114. Sabatul, de Domnul dat nouă
- Partitura
- Versuri
114. Sabatul, de Domnul dat nouă
- Sabatul, de Domnul dat nouă
Cu soare frumos a sosit,
Prinosul cântărilor noastre
L‑aducem Cui ne‑a mântuit!
În al zefirului lin murmur,
În vifor, în trăsnet și‑n foc
Vorbește Cel Vechi, ce din veacuri
Prezis‑a al lumii soroc.
De‑i grea și spinoasă cărarea,
El ne mângâie în nevoi,
Puterea care ceartă marea,
E care ne‑a iubit pe noi. - În piept inima îmi tresaltă,
Când Domnul, prin Spiritu‑I Sfânt,
Și ochii și mintea-mi deșteaptă,
Să văd și să-ascult de Cuvânt.
Când văd stelele lucitoare,
Și vântul, și norii cum fug,
Adâncuri și munți și oceane,
Un imn de-admirație‑I aduc!
În cer și sub cer e serbare,
Făpturile Te proslăvesc,
Lucrările mâinilor Tale
În ziua șaptea se-odihnesc! - Isus, Domnul nostru, în Sabat,
În rece mormânt Se-odihni,
Și pildă lăsă la tot omul,
Sabatul în veci a păzi.
Și astăzi vestind mântuire,
Pe toți ai Săi scoală din somn
Și Sabat le dă spre-odihnire,
Isus, al Sabatului Domn.
Poporul din lume-Și adună:
Pe frunte și mână un semn,
La toți El vrea azi să le pună
Sigiliul divin în etern!
Melodia: Sabbatlied
Versurile: S. Elsner
Muzica: Din Psalter und Harfe