Turda: Împărtăşind pâinea vieţii

Am auzit gla­sul Domnului, între­bând: „Pe cine să tri­mit, şi cine va mer­ge pen­tru Noi?” Isaia 6:8

Sub bine­cu­vân­ta­rea lui Dumnezeu, tine­rii din Ardealul de Nord împre­u­nă cu fra­ţi slu­j­ba­şi din aceas­tă con­fe­rinţă, am avut pri­vi­le­gi­ul ca în vacanţa din­tre cele două semes­tre pen­tru elevi, res­pec­tiv 2–6 febru­a­rie 2014, să ducem locu­i­to­ri­lor din ora­şul Turda, jude­țul Cluj, ves­tea bună a Evangheliei prin cuvin­te, lite­ra­tu­ră reli­gi­oa­să şi de sănătate.

Am avut par­te de o păr­tă­şie plă­cu­tă fiind pes­te 20 de per­soa­ne impli­ca­te în acest pro­iect, cât şi de expe­rienţe fru­moa­se întâl­nind încă oameni dori­tori să afle mai mult des­pre iubi­rea nemăr­gi­ni­tă a lui Dumnezeu des­co­pe­ri­tă prin Jertfa Domnului Isus şi de ase­me­nea unii erau uimi­ţi de fap­tul că tine­rii au renu­nţat la tim­pul lor de vacanţă, fiind dis­pu­şi a mer­ge la case­le lor ca repre­zen­tanţi ai lui Dumnezeu pen­tru acest oraş.

Dorim ca Dumnezeu să bine­cu­vân­te­ze în mod îmbe­lşu­gat sămânţa Evangheliei în ini­mi­le oame­ni­lor, ca prin influ­enţa Duhului Sfânt să adu­că rod pen­tru via­ţa aceas­ta dar şi pen­tru veşnicie.

De ase­me­nea dorim că Dumnezeu să bine­cu­vân­te­ze tine­rii, pe fra­ţii şi suro­ri­le cu mai mul­tă expe­rienţă care au fost impli­ca­ţi în rea­li­za­rea aces­tui pro­iect, ca prin harul lui Dumnezeu să putem fi misio­nari pen­tru Hristos în mij­lo­cul oame­ni­lor din aceas­tă lume, şi tot­o­da­tă să avem bucu­ria de a ne întâl­ni cu cei mân­tui­ţi lân­gă pomul vieţii din rai­ul lui Dumnezeu.

Viaţă este prea solem­nă ca să fie ocu­pa­tă com­plet de pro­ble­me tre­că­toa­re, pamân­tești. Domnul doreş­te că noi să facem cunos­cut şi alto­ra ceea ce Cel veş­nic şi nevă­zut ne‑a trans­mis nouă… Domnul Hristos îndeam­nă pe fie­ca­re să se gân­deas­că la aces­te lucruri. Să le ana­li­zăm în mod sin­cer. Să punem într‑o par­te a balanţei pe Domnul Isus, ceea ce înseam­nă o comoa­ră veş­ni­că, via­ță, ade­văr, cerul şi bucu­ria lui Hristos în sufle­te­le celor mân­tui­ţi, iar în cea­lal­tă par­te, ori­ce atra­cţie pe care o poa­te oferi lumea, într‑o par­te pier­de­rea pro­pri­ei noas­tre mân­tu­iri, cum şi pier­de­rea mân­tu­i­rii ace­lo­ra care ar fi putut fi mân­tui­ţi prin noi, iar în cea­lal­tă par­te pen­tru noi şi pen­tru toţi cei­la­lţi, o via­tă ce se măsoa­ră cu via­ța lui Dumnezeu. Cântăriți bine pen­tru pre­zent şi pen­tru veş­ni­cie, în timp ce sun­teţi anga­ja­ţi cu acest lucru, Domnul Hristos spu­ne: „Şi ce folo­seş­te unui om să câş­ti­ge toa­tă lumea, dacă îşi pier­de sufle­tul?“ Marcu 8.36. PD 374.375

Ghiţă Ulici

[fli­c­kr­ba­d­ge set=„72157642499074635“]