Cursul 16 — Convertirea — Consecinţe practice
1. Cum se modifică viața omului în urma convertirii sale?
„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m‑a iubit și S‑a dat pe Sine însuși pentru mine.” (Galateni 2:20).
2. Ce înseamnă trăirea lui Hristos în noi și ce efect are aceasta asupra vieții noastre?
„Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.” (2 Corinteni 5:15).
„În adevăr, nici unul din noi nu trăiește pentru sine, și nici unul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.” (Romani 14:7,8).
3. Care va fi calitatea activității creștinului și ce va sta la baza motivației acesteia?
„Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.” (Coloseni 3:23,24).
„Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:17).
4. Ce principiu al împărăției lui Dumnezeu va determina și caracteriza toate acțiunile omului convertit?
„Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii.” (Matei 22:37–40).
5. Cum se va manifesta principiul iubirii de semeni în viața de zi cu zi a creștinului?
„Nimeni să nu-și caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia.” (1 Corinteni 10:24).
„Fiecare dintre voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.” (Filipeni 2:4).
„Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10).
„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” (1 Corinteni 13:4–7).
6. Ce atitudine va manifesta creștinul chiar față de aceia care nu se ridică la înălțimea așteptărilor sale, punându‑i adesea răbdarea la încercare?
„Astfel, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v‑a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.” (Coloseni 3:12–14).
7. De ce este creștinul dator să ierte semenilor săi?
„Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?… Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:33,35).
„Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v‑a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32).
8. Cum va fi făcut creștinul capabil să trăiască o asemenea viață?
„…să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor…” (Efeseni 4:17,18).
„Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12:2).
„…și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni10:5).
„…cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare și să vă înnoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.” (Efeseni 4:22–24).
9. Cum devine astfel viața creștinului un câștig tot mai mare, fiecare zi trecută sporindu‑i valoarea?
„Și‑L rog ca potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință.” (Efeseni 3:16,17).
„De aceea, nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru din lăuntru se înnoiește din zi în zi.” (2 Corinteni 4:16).
10. Cum vom putea crește zilnic în asemănare cu Hristos și cu ce rezultat?
„Credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:15).
„Noi toți privim… slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18).
„Atunci când Se va arăta El, vom fi ca El.” (1 Ioan 3:2).
„Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Coloseni 1:27).
