Mesaj pentru Anul Nou
15 decembrie, 2015
Iubiţilor noştri fraţi din toată lumea,
Dragi fraţi şi surori,
Salutări în Domnul Hristos prin cuvintele inspirate, care se găsesc în 2 Petru 3:18: „Creşteţi în har şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava acum şi în veac.”
„Ne apropiem de sfârşitul timpului. Vor fi din abundenţă încercări din afară, dar să nu permitem ca ele să vină dinăuntru. Poporul lui Dumnezeu să se tăgăduiască pe sine de dragul adevărului, de dragul lui Hristos. ‚Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos; pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după lucrurile pe care le‑a făcut în trup, fie bune sau rele.’ Oricine Îl iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat va avea Duhul lui Hristos şi o dragoste aprinsă pentru fraţii săi. Cu cât inima cuiva se află mai mult în comuniune cu Dumnezeu şi cu cât afecţiunile sale sunt concentrate în Hristos, cu atât mai puţin va fi deranjat de greutăţile pe care le întâmpină în viaţă. Acei care cresc până la statura deplină de bărbaţi şi femei în Isus Hristos vor deveni tot mai mult asemenea lui Hristos la caracter, ridicându-se mai presus de dispoziţia de a murmura şi a fi nemulţumiţi. Ei vor dispreţui a fi găsitori de greşeli.” Testimonies, vol. 5, pg. 483, 484.
„O legătură vitală cu Marele Păstor îl va face pe sub-păstor un reprezentant viu al lui Hristos, cu adevărat o lumină pentru lume. O înţelegere a tuturor punctelor noastre de credinţă este esenţială, dar de şi mai mare importanţă este ca predicatorul să fie sfinţit prin adevărul pe care‑l prezintă.
Lucrătorul care cunoaşte însemnătatea unirii cu Hristos are o dorinţă şi o capacitate mereu crescândă de a înţelege semnificaţia serviciului pentru Dumnezeu. Cunoştinţa lui se măreşte; căci a creşte în har înseamnă a avea o capacitate sporită de a înţelege Scripturile. Un asemenea om este într-adevăr lucrător împreună cu Dumnezeu. El înţelege că este doar un instrument şi că trebuie să fie supus în mâinile Maestrului. Încercările vin asupra lui; căci dacă nu este încercat astfel, el n‑ar cunoaşte niciodată lipsa lui de înţelepciune şi experienţă. Dar dacă Îl caută pe Domnul cu umilinţă şi încredere, fiecare încercare va lucra spre binele său. Uneori poate părea să dea greş, dar aparentul său eşec poate fi modul lui Dumnezeu de a‑i aduce adevărata înaintare şi poate însemna o mai bună cunoştinţă de sine şi o încredere mai fermă în Ceruri. El poate încă să comită greşeli, însă el învaţă să nu repete aceste greşeli. El devine mai puternic în a rezista răului şi alţii beneficiază de pe urma exemplului său.” Slujitorii Evangheliei, pg. 142.
Anul 2015 practic a trecut şi ne aflăm deja în pragul lui 2016. Când ascultăm ştirile din lume, vedem că profeţiile biblice se împlinesc cu grăbire sub ochii noştri. Violenţă, cruzime, imoralitate şi necredinţă afectează o mare parte din populaţia lumii. Cum rămâne cu starea noastră spirituală, ca biserică? Să ne amintim că spiritualitatea bisericii depinde de starea membrilor şi familiilor care o compun.
În multe locuri pe care le-am vizitat, putem vedea că Bibliei şi cărţilor Spiritului Profeţiei nu li se acordă atenţia cuvenită. Folosirea tehnologiei moderne, care ar trebui să fie doar un instrument puternic pentru răspândirea evangheliei, în multe cazuri, ia locul studiului Bibliei. Care este rezultatul practic? Indiferenţa cu privire la adevărurile vitale, atât de necesare pentru mântuirea noastră veşnică.
Cum rămâne cu altarul familial? Îl căutăm noi pe Domnul ca familii individuale împreună cu cei dragi ai noştri dimineaţa şi seara? Facem noi din aceste momente o ocazie specială de a uni legăturile familiei cu Domnul şi unii cu alţii?
Cum rămâne cu păzirea credincioasă a Sabatului? Spunem noi bun venit orelor sfinte pentru a ne bucura de o comuniune adâncă cu Domnul şi pentru a întări instituţia familiei? Se bucură copiii noştri când primim Sabatul sau doar tolerează orele sfinte ca pe o datorie sau rutină? Avem noi timp să‑i scoatem în natură pentru a adânci bucuria lor cu Creatorul?
„Ar trebui să păzim cu gelozie hotarele Sabatului. Amintiţi-vă că fiecare moment este un timp sfânt şi consacrat.
Există şi o altă lucrare, care ar trebui să primească atenţie în ziua de pregătire. În această zi, toate neînţelegerile dintre fraţi, fie în familie sau în biserică, ar trebui să fie date la o parte. Lăsaţi ca toată amărăciunea, mânia şi răutatea să fie eliminate din suflet. Într-un spirit umil, ‚mărturisiţi-vă unii altora greşelile şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să puteţi fi vindecaţi.’ Iacov 5:16.” Testimonies, vol. 6, pg. 356.
Vorbim noi cu copiii noştri despre Isus şi mântuirea Lui fără plată? Îl cunoaştem noi pe Domnul nostru Isus Hristos? Dacă nu avem această experienţă, nu putem vorbi despre Cineva pe care nu‑l cunoaştem.
Acordăm noi atenţia cuvenită mieluşeilor – micuţilor noştri din familie şi din biserică?
Cum rămâne cu Reforma Sanitară? Progresăm noi în cunoştinţa şi practica acestei părţi importante a soliei îngerului al treilea sau suntem mulţumiţi cu experienţa noastră limitată cu vegetarianismul? Să ne amintim că solia sănătăţii este braţul drept al soliei îngerului al treilea!
Iubiţi fraţi, când încheiem acest an şi începem un altul, să‑L căutăm pe Domnul cu mai mare seriozitate. Să ne luăm timp spre a ne ruga şi a studia Biblia în mod individual şi cu familia noastră. Prin harul minunat al lui Dumnezeu, să facem din Sabat cea mai plăcută zi a săptămânii şi să ne luăm mai mult timp pentru a‑L cunoaşte prin experienţă personală. Să luăm parte activă în proiecte misionare ale bisericii, distribuind literatura noastră şi vorbind despre Isus tovarăşilor noştri de slujbă şi studenţilor. Mai presus de toate, să dăm un exemplu sănătos copiilor noştri şi tinerilor în general. Să predicăm în special cu viaţa noastră practică!
Să creştem în har şi în cunoştinţa Mântuitorului, Avocatului, Marelui nostru Preot şi Domn, Isus Hristos, care vine în curând să ne ia acasă.
Al vostru frate în fericita nădejde,
Davi Paes Silva, Preşedinte al Conferinţei Generale a AZSMR
