Tabără de tineret la Moeciu, 13–15 octombrie 2006
Conferința Ardealul de Sud a organizat între 13 și 15 octombrie 2006 o tabără pentru tineret în localitatea brașoveană Moeciu de Sus. Tema taberei a fost “O viață de biruință” și a atras participarea a peste 100 de tineri și mai puțin tineri. Tinerii au fost găzduiți într‑o clădire a Bisericii Adventiste din România, amenajată special pentru întâlniri de acest gen. Tabăra s‑a deschis la apusul soarelui, odată cu deschiderea Sabatului, prin cuvintele adresate de fratele Marcu Șuteu. După cuvintele de bun venit adresate de frații gazde, s‑a servit cina, apoi s‑a reluat programul prevăzut pentru înâlnirea tinerilor.
Cei micuți, care au fost și ei prezenți într-un număr mare, au fost conduși într‑o încăpere separată, unde sora Tabita Barbu i‑a însoțit, și îndrumat pe durata întregii tabere. În timp ce ei aveau un program adaptat vârstei lor, cei cândva copii, acum tineri, s‑au strâns în sala destinată programului, pentru mesajele adresate lor. După cina de vineri seara, tinerii au purtat o discuție moderată de frații Marius Stroia și Alin Bogdan. Tema în discuție a fost succesul ca scop în viață, atât succesul material cât și cel spiritual. Din sondajul de opinie efectuat, s‑a constatat – în mod surprinzător – că aprox. 80% dintre tinerii prezenți acolo se considerau tineri de succes.
Ideea fundamentală a discuției a fost că succesul este relativ, și că ceea ce contează nu e atât felul în care suntem priviți de lume, ci cum ne privește Dumnezeu – că adică în ochii lui Dumnezeu prețul unui om nu se măsoară după renumele lui în societate, nici după mașina pe care o conduce, marca îmbrăcăminții sau titlul, profesia acelui om, ci după prețul plătit la Calvar. Această cunoștință conduce la un sentiment al valorii personale stabil, indiferent de circumstanțe.
În predica din Sabat, fratele Marius Stroia ne‑a prezentat tema “O viață de biruință”. Pornind de la exemplele oamenilor evocați în cărțile istorice – Napoleon, Nebucadnețar, Constantin cel Mare, Hitler – am realizat că succesul acestor imperii a fost unul temporar și că „peste toate o lopată de țărână se depune”. Chipul văzut în vis de Nebucadnețar avea menirea să ilustreze tocmai acest lucru.
În contrast cu acest fel de succes temporar este biruința creștină. Deși aceasta este disprețuită de contemporanii celor ce o trăiesc, lupta creștină aduce biruințe mult mai valoroase. În lupta creștină, singurul mod de a câștiga biruința, este de a te lăsa biruit de Dumnezeu. Această biruință nu se câștigă prin putere, ci tocmai prin recunoașterea lipsei de putere proprie. Doar când ajungi să recunoști că nu poți face nimic prin tine însuți, poți primi putere de sus. S‑ar putea ca biruințele să fie câștigate în anonimat pe pământ, ele nu sunt cu nimic mai puțin valoroase pentru aceasta. „Dacă oamenii se uită la voi și consideră că biruitori sunt doar Napoleon, Alexandru cel Mare, etc., cu siguranță puteți ști că Dumnezeu privește spre voi ca biruitori”, a fost asigurarea pe care am primit‑o. Poezia „Candidat la cartea recordurilor” (Daniel Chirileanu) a rezumat în încheiere mesajul predicii.
După masa de prânz majoritatea participanților au făcut o drumeție în natură, care să îi pregătească pentru plimbarea mai lungă de a doua zi. După ce au repetat/învățat cântarea „Ești pacea mea” în cor, s‑au întors la tabără pentru programul de după amiază. Acest program a fost, puțin altfel decât la alte tabere, mai puțin un program de laudă decât de obicei. Deși au fost câteva momente muzicale, majoritatea timpului a fost rezervat continuării discuției din seara precedentă. Fratele Alin a prezentat influența pe care a avut‑o ideea greșită a majorității protestanților cum că viața spirituală de succes este neaparat dublată de o viață de afaceri de succes. Această idee a condus pe de o parte la o etică a muncii foarte înaltă printre protestanți, dar a creat în același timp o concurență necreștină între ei, aceștia încercând să dovedească spiritualitatea lor prin valoarea afacerii lor. Aceasta a condus pe de o parte la prosperitatea materială de care se bucură astăzi țări precum Germania, Norvegia, Suedia, și – pe de altă parte – la mai puțin timp pentru lucrurile cu adevărat importante. Ideea cu care am rămas în urma discuției a fost că Dumnezeu dă succesul, independent de eforturile omului. „Prea iubiților Lui, El le dă pâinea ca în somn.”
După încheirea Sabatului, un foc de tabără a strâns aproape toți participanții laolaltă. Au fost momente deosebite, cântări de laudă răsunând de pe buzele celor strânși acolo.
Duminică dimineața, înainte de micul dejun, o echipă de aprox. 20 de tineri au organizat o campanie de curățenie în sat, lucru care a stârnit uimirea locatarilor. Motivul acestei campanii a fost faptul că nu trebuie să ne slujim doar nouă, ci trebuie să ducem principiile în care credem și la cei din jurul nostru.
După masa de dimineață, o parte din cei prezenți în tabără au plecat într‑o drumeție în munții apropiați. Obiectivul drumeției era vf. Omu, pe care cei mai temerari l‑au și atins. Alții au ajuns doar până în șaua Bătrâna, sau au renunțat chiar înainte de aceasta, datorită vremii reci și a dificultății traseului. Plimbarea s‑a dovedit însă o binecuvântare, și sperăm că va rămâne o amintire plăcută în muzeul minții participanților la tabăra de la Moieciu de Sus.
