Mesaj pentru Anul Nou

15 decem­brie, 2015

Iubiţilor noş­tri fra­ţi din toa­tă lumea,

 

Dragi fra­ţi şi surori,

 

Salutări în Domnul Hristos prin cuvin­te­le inspi­ra­te, care se găsesc în 2 Petru 3:18: „Creşteţi în har şi în cunoş­tinţa Domnului şi Mântuitorului nos­tru Isus Hristos. A Lui să fie sla­va acum şi în veac.”

„Ne apro­pi­em de sfârşi­tul tim­pu­lui. Vor fi din abu­n­denţă încer­cări din afa­ră, dar să nu per­mi­tem ca ele să vină dină­un­tru. Poporul lui Dumnezeu să se tăgă­du­ias­că pe sine de dra­gul ade­vă­ru­lui, de dra­gul lui Hristos. ‚Căci toţi tre­bu­ie să ne înfă­ţi­şăm îna­in­tea sca­u­nu­lui de jude­ca­tă al lui Hristos; pen­tru ca fie­ca­re să-şi pri­meas­că răs­pla­ta după lucru­ri­le pe care le-a făcut în trup, fie bune sau rele.’ Oricine Îl iubeş­te pe Dumnezeu cu ade­vă­rat va avea Duhul lui Hristos şi o dra­gos­te aprin­să pen­tru fra­ţii săi. Cu cât ini­ma cui­va se află mai mult în comu­niu­ne cu Dumnezeu şi cu cât afe­cţiu­ni­le sale sunt con­cen­tra­te în Hristos, cu atât mai puţin va fi deran­jat de gre­u­tă­ţi­le pe care le întâm­pi­nă în via­ţă. Acei care cresc până la sta­tu­ra depli­nă de băr­ba­ţi şi femei în Isus Hristos vor deve­ni tot mai mult ase­me­nea lui Hristos la carac­ter, ridi­cân­du-se mai pre­sus de dis­po­zi­ţia de a mur­mu­ra şi a fi nemulţu­mi­ţi. Ei vor dis­preţui a fi găsi­tori de greşeli.” Testimonies, vol. 5, pg. 483, 484.

„O legă­tu­ră vita­lă cu Marele Păstor îl va face pe sub-păs­tor un repre­zen­tant viu al lui Hristos, cu ade­vă­rat o lumi­nă pen­tru lume. O înţe­le­ge­re a tutu­ror punc­te­lor noas­tre de cre­dinţă este esenţi­a­lă, dar de şi mai mare impor­tanţă este ca pre­di­ca­to­rul să fie sfinţit prin ade­vă­rul pe care-l pre­zin­tă.

Lucrătorul care cunoa­ş­te însem­nă­ta­tea uni­rii cu Hristos are o dorinţă şi o capa­ci­ta­te mereu cres­cân­dă de a înţe­le­ge sem­ni­fi­ca­ţia ser­vi­ci­u­lui pen­tru Dumnezeu. Cunoştinţa lui se măreş­te; căci a cre­ş­te în har înseam­nă a avea o capa­ci­ta­te spo­ri­tă de a înţe­le­ge Scripturile. Un ase­me­nea om este într-ade­văr lucră­tor împre­u­nă cu Dumnezeu. El înţe­le­ge că este doar un instru­ment şi că tre­bu­ie să fie supus în mâi­ni­le Maestrului. Încercările vin asu­pra lui; căci dacă nu este încer­cat ast­fel, el n-ar cunoa­ş­te nici­o­da­tă lip­sa lui de înţe­lep­ciu­ne şi expe­rienţă. Dar dacă Îl cau­tă pe Domnul cu umi­linţă şi încre­de­re, fie­ca­re încer­ca­re va lucra spre bine­le său. Uneori poa­te părea să dea greş, dar apa­ren­tul său eşec poa­te fi modul lui Dumnezeu de a-i adu­ce ade­vă­ra­ta îna­in­ta­re şi poa­te însem­na o mai bună cunoş­tinţă de sine şi o încre­de­re mai fer­mă în Ceruri. El poa­te încă să comi­tă greşeli, însă el înva­ţă să nu repe­te aces­te greşeli. El devi­ne mai puter­nic în a rezis­ta rău­lui şi alţii bene­fi­ci­a­ză de pe urma exem­plu­lui său.” Slujitorii Evangheliei, pg. 142.

Anul 2015 prac­tic a tre­cut şi ne aflăm deja în pra­gul lui 2016. Când ascul­tăm şti­ri­le din lume, vedem că pro­feţi­i­le bibli­ce se împli­nesc cu gră­bi­re sub ochii noş­tri. Violenţă, cru­zi­me, imo­ra­li­ta­te şi necre­dinţă afec­tea­ză o mare par­te din popu­la­ţia lumii. Cum rămâ­ne cu sta­rea noas­tră spi­ri­tu­a­lă, ca bise­ri­că? Să ne amin­tim că spi­ri­tu­a­li­ta­tea bise­ri­cii depin­de de sta­rea mem­bri­lor şi fami­li­i­lor care o com­pun.

