114. Sabatul, de Domnul dat nouă

114. Sabatul, de Domnul dat nouă

1. Sabatul, de Domnul dat nouă
   Cu soa­re fru­mos a sosit,
   Prinosul cân­tă­ri­lor noastre
   L‑aducem Cui ne‑a mântuit!
   În al zefi­ru­lui lin murmur,
   În vifor, în tră­s­net și‑n foc
   Vorbește Cel Vechi, ce din veacuri
   Prezis‑a al lumii soroc.
   De‑i grea și spi­noa­să cărarea,
   El ne mân­gâie în nevoi,
   Puterea care cear­tă marea,
   E care ne‑a iubit pe noi.
2. În piept ini­ma îmi tresaltă,
   Când Domnul, prin Spiritu‑I Sfânt,
   Și ochii și min­tea-mi deșteaptă,
   Să văd și să-ascult de Cuvânt.
   Când văd ste­le­le lucitoare,
   Și vân­tul, și norii cum fug,
   Adâncuri și munți și oceane,
   Un imn de-admirație‑I aduc!
   În cer și sub cer e serbare,
   Făpturile Te proslăvesc,
   Lucrările mâi­ni­lor Tale
   În ziua șap­tea se-odihnesc!
3. Isus, Domnul nos­tru, în Sabat,
   În rece mor­mânt Se-odihni,
   Și pil­dă lăsă la tot omul,
   Sabatul în veci a păzi.
   Și astăzi ves­tind mântuire,
   Pe toți ai Săi scoa­lă din somn
   Și Sabat le dă spre-odihnire,
   Isus, al Sabatului Domn.
   Poporul din lume-Și adună:
   Pe frun­te și mână un semn,
   La toți El vrea azi să le pună
   Sigiliul divin în etern!

Melodia: Sabbatlied
Versurile: S. Elsner
Muzica: Din Psalter und Harfe