipotetic, acţiunile pe care le-am putea desfăşura împreună.
Timpul pe care îl aveam la dispoziţie pentru a ne pregăti era foarte scurt, şi tot scurt era şi timpul pe care urma să îl investim în această cooperare. Aşa că, după ce ne-am rugat, în dimineaţa programată acestei activităţi, am intrat grăbiţi pe poarta liceului, având în două maşini şi materialele necesare aplicării în practică a programului.
Întrucât aveam la dispoziţie un laborator şi o sală de clasă, ne-am împărţit rapid în două echipe. Unii dintre noi ne-am instalat în laborator, cu două maşini de cusut, cu foarfeci, material de burete şi ţesătură la metraj, necesare confecţionării de către elevi a unor periniţe învelite în huse pentru pus pe scaunele reci ale laboratorului.
Ceilalţi, am ocupat sala de clasă, am instalat mesele unite în mijlocul încăperii şi am aşezat pe ele castronul cu mere şi banane, cutia cu nuci şi migdale, borcanul cu miere şi fulgii de ovăz, dimpreună cu seminţele de în şi susan, ingrediente necesare pentru o salată de fructe. Alături am mai adus unt de arahide, precum şi cele necesare unui pateu vegetal, cât şi legumele necesare decorării sandvişurilor. Urma să pregătim, împreună cu elevii, un mic dejun rapid, sănătos, hrănitor şi delicios.
Elevii s‑au împărţit pe activităţi, după preferinţe. Mai întâi, toţi participanţii au fost rugaţi să meargă la baie, pentru a‑şi spăla bine mâinile. Dacă în „cabinetul culinar” o fată şi un băiat răzuiau merele, patru fete mărunţeau nucile şi migdalele, iar un alt băiat amesteca separat fulgii de ovăz cu seminţe de în şi susan, în „cabinetul de croitorie” elevii erau împărţiţi între a trage linii pe materiale, a tăia cu foarfecele şi a marca cu ace de gămălie locul ce urma să fie cusut la maşină, în timp ce alţii apăsau pe pedala maşinii de cusut, privind încântaţi urmele cusăturilor de pe marginile periniţelor. Din cauza încordării şi a dorinţei de a lucra cât mai repede şi cât mai bine posibil, frunţile unora dintre băieţi erau încoronate cu stropi de rouă, transpiraţie determinată de efort şi performanţă. Elevii au fost de‑a dreptul emoţionaţi la vederea lucrului finit. Atunci când prima dintre periniţe a fost terminată, fata care a cusut la maşină o strângea la piept cu drag, repetând în şoaptă: „Eu am cusut‑o! Nu pot să cred că eu am făcut asta!”
Când echipa culinară a terminat de preparat pateul vegetal şi salata de fructe cu cereale, mesele au fost acoperite cu farfurii ce aveau pe ele un sandviş cu pateu, o porţie de salată, o linguriţă şi un şerveţel. În timp ce ambele echipe de elevi se înfruptau cu poftă din farfurii, doamnele profesoare împărţeau tăvi cu gustări pentru cabinetul directorial, pentru profesorii din cancelarie, pentru cabina portarului şi pentru femeile de serviciu. Cum tocmai se sunase de ieşire în recreaţie, elevii se plimbau deja pe coridoare. Vestea că într‑o clasă, sus la etaj, este mâncare bună şi pe săturate, a făcut ca mulţi elevi să vină, să guste … şi să plece, încântaţi de savoare şi de inedit.
În bucuria comună, când toţi mâncau şi când toţi vorbeau, a apărut o echipă a televiziunii. Filmând fetele şi băieţii care erau încântaţi de munca lor, echipa televiziunii a cerut amănunte despre ingredientele gustării şi modul de preparare. A fost momentul în care tinerii au devenit brusc conştienţi de rolul nutritiv şi terapeutic al fiecărui ingredient, explicând ei înşişi ceea ce le-am spus noi cu puţin timp mai înainte.
La secţia de croitorie, fiecare elev îşi strângea periniţa ce‑o făcuse, în timp ce noi ne împachetam lucrurile pentru plecare. Un tânăr ce avea în braţe o periniţă ce tocmai o terminase şi de care era mulţumit, a cerut permisiunea să mai facă o perniţă pentru prietena lui. Deşi timpul era înaintat, iar după noi urma o altă grupă de elevi, nu l+am putut refuza.
Tinerii au dovedit o reală educaţie şi un bun simţ ieşit din comun. Împreună, am făcut o echipă bună! Au fost harnici, veseli şi respectuoşi. Dacă am aminti numele unora dintre ei, am fi nedrepţi faţă de ceilalţi. I‑am iubit cu adevărat, regretam că se apropia timpul plecării. Am discutat mult unii cu alţii, ne-am găsit o mulţime de unde comune comunicative. Ne-am despărţit cu sentimentul preţuirii reciproce şi al aprecierii lucrului făcut împreună. Când doamna directoare de la Cabinetul de Educaţie al liceului a venit să ne mulţumească pentru implicarea în dificilul act al educaţiei, i‑am mărturisit că onoarea era de partea noastră, precum şi bucuria de‑a fi întâlnit aceşti tineri minunaţi. Împreună cu doamna directoare, precum şi cu ceilalţi profesori, nutrim speranţa că, într-un viitor apropiat, aceşti tineri vor deveni adulţi harnici, echilibraţi şi serioşi, care vor şti să preţuiască viaţa, credinţa, familia şi libertatea.
Dumnezeu să‑i binecuvânteze, pe ei, dimpreună cu distinşii lor profesori!
P.S. Câteva săptămâni mai târziu, am primit un mesaj telefonic, din incinta Liceului Şenchea: „O profesoară de la noi primeşte peste două zile musafiri. Vrea să le ofere salata de fructe de la liceu. Trimite urgent reţeta.”
Viorica Truţa
[flickrbadge set=„72157640970248553“]