În mul­te locuri pe care le-am vizi­tat, putem vedea că Bibliei şi cărţi­lor Spiritului Profeţiei nu li se acor­dă atenţia cuve­ni­tă. Folosirea teh­no­lo­gi­ei moder­ne, care ar tre­bui să fie doar un instru­ment puter­nic pen­tru răs­pân­di­rea evan­ghe­li­ei, în mul­te cazuri, ia locul stu­di­u­lui Bibliei. Care este rezul­ta­tul prac­tic? Indiferenţa cu pri­vi­re la ade­vă­ru­ri­le vita­le, atât de nece­sa­re pen­tru mân­tu­i­rea noas­tră veş­ni­că.

Cum rămâ­ne cu alta­rul fami­li­al? Îl cău­tăm noi pe Domnul ca fami­lii indi­vi­du­a­le împre­u­nă cu cei dragi ai noş­tri dimi­nea­ţa şi sea­ra? Facem noi din aces­te momen­te o oca­zie spe­cia­lă de a uni legă­tu­ri­le fami­li­ei cu Domnul şi unii cu alţii?

Cum rămâ­ne cu păzi­rea cre­din­cioa­să a Sabatului? Spunem noi bun venit ore­lor sfin­te pen­tru a ne bucu­ra de o comu­niu­ne adân­că cu Domnul şi pen­tru a întări insti­tu­ţia fami­li­ei? Se bucu­ră copi­ii noş­tri când pri­mim Sabatul sau doar tole­rea­ză ore­le sfin­te ca pe o dato­rie sau ruti­nă? Avem noi timp să-i scoa­tem în natu­ră pen­tru a adânci bucu­ria lor cu Creatorul?

„Ar tre­bui să păzim cu gelo­zie hota­re­le Sabatului. Amintiţi-vă că fie­ca­re moment este un timp sfânt şi con­sa­crat.

Există şi o altă lucra­re, care ar tre­bui să pri­meas­că atenţie în ziua de pre­gă­ti­re. În aceas­tă zi, toa­te neînţe­le­ge­ri­le din­tre fra­ţi, fie în fami­lie sau în bise­ri­că, ar tre­bui să fie date la o par­te. Lăsaţi ca toa­tă amă­ră­ciu­nea, mânia şi rău­ta­tea să fie eli­mi­na­te din suflet. Într-un spi­rit umil, ‚măr­tu­ri­si­ţi-vă unii alto­ra greşe­li­le şi ruga­ţi-vă unii pen­tru alţii, ca să puteţi fi vin­de­ca­ţi.’ Iacov 5:16.” Testimonies, vol. 6, pg. 356.

Vorbim noi cu copi­ii noş­tri des­pre Isus şi mân­tu­i­rea Lui fără pla­tă? Îl cunoa­ş­tem noi pe Domnul nos­tru Isus Hristos? Dacă nu avem aceas­tă expe­rienţă, nu putem vor­bi des­pre Cineva pe care nu-l cunoa­ş­tem.

Acordăm noi atenţia cuve­ni­tă mie­lu­şe­i­lor – micu­ţi­lor noş­tri din fami­lie şi din bise­ri­că?

Cum rămâ­ne cu Reforma Sanitară? Progresăm noi în cunoş­tinţa şi prac­ti­ca aces­tei părţi impor­tan­te a soli­ei înge­ru­lui al tre­i­lea sau sun­tem mulţu­mi­ţi cu expe­rienţa noas­tră limi­ta­tă cu vege­ta­ri­a­nis­mul? Să ne amin­tim că solia sănă­tă­ţii este bra­ţul drept al soli­ei înge­ru­lui al tre­i­lea!

Iubiţi fra­ţi, când înche­iem acest an şi înce­pem un altul, să-L cău­tăm pe Domnul cu mai mare seri­o­zi­ta­te. Să ne luăm timp spre a ne ruga şi a stu­dia Biblia în mod indi­vi­du­al şi cu fami­lia noas­tră. Prin harul minu­nat al lui Dumnezeu, să facem din Sabat cea mai plă­cu­tă zi a săp­tămâ­nii şi să ne luăm mai mult timp pen­tru a-L cunoa­ş­te prin expe­rienţă per­so­na­lă. Să luăm par­te acti­vă în pro­iec­te misio­na­re ale bise­ri­cii, dis­tri­bu­ind lite­ra­tu­ra noas­tră şi vor­bind des­pre Isus tova­ră­şi­lor noş­tri de slu­j­bă şi stu­denţi­lor. Mai pre­sus de toa­te, să dăm un exem­plu sănă­tos copi­i­lor noş­tri şi tine­ri­lor în gene­ral. Să pre­di­căm în spe­cial cu via­ţa noas­tră prac­ti­că!

Să cre­ş­tem în har şi în cunoş­tinţa Mântuitorului, Avocatului, Marelui nos­tru Preot şi Domn, Isus Hristos, care vine în curând să ne ia aca­să.

 

Al vos­tru fra­te în feri­ci­ta nădej­de,

Davi Paes Silva, Preşedinte al Conferinţei Generale a AZSMR